Vlad - A documentary by Maria Balabaş for the project Raised To Be Free

(Vlad recită versuri La Familia):

De când eram copii nu
ne-a despărțit nimic,

Am fost și voi fi mereu
fratele tău mai mic.

Gaborii s-au prins ce
făceai prin cartier

Viața s-a schimbat de
când ai plecat, nimic nu mai e la fel.

Dacă aveai tu ceva, aveam
și eu parte

Făceam mereu toate,
jumătate-jumătate.”

Vlad: La
familia... Nu am ales să ascult muzica asta, să mi se potrivească muzica asta
mi, ci pur și simplu, asta era realitatea. Probleme de familie.

(La Familia, Probleme de familie: Când încerci să
înghesui 7-8 inși într-un apartament la marginea Bucureștiului, problemele de
familie vin uite-așa...”)

În anii 90 asta
făceai... Exprimai prin ce puteai o situație de viață de loc roz. Dar cum să
știi că există altceva? Aia era viața!

(La Familia, Probleme de familie: Nu mă judeca prea
aspru, mamă!

Nu sunt fiul model, însă
nici o panaramă.

Droguril și vagabonțeli
pană în zori,

Nu sunt acasă dimineată
când te scoli.”

Înregistrări de teren:
copii care se joacă

Era o viață
simplă, fără prea multe resurse, dar totuși bogată în evenimente. Multă joacă
cu verișori în Ploiești, în oraș. Joacă cu o gașcă întreagă de copii la bloc.
Între foarte puțin și deloc interes pentru tot ce însemna educație, pentru tot
ce însemna lectură, pentru tot ce însemna acest cuvânt minunat inventat:
dezvoltare personală. Ce era personal? Aveai trei jucării...

Ăsta e unul din
elementele esențiale ale copilăriei mele. Noi asta am știut să facem.

Înregistrare de teren:
sunet de foc în sobă

Bunicii mei (nu
puteam să le zic străbunici) au avut o casă exact la marginea Ploieștiului - o
casă simplă: trei camere, grădină, nuc, viță de vie, pomi fructiferi, găini,
porc -, unde eu am crescut. O bună parte a conștiinței mele de om s-a dezvoltat
acolo, printre vișă de vie, furând și mâncând struguri verzi și luând bătaie de
la bunicu, pentru că mâncam struguri verzi.

Dar foarte repede
s-au dus lucrurile astea. Cum au apărut au și dispărut.

Unchiul cel mare a vândut casa pe te miri ce și a cumpărat un Opel Kadett. Apropos de începuturile anilor ‘90 în România, acestea era valorile. Un Opel Kadett la mâna a doua, galben muștar.  Și vândută cu totul (casa), cu tot ce era în ea, cu tot, cu tot, cu tot. Dată efectiv. Ia-o, asta nu mai există pentru noi!

(Vlad recites hip
hop lyrics from a band called La Familia): Since
I was a child, nothing separated us

I was and I will always be your younger
brother

The cops figured it out, what you were doing
around the neighbourhood

Life has changed, since you left, nothing
stayed the same

If you had something, I also had it,

We were always sharing everything, half-half

Vlad: La Familia.
I didn't choose to listen to this kind of music, or didn't have the feeling I
have chosen this music to fit my own taste. Actually, that was the reality.
Family problems.

(playing a La Familia
song, Family Problems: When you are
trying to squeeze seven-eight people in one apartment, at the outskirts of
Bucharest, the family issues are coming just like that.)

Vlad: In the
90's, this is what one was doing: expressing in any possible way a life
situation that was not at all ok... but how to know that life could be also
different? That was the only life you knew...

(La Familia, Family Problems: Don't judge me too tough mother,

I'm not the model son, but also not a looser,

Drugs and a vagabond life until the dawn,

I am not at home in the morning when you are
waking up)

Field recordings: children playing

It was a simple
life, without too many resources but still rich in happenings. I was playing a
lot with my cousins, in Ploiesti, in the city, I was playing also with an
entire gang of children around the neighborhood blocks. I had almost no
interest for education, for what could mean to read books, for everything that
nowadays is gathered in this new 'wonderful' invented expression, personal development. What could have
been personal, actually? We only had
a couple of toys...

And this is one
of the essential elements of my childhood; this is what we understood by living.

Field recording: sound of fire in the oven

My grandparents
(actually they were my grand-grandparents, but I couldn’t call them like that)
had a house exactly at the outskirts of Ploiesti (my hometown). A simple house,
with three rooms, vegetable garden, a walnut, vine, fruit-trees, hens, pig... a
house where I grew up. A good part of my entire consciousness as a human being
grew up in that place, between the vine, 'stealing' and eating grapes while
they were still green and receiving physical correction from my grandfather,
exactly because I was eating green grapes. But very fast, all those things
ended, they have all vanished from my life. My older uncle sold the house for
less than its value, and then bought an Opel Cadet. By the way, in regards to
the first years of the 90's in Romania, these were the values: a second hand
Opel Cadet, mustard yellow, bought with the money taken for a whole house. He
sold it with everything that was inside, absolutely everything, and just gave
it away. 'Take it, this does not exist anymore for us'.