PORTRET: Arsenie Boca – unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai secolului trecut

Miercuri, 29 septembrie, se împlinesc 111 ani de la naşterea părintelui Arsenie Boca, teolog și artist plastic, fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unul din martirii regimului comunist din ţara noastră şi mare duhovnic.

* * * * *

Zian-Vălean Boca, pe numele de mirean, s-a născut la 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în judeţul Hunedoara, părinţii săi fiind Iosif-Petru, de meserie cizmar, şi Cristina (Creştina), casnică.

Între anii 1922-1929, parcurge Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie.

Între anii 1929-1933, studiază la Academia Teologică din Sibiu, lucrarea sa de licenţă fiind „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. De la Academia Teologică din Sibiu primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popoviciu, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului (Academiei) de Arte Frumoase din București, ale cărei cursuri le va frecventa între anii 1933-1938, la specializarea „Artă decorativă”, la clasa maestrului Costin Petrescu. În perioada facultăţii, primeşte Premiul „Profesor Atanasiu” pentru participarea la cursul de Perspectivă, prof. Horia Teodoru (în anii 1933-1934), în paralel, participând şi la cursuri la Facultatea de medicină, susținute de profesorul Francisc Rainer şi la prelegerile de Mistică creștină ale profesorului, teologului, animatorului cultural şi scriitorului creştin-ortodox militant Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București (între anii 1934-1938).

În anul 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon – ranguri care se acordă numai printr-o rugăciune a ierarhului, episcopului şi nu fac parte din Taina Hirotoniei – , iar la 11 septembrie 1936, este hirotonit Diacon celibatar, la Catedrala din Sibiu, de către mitropolitul Nicolae Bălan.

În perioada facultăţii, este fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Ioan Scărarul, pe care o traduce în limba română în doar 5 luni, însă lucrarea nu avea să fie publicată.

După ce i-a apreciat talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român.

A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti cu calificativul „Foarte bine”.

A făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, zugrăvită în frescă împreună cu profesorul său, Costin Petrescu.

În perioada 12 martie – 8 iunie 1939, face un pelerinaj la Muntele Athos, unde învaţă rânduiala duhovnicească precum şi meşteşugul artei bizantine, fiind găzduit în chilia cu hramul „Sf. Ipatie” la Mănăstirea Vatopedu. De la Athos va aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei – o culegere de texte scrise de 25 de Sfinți Părinți, o antologie care fusese întocmită de Sfinții Nicodim de la Muntele Athos (1749-1809) și Macarie de Corint (1730-1805) și publicată, pentru prima dată, la Veneția, în anul 1782.

În toamna anului 1939, parcurge, la Chişinău, un stagiu pentru deprinderea meşteşugului poleirii cu aur a icoanelor.

La sfârşitul anului 1939, este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov, iar la 3 mai 1940, în Vinerea Izvorului Tămăduirii, este tuns în monahism, sub numele de Arsenie.

Începând cu anul 1940 declanșează, la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus, ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspirație naționalist-legionară, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”

La 10 aprilie 1942, tot de Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, este ridicat la treapta preoțească de Ieromonah, fiind numit şi stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, pornind aici ample lucrări de renovare care vor schimba înfăţişarea ansamblului.

Îl va sprijini pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, fostul său profesor de la Sibiu, în demersul de a traduce Filocalia, îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos şi îl încurajează la lucru, recitind textele.

În iarna anului 1944, profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea starețului Arsenie Boca și a lui Serafim Popescu din Filocalie.

Arsenie Boca realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură, iar în prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei românești”.

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la 17 iulie 1945, la Râmnicu Vâlcea, pentru participarea activă la mișcarea legionară, a fost dus la București şi anchetat. Va fi eliberat la 30 iulie 1945, în urma presiunilor bisericii.

Devine renumit ca mare duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori, însă acestea vor fi interceptate și confiscate de către Securitatea comunistă.

La publicarea, în perioada comunistă a primelor patru volume din Filocalie, în anii 1947-1948, numele lui Arsenie Boca nici măcar nu este menționat.

La 14 mai 1948, este arestat din nou, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomuniști, foști legionari pregătiți și parașutați de americani în Munții Făgărașului, dar şi pentru notorietatea sa. Este relmente schingiuit timp de o lună și jumătate şi este obligat să dea declarații repetate, iar apoi este eliberat.

În noiembrie 1948, Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sâmbăta de Sus la Mănăstirea Prislop, unde Episcopul Andrei Magieru îl va ridica, la 17 iulie 1949, la rangul de Protosinghel şi îl va numi stareț, iar după ce lăcaşul se transformă în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic – la care veneau mii şi mii de credincioşi – , cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare.

În noaptea de 15/16 ianuarie 1950, este arestat pentru a treia oară, fiind declarat vinovat de a fi „duşman activ al regimului actual şi clasei muncitoare”. După ce a trecut prin centrul de triere din comuna Tudor Vladimirescu, ajunge în „detenţie administrativă” la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

La 23 martie 1951, va fi eliberat la solicitarea Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu – fost un lider comunist român, ministru de interne al României între anii 1945-1952 – pericolul revoltelor în rândul făgărășenilor.

În anul 1953, chiar în ziua de Rusalii, este anchetat din nou, iar în anul 1955 este propus pentru ridicare la rangul de Arhimandrit.

Între 12 ianuarie şi 12 iunie 1955, face practică pe şantierul Catedralei din Galaţi pentru obţinerea autorizaţiei de a picta biserici, care îi va fi eliberată de către Comisia de Pictură a Patriarhiei Române, iar în perioada 5 octombrie 1955 – aprilie 1956, este din nou arestat, fiind încarcerat la Timișoara, Jilava şi Oradea.

În anul 1959, i se înscenează nereguli financiare, comuniștii au risipit obștea de la Prislop, iar părintelui Arsenie Boca i-au interzis activitatea preoțească, fiind scos abuziv din monahism.

Este mutat la Bucureşti, unde este marginalizat, se va afla sub supravegherea continuă a Securitații şi va lucra, în perioada 7 august 1959 – 13 februarie 1961, ca pictor secund la Biserica „Sfântul Elefterie” din Bucureşti, alături de Vasile Rudeanu, tot ucenic al maestrului Costin Petrescu. Aici va realiza fresca de pe bolta altarului „Maica Domnului cu Pruncul în zeghe” şi „Jertfa lui Avraam”.

Între 9 iulie şi septembrie 1961 este pictor la Biserica „Sf. Parascheva” din satul Bogata Olteană (com. Hoghiz, Braşov), unde realizează fresca din absida altarului – Maica Domnului şi doi îngeri sub bolta unui cer plin de stele (acoperită în anul 1978 când s-a realizat alt program iconografic de către pictorul Constantin Ioanid), precum şi peretele cerdacului (scena „Judecăţii de Apoi”) în dolomită, o tehnică nepotrivită propusă de pictorul Ştefan Constantinescu (pictura s-a deteriorat din cauza reţetei greşite a acestuia).

Între 1 ianuarie 1961 şi 1 iunie 1967, a lucrat ca „pictor şablonist” şi „muncitor specialist pictor” la Atelierele Patriarhiei Române de la Schitul Maicilor, Bucureşti, iar în anul 1968 s-a produs pensionarea sa.

Între anii 1968 – 1984, părintele Arsenie este pictor la biserica de la Drăgănescu, din judeţul Giurgiu, iar începând cu anul 1969 va avea, la Sinaia, propria sa chilie şi un atelier de pictură.

După anul 1984, se va retrage la chilia sa de la Sinaia, unde va pleca la Domnul, la 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani.

La 4 decembrie 1989, conform dorinţei sale, va fi înmormântat la Mănăstirea Prislop, un spaţiu care va deveni loc sacru de pelerinaj şi rugăciune pentru credincioşi, în anii care au urmat.

În fiecare an, în ziua de 28 noiembrie – ziua plecării sale la Domnul – zeci de mii de credincioşi se află aici pentru pomenire şi rugăciune.

După plecarea sa, ne-au rămas câteva manuscrise inedite ale Părintelui Arsenie Boca, şi au fost publicate lucrările sale „Cărarea Împărăţiei” şi „Cuvinte vii” – o carte de predici.

La 27 mai 2009, lua fiinţă Fundaţia Creştină “Părintele Arsenie Boca”, avându-i ca ocrotitori pe Sfântul Ioan Rusul alături de Părintele Arsenie Boca. Fundaţia îşi propune să creeze cadrul care să susţină din punct de vedere al resurselor, dezvoltarea de programe şi proiecte care să ajute la refacerea demnităţii statale, deteriorate de acţiuni antisociale, atât în interiorul ţării, cât şi în afara ei.

La 23 noiembrie 2009, Teatrul Naţional Radiofonic a organizat, la clubul Ramada-Majestic, audiţia cu public a premierei „Părintele Arsenie Boca – Botezul lacrimilor” – spectacol de teatru-document realizat în cadrul proiectului „Biografii, memorii.” Spectacolul era cel de-al doilea dedicat Părintelui Arsenie Boca, după cel intitulat „Părintele Arsenie Boca – Liturghia Cerească de la Sâmbăta”, difuzat la 10 noiembrie 2009. Scenariul radiofonic după care a fost construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae Streza, ucenic al Părintelui Arsenie din anul 1942. Era de fapt povestea a doi tineri – Nicolae Streza la vârsta de 16 ani şi prietenul său Ioan Bica – care, în 1942, descoperea o personalitate uriaşă, Părintele Arsenie Boca, care le-a schimbat decisiv viaţa. La Mănăstirea Lupşa din judeţul Alba au fost înregistrate cântările Utreniei şi Liturghiei, în varianta care se cânta în Transilvania în prima parte a secolului al XX-lea, muzică bisericească sistematizată de Dimitrie Cuntan, profesor la Academia Teologică „Andrei Şaguna” din Sibiu, un material sonor consistent şi rar, folosit pentru a reconstitui atmosfera slujbelor de la Mănăstirea Brâncoveanu.

La 4 aprilie 2010, de Praznicul Învierii Domnului, la Radio România Actualităţi, Teatrul Naţional Radiofonic a prezentat, în premieră, spectacolul de teatru-document „Părintele Arsenie Boca – Sfântul şi omul cavernelor”, o producţie realizată în cadrul proiectului „Biografii, memorii”. Scenariul radiofonic după care a fost construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae Streza.

La 23 noiembrie 2010, Teatrul Naţional Radiofonic şi Fundaţia Creştină “Părintele Arsenie Boca”, au organizat, la sediul fundaţiei, audiţia cu public, cu participarea  preotului Nicolae Streza, a spectacolului de teatru-document “Părintele Arsenie Boca – Primii paşi pe Cărarea Împărăţiei”, un eveniment care a făcut parte din proiectul “Biografii, memorii”, care a fost difuzat la Radio România Actualităţi.

Scenariul radiofonic după care a fost construit spectacolul pornea de la mărturia preotului Nicolae Streza, care în vara anului 1947 a participat, alături de alţi 100 de tineri studenţi, la tabăra duhovnicească organizată la Mănăstirea Brâncoveanu. Atunci, timp de două săptămâni, în perioada postului Adormirii Maicii Domnului, Părintele Arsenie le-a expus şi comentat capitole din cartea “Cărarea Împărăţiei”, lucrarea sa capitală.

În seria documentarelor artistice dedicate Părintelui Arsenie Boca, Radio România Actualităţi a prezentat, la 27 noiembrie 2010, spectacolul “Părintele Arsenie Boca – Suişul Muntelui”, iar o zi mai târziu, “Părintele Arsenie Boca – Primii paşi pe Cărarea Împărăţiei”.

În memoria sa, un bust al părintelui Arsenie Boca a fost ridicat în curtea Bisericii Sfânta Vineri din Zalău, iar la 24 octombrie 2015, o statuie din bronz a părintelui, lucrare a sculptorului Ivan Jinaru, a fost sfinţită în fața bisericii Sfântul Nicolae din Vaideeni, județul Vâlcea.

La 5 septembrie 2019, Episcopia Devei și Hunedoarei a anunțat aprobarea documentației necesare pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca, aceasta fiind întocmită de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului. Dosarul complet și studiul asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părinte Arsenie au fost înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic al secolului trecut.

E greu de spus dacă părintele Arsenie Boca a făcut sau nu minuni, într-o perioadă în care știința domină existenţa noastră, însă s-au păstrat câteva mărturii despre fapte supranaturale care îi sunt atribuite lui Arsenie Boca, care ar fi vindecat atât bolnavi de cancer, cât și orbi și ar fi avut darul de a vedea în viitor.

Fotografii din arhiva personală realizate în august 2010, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi în august 2017, la Mănăstirea Prislop

RADOR: Razvan Moceanu