Rolul şi viitorul radio-televiziunilor publice

„Pulsul zilei” – Realizator: BBC, ZDF, Radio România: bugete diferite, public diferit, au însă în comun faptul că toate sunt instituţii de presă publice cu acelaşi obiectiv, să fie un reper al încrederii. Rolul şi viitorul lor s-a discutat la Sinaia, la cea mai importantă reuniune anuală de acest fel, care pentru prima oară se ţine într-o ţară din sud estul Europei. Mihai Melinescu a participat la această întânlire şi este în direct cu noi de la Sinaia. Mihai, bine te-am găsit!
Reporter: Bună seara, Radu! Bună seara doamnelor şi domnilor! Este într-adevăr un moment special şi, datorită acestui moment special, avem în seara aceasta nişte invitaţi de marcă. În dreapta mea este domnul Georgică Severin.
Georgică Severin: Bună seara!
Reporter: Preşedintele, director general interimar în exerciţiul Societăţii Române de Radiodifuziune. Mai apoi domnul Jean-Paul Philippot, este preşedintele Uniunii Europene de Radio Televiziune, EBU. Apoi, doctorul Javad Mottaghi, este secretarul general al Uniunii Asiatice de Radio şi Televiziune, ABU; şi în sfârşit domnul Toshiyuki Sato, secretar general al PBI – este vorba de Public Broadcasters International.  Este această reuniune a tuturor radio-televiziunilor publice din Europa şi din Asia. Bun venit tuturor!
Georgică Severin : Şi din America.
Reporter: Şi din America. Şi din Australia de fapt am înţeles că aţi avut reprezentanţi. O sa vă las pe dumneavostră, domnule director, sa ne spuneţi de ce această reuniune este foarte importantă şi nu este pur şi simplu o întâlnire aridă a unor directori care discută.
Georgică Severin: Nu poate fi o întâlnire aridă, pentru că orice discuţie pe teme de media va fi întotdeauna pasionată şi plină de interes. În acelaş timp, pot spune că aici, la Sinaia, au avut şi au loc două reuniuni. Luni a fost reuniunea media „Twenty-Twenty”, care a fost un schimb de experienţă extrem de interesant între jurnalişti importanţi. S-au discutat lucruri extrem de interesante, inclusiv probleme de etică jurnalistică, un subiect care, cred, trebuie foarte bine gândit în aceste momente, iar astăzi de dimineaţă a început conferinţa de două zile „Public Broadcasters International”, care reuneşte managementul de top din televiziunile publice din întreaga plume. Practic, în momentul acesta la Sinaia avem reprezentanţi din peste 40 de ţări, din toate continentele, dacă vreţi, facem abstracţie de America Latină, de unde din păcate nu au putut să ajungă colegii. Importanţa… Vedeţi, în această lume nouă, retehnologizată, tot ceea ce înseamnă  trasmiterea informaţiei către ascultători, către telespectatori capătă noi valenţe. Este un schimb de experienţă început astăzi şi care va continua mâine, în care s-au discutat şi se vor discuta şi mâine probleme extrem de interesante apropo de noile suporturi media, de ceea ce înseamnă streaming pe internet, de ceea ce înseamnă fake news; dacă vreţi, de implicarea comunităţilor locale. Ce ne leagă pe noi, toţi cei prezenţi aici la Sinaia? Faptul că suntem reprezentanţi ai unor media publice care supravieţuiesc, care există fie prin taxă, fie plătită de cetăţeni, fie plătită prin alocaţii bugetare. În acest fel, toţi avem, spre deosebire de radio-televiziunile comerciale, acea misiune importantă de a educa, de a informa şi, de ce nu?, de a asigura şi entertainment, dar în primul rând misiunile noastre sunt informarea cetăţenilor corectă şi educarea lor. A fost astăzi un panel extrem de interesant. Jean-Paul Philippot a menţionat multe lucruri despre education, information, entertainment şi cred că putem să-l lăsăm să…
Reporter: Exact despre asta voiam să vorbim. În această dimineaţă, aţi vorbit despre principii fundamentale ale organizaţiilor de media publice şi aţi enunţat trei noţiuni, informare, educare şi divertisment, pe care le-a menţionat şi domnul director. Ce se schimbă în aceşti trei piloni? Ce înţelegeţi prin reînfiinţarea sau refondarea lor?
