Vocile memoriei: Eugen Ionescu, o evocare

 

Eugen Ionescu debuta în Biletele de papagal argheziene și publica apoi două volume: Elegii pentru ființe mici,  plachetă de versuri urmată de  Nu, cartea care produce scandal în 1934. Cum se știe, în acesta din urmă, tânărul insolent se ia de piept cu marii scriitori ai vremii,  fiind, de pildă, la fel de convigător și când neagă, și când laudă poezia lui Arghezi . Opera românească a lui Eugen Ionescu se va încheia, să spunem,  cu Englezește fără profesor, scrisă în 1943, în așa-numita perioadă a bilingvismului acestui autor, dar publicată la noi de revista Secolul XX, în 1965. Este acesta  prima variantă a piesei care îi va aduce scriitorului de limbă franceză celebritatea, anume Cântăreața cheală. După 1990, când textele sunt  adunate în volume din presa vremii și  după ce  sunt identificate articolele semnate  cu pseudonim,  publicistica românească a autorului se va dovedi destul de bogată, dacă ne raportăm la perioada relativ scurtă în care  a scris  în limba noastră. Căci, în  1938, 1939, Ionescu se afla cu o bursă la Paris, unde revine apoi, după un an  petrecut în țară. În perioada  de relativă deschidere politică și culturală din deceniul al șaptelea, secolul trecut, opera ionesciană este tradusă la noi, iar piesele încep să-i fie montate și la București.  La Teatrul de comedie, Radu Beligan făcea succes jucând în Rinocerii. Îl vom ascutăm pe actor la Vocile memoriei, evocând întâlnirea cu dramaturgul, petrecută tocmai  în vremea când  piesa amintită intrase în repetiții. Tot în acestă ediție a emisiunii, din fonotecă,  îi veți  asculta pe Augustin Buzura, Ludovic Antal, Damian Crâșmaru și Ovidiu Iuliu Moldovan.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 30 mai, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan