Vocile memoriei: Un scriitor din generația războiului

 

  Ben Corlaciu debuta editorial la șaptesprezece ani, în 1941 cu volumul Tavernale și avea să publice în scurt timp alte trei, ultimul, Manifest liric fiind premiat de  Editura Forum.  În 1946 semnează și un roman, Moartea de lângă cer. Primele poezii îi apăruseră în revista Albatros, acolo unde emulau congenerii lui Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Geo Dumitrescu. Talentat și precoce, Ben Corlaciu părea sortit unei cariere literare prodigioase. Intervine însă schimbarea politică însemnând, ca pentru cei mai mulți, și schimbarea destinului său.  Spre deosebire de Tonegaru, de pildă, Corlaciu scapă de închisoare, dar este exclus și reprimit apoi în Uniunea Scriitorilor.  Perioada proletcultistă lasă ceva urme în cărțile lui din epocă ;  reușește să publice în 1959 încă un roman, Cazul doctor Udrea. Revine cu poezie în 1968 și își rescrie primul roman, precum și un altul, apărut în 1965 cu titlul Baritina . În 1975 cere azil politic în Franța, unde, în iunie 1981, moare în condiții suspecte. Apucă să-și tipărească aici o carte de memorialistică în limba franceză, în care dă o panoramă a vieții literare românești din anii 50-70, carte cu titlul Tout espoir sera puni. Îl evocăm pe scriitor și ascultăm un fragment citit de autor din romanul Moartea lângă cer, varianta rescrisă, la Vocile memoriei.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 13 iunie 2021, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.