Jean-Paul Philippot: Noi credem că trăim într-o lume globală, conectată. Oricine poate avea acces la orice tip de ştire, inclusiv ştiri false, informaţii, zvonuri, propagandă. De ce este atât de important pentru o societate democratică şi sănătoasă să aibă acces la ştiri? Pentru că la cetăţeni trebuie să ajungă informaţii independente, jurnalism de investigaţie şi informaţii corecte. Fiecare cetăţean trebuie să poată avea capacitatea de a-şi forma propria opinie, de unul singur, să decidă pe baza informaţiilor corecte ce îi parvin dintr-o sursă de ştiri independentă./mnecula/gioan
Reporter: Domnule Philippot, de ce credeţi că organizaţiile publice de media se pot achita mai bine de această sarcină, că sunt mai de încredere decât posturile comerciale?
Jean-Paul Philippot: Din două motive. Mai întâi, e important să ştim că noi, organizaţiile media publice ne adresăm tuturor tipurilor de public. Nu ne concentrăm, aşa cum o fac posturile comerciale, doar pe un public ţintă. În al doilea rând, suntem independenţi de orice fel de presiune economică, politică. Şi, în fine, aş spune că noi avem analişti profesionişti, care sunt pregătiţi, educaţi pentru a investiga şi care ştiu să respecte normele deontologice.
Reporter: Domnule Javad Mottaghi, aş vrea să mă adresez dumneavoastră. Colegul dumneavoastră a spus că lucraţi fără presiune, dar ştiu că organizaţiile media publice sunt presate de buget, de finanţare. Dacă bugetul este alocat de guvern, pentru că spuneaţi în această după-masă că există şi guverne autoritare, ce fac acele organizaţii de mass-media publice care funcţionează sub egida unui guvern autoritar?
Javad Mottaghi: Într-adevăr, poate exista presiune, însă organizaţiile de media publice au un mandat de a sluji publicul, întreaga populaţie, întreaga societate, iar cuvântul „serviciu” înseamnă să îi oferi un serviciu de natură educaţională, de informare şi înseamnă de asemenea să existe independenţă şi precizie, corectitudinea informaţiei. În regiunea noastră, presiunile la care pot fi supuse organizaţiile mass-media variază. Unele sunt finanţate de către guvern direct, altele prin taxă…
Realizator: Vreau să intervin. Dumneavoastră reprezentaţi Uniunea Europeană a Audiovizualului din Asia Pacific.
Javad Mottaghi: Aşa este! Şi în regiunea noastră sunt tot felul de sisteme de finanţare. În unele ţări, există finanţare integral din taxă, precum e cazul Japoniei, în NHK. În alte cazuri, precum ABC Australia, toate fondurile vin de la guvern, de la buget, dar guvernul nu are absolut niciun cuvânt de spus cu privire la ce emite postul public.
Reporter: Iar acest lucru este legiferat prin lege.
Javad Mottaghi: Aşa este! Trebuie să existe reglementare, iar mecanismul de reglementare funţionează în aşa fel încât guvernul să nu poată influenţa nimic din ceea ce se transmite publicului. În alte ţări, există un sistem combinat: parte din finanţare vine din taxă, parte din venituri comerciale, publicitate. În Coreea, de pildă, este un astfel de sistem. Sigur că organizaţiile media se confruntă în permanenţă cu provocare financiară. Când spunem însă presiune, poate presiune nu doar în sensul în care guvernul încearcă să influenţeze, ci o presiune din partea concurenţilor comerciali. Provocarea constă în a reglementa astfel sistemul încât organizaţiile publice să rămână independente, să dea socoteală publicului, societăţii şi nu politicienilor sau altor entităţi comerciale. Aceasta e provocarea. Şi frumuseţea evenimentului organizat aici de Radio România constă în faptul că am văzut că aceste sisteme pot coexista şi noi putem învăţa unii de la alţii, pentru că ne confruntăm cu acelaeaşi provocări cu care se confruntă şi organizaţiile surori din Europa. Avem, iată, acum ocazia de a invăţa unii de la alţii şi, cum spuneam în aceasta dimineaţă, trebuie să gândim global, dar să acţionăm local. Să vedem ce putem face fiecare acasă, dar să avem o perspectivă globală pe care să o transpunem într-o viziune la nivel local./aburtica/gioan
Reporter: Domnule Toshiyuki Sato, sunteţi secretar general al Asociaţiei Internaţionale a Audiovizualului Public, sunteţi practic gazda evenimentului de astăzi, dar sunteţi şi reprezentant al trustului NHK şi aveţi o experienţă foarte bogată în jurnalism. Cum aţi comenta această concurenţă între posturile publice şi cele private, cele comerciale? Credeţi că poate exista o coexistenţă?
Toshiyuki Sato: Legea audiovizualului din Japonia spune că există un sistem pe două nivele, sistem care a fost înfiinţat chiar după cel de-al Doilea Război Mondial. Un nivel constă în posturile publice, celălalt e reprezentat de posturile private. Aşadar, ideea japoneză este că două sisteme pot exista împreună. Mi se pare o abordare unică, iar concurenţa există, da, în ratingurile emisiunilor. Totuşi, în Japonia, posturile publice,  NHK produce în special emisiuni cu caracter educaţional, nu le pasă foarte mult de ratinguri. Sigur, oferă şi divertisment pentru a fi totuşi în concurenţă cu posturile private, dar au roluri diferite.
Reporter: Domnule Philippot, dumneavoastră  şi domnul Mottaghi reprezentaţi două forţe pe care publicul nu prea le înţelege. Reprezentaţi organizaţiile de audiovizual de la Atlantic la Pacific. De ce nu putem vorbi despre o organizaţie mondială a audiovizualului? De ce despre una europeană şi asiatică?
Jean-Paul Philippot: Păi există o astfel de structură atunci când e nevoie să vorbim pe o singură voce.
Reporter: Îmi daţi un exemplu?
Jean-Paul Philippot: De pildă, avem la Naţiunile Unite forumul global pentru internet, Noi însă suntem o uniunie formată din două organizaţii surori, suntem practic două braţe ale aceluiaşi corp, împărtăşim aceleaşi valori: independenţă, diversitate, inovare. Există însă şi realităţi istorice, specificităţi care stau la baza înfiinţării noastre, dar vorbim despre organizaţii sau uniuni surori şi cooperăm tot mai mult din cauză că şi concurenţii noştri comerciali au început să joace la nivel global. Vrem să rămânem competitivi în Asia şi în Europa.
Reporter: Voiam să vă întreb, pentru că s-a atins mai devreme subiectul finanţării, din ce aţi auzit astăzi şi din ce ştiţi oricum, ce s-a spus astăzi nou, ce soluţii am putea avea noi, în media publică din România? Am auzit spre exemplu varianta germană de finanţare, am auzit varianta americană despre care publicul românesc nu ştie, respectiv că mare parte din finanţarea celor două componente principale americane, radioul MPR şi televiziunea PBS, este finanţată prin donaţii care au crescut enorm în ultimul timp.
Georgică Severin: Într-adevăr, acest schimb de experienţă este foarte interesant, legat de finanţare, dar trebuie să privim totuşi realităţile în care trăim. Sistemul american bazat pe donaţii nu a prea putut fi exportat pe nicăieri, să fim oneşti, este un sistem absolut special, unic şi netransferabil, cel puţin până acum. Deci, dacă vă referiţi la sistemul de finanţare media publică românească, sunt cele două variante: taxa sau sistemul actual bazat pe buget. Evident că principial taxa este, să spunem, mai democtratică şi cel puţin teoretic poate asigura o mai mare libertate de mişcare, sunt de acord cu acest lucru, dar pentru momentul istoric – şi vreau să vă reamintesc situaţia financiară pe care o avea Televiziunea Română anul trecut, chiar am discutat cu domnul Philippot despre situaţia financiară a Televiziunii Române şi cu  Noel Curran. Cred că în acest moment, trecerea la buget a reuşit să calmeze lucrurile, să asigure un echilibru financiar şi bugetar, atât Televiziunii Române cât şi Radioului./fmihoc/gpodea/ Deci, pentru momentul istoric, dar părerea mea personală, nu este că taxa poate fi un deziderat, dar poate peste nişte ani, nu vă pot spune peste câţi ani, dar în acest moment România are un sistem fezabil, recunoscut, care există şi în alte ţări şi care a asigurat echilibrul bugetar celor două instituţii.
Reporter: Domnule doctor Mottaghi, una din temele principale de discuţie în zilele acestea a fost legată de ştirile false, un subiect care a fost făcut cunoscut sau celebru de către preşedintele SUA. Mulţi însă nu ştiu ce înseamnă acest fenomen „ştiri false” care sunt probabil cu caracter intenţionat sau neintenţionat. După părerea dumneavoastră, cum pot organizaţiile publice de media să combată acest fenomen?
Javad Mottaghi: Ei bine, organizaţiile de serviciu public trebuie să fie reperul pentru public şi astfel pot fi identificate ştirile false. Ştirile false au profitat de faptul că tehnologia s-a dezvoltat foarte mult, inclusiv pe calea radioului, pe calea televiziunii, oricine poate să îşi facă auzită vocea şi astfel să producă ştiri, dar ar trebui să existe un reper la care publicul să se raporteze, care să arate care sunt de fapt ştirile adevărate. În asta constă rolul organizaţiilor publice. Organizaţiile de media publice trebuie să câştige încrederea publicului, altfel el nu ştie unde să caute să vadă dacă o ştire este falsă sau adevărată. În acest context, organizaţiile publice au un rol foarte important de jucat, pentru că altfel, într-o situaţie neclară, într-o situaţie confuză, publicului îi este greu să înţeleagă care e de fapt ştirea şi aş vrea să mă refer la o observaţie făcută de Jean Paul Philippot, legătura dintre Asociaţia Europeană şi cea Asiatică a Audiovizualului Public. Avem foarte multe proiecte pe care le derulăm în comun, deşi există diferenţe. În Asia avem 270 de membri pe care îi deservim, ajungem astfel la 3,5 miliarde de ascultători şi telespectatori, în Europa cifrele sunt altele. În ciuda acestor diferenţe avem şi multe lucruri în comun şi ceva ce ne iese foarte bine este să lucrăm împreună, să abordăm chestiuni de interes comun, pentru că până la urmă ce vrem este să slujim publicul şi să îi ajutăm pe membrii uniunilor noastre, inclusiv să interacţioneze cu alte asociaţii care sunt active în alte ţări. Mulţumim.
Realizator: Doamnelor şi domnilor, de la Sinaia v-am transmis aşadar un foarte scurt rezumat al Reuniunii internaţionale a reprezentanţilor radioteleviziunilor publice practic din toată lumea. I-am avut alături de mine pe domnul Georgică Severin, director în exerciţiu al Radio România, domnul Jean Paul Philippot, directorul EBU, Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune, preşedintele EBU, doctorul Javad Mottaghi, preşedintele director general al ABU, Uniunea Asiatică Asia-Pacific de Radio şi Televiziune şi mulţumesc foarte mult, domnul Toshiaki Sato, secretarul general al organizaţiei care a reunit şi a făcut posibil, alături de Radio România, evenimentul de astăzi.

RADOR