Marilena Frâncu, realizator de emisiuni pe teme medicale, la Radio România Cultural „Psihologia mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Am o gândire echilibrată și îmi place să ascult oamenii”

Deși părinții și-ar fi dorit să o vadă medic, MARILENA FRÂNCU nu s-a simțit atrasă de Medicină, căci a absolvit Facultatea de Electronică și Telecomunicații. Însă nici inginer electronist n-a fost să fie. Surprinzător, drumul său profesional a dus-o tot spre zona medicală căci, de peste zece ani, realizează la radio emisiuni și rubrici pe teme de sănătate. Și o face foarte bine. Cu ale sale “Consultații” de fiecare duminică, de la ora 14:30, de la Radio România Cultural, de pildă, în care are invitați specialiști în domeniul medical, își dorește să ajungă la inima ascultătorului, să transmită acele mesaje de mare impact care pot schimba vieți.

Despre radio și pasiuni descoperite în pandemie, despre reușitele unui sistem medical “bolnav”, cum este cel românesc, dar și despre medicii și pacienții care au impresionat-o, în timp, despre îndeletniciri reluate după relaxare și despre multe altele povestește, mai jos, Marilena Frâncu.

1995 este anul în care ați venit la radio. Ce v-a atras aici?

Un concurs pentru postul de secretar de redacție la D.I.P.S., adică Departamentul de Informații, Publicistică și Sport, după cum era organigrama Radioului de atunci. M-am prezentat cu multă neîncredere, gândindu-mă că o să câștig doar experiența unui concurs. La câteva zile de la concurs, am sunat la “personal”, să îmi ridic dosarul dar, spre surprinderea mea, mi s-a spus să vin la Radio pentru interviu și așa am intrat în marea familie a Radioului. După câțiva ani, am urmat cursurile post-universitare ale Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București și am luat concursul de redactor la România Actualități.

M-am alăturat echipei Radio România Cultural din vara anului 2019, la Departamentul Știință, iar din toamna acelui an, realizez emisiunea săptămânală CONSULTAȚII, o emisiune care abordează teme și subiecte din sfera medicală.

Cum ați ajuns să lucrați aici? Vă pregăteați pentru un alt drum în viață?

În anul 1993, am absolvit cursurile Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din București, însă gândul unei cariere în inginerie electronică nu era ceea ce-mi doream. Decizia de a veni la radioul public a fost ca o schimbare de macaz, o decizie extrem de bună pentru că mi-a dat șansa să cunosc și să lucrez cu oameni de radio, adevărați profesioniști, care au contribuit cu toții la formarea mea ca jurnalist.

Domeniul medical n-a fost pentru mine o “dragoste la prima vedere”

Cum a fost când v-ați auzit prima oară vocea la radio? Ce ați făcut după prima dvs. emisie?

Bineînțeles că vocea la radio sună cu totul altfel față de vocea pe care suntem obișnuiți să o auzim prin urechea internă. Oricine știe asta. La început e puțin ciudat, ți se pare că altcineva vorbește în difuzor, dar cu timpul te obișnuieși și te identifici cu vocea pe care o auzi.

Nu-mi mai aduc aminte ce am făcut după prima intrare pe post în direct, dar mi-aduc aminte senzația pe care am simțit-o de multe ori la o transmisie în direct... multă adrenalină... simți că nu-ți mai curge sânge prin vene, ci adrenalină... e un stres, știu, dar un stres „constructiv”, dacă pot să-l numesc așa.

Sunteți specializată pe sănătate. Acesta a fost domeniul dvs de la bun început? Care a fost prima emisiune pe care ați făcut-o și despre ați vorbit la radio până să vă alegeți ca domeniu sănătatea?

Prima rubrică pe care am realizat-o la RRActualități a fost tangențială domeniului cultural. Invitatul rubricii era un arhitect, iar împreună cu el, discutam despre statuile din București. Am aflat multe lucruri interesante despre sculptorii vremii, însă m-a impresionat faptul că unii trecători pe care îi intervievam pe stradă (vox populi, în limbaj jurnalistic) știau răspunsul la întrebarea “Ce reprezintă statuia lângă care ne aflăm și cine a realizat-o?”

De mai bine de zece ani faceți la radio emisiuni de sănătate. De ce ați ales acest domeniu?

Nu pot spune că a fost “dragoste la prima vedere”, pentru că domeniul medical înseamnă să te întâlnești în fiecare zi cu suferința oamenilor, să le asculți poveștile și să realizezi materialul radiofonic fără să te lași copleșit de emoție și empatie. Există chiar un sindrom al studentului la medicină, care atunci când parcurge materia, are impresia că suferă și el de noua afecțiune despre care învață la cursuri. Același sindrom l-am trăit și eu dar, cu timpul, am căutat partea plină a paharului, cea care îți dă safisfacții profesionale.

Mă impresionează medicii care și-au transformat spitalul în “casă”

Despre ce anume a dat “Consultații” duminica emisiunea dvs de la Radio Romania Cultural, în ultimul an? Despre ce anume dați Consultații în prezent?

Titlul “Consultații” mi-a plăcut din prima clipă. Este sugestiv și te duce cu gândul către doctori, cabinete medicale și implicit, sistemul sanitar. Subiectele abordate sunt ancorate, de obicei, în actualitatea medicală din fiecare săptămână, emisiunea difuzându-se duminica. Apelez întotdeauna la specialiști, fie că este vorba de personalități ale lumii academice, de medici cu experiență sau în plină afirmare. EI sunt cei care “dau” consultații, iar emisiunea se dorește a fi o incursiune în patologia umană pe înțelesul tuturor. Bineînțeles că subiectele tratate în ultimul an și jumătate au fost axate în primul rând pe prezentarea (cum altfel?) a tuturor aspectelor legate de pandemia de COVID-19.

Care sunt oamenii minunați pe care i-ați întâlnit datorită meseriei dvs? Acei oameni pentru care aveți un respect deosebit.         

Oh, este greu să fac o listă și mi-ar fi frică să nu omit pe cineva... așa că mă rezum în a spune doar atât: mă impresionează oamenii care aleg să profeseze în țară, dar și cei care se întorc să profeseze în țară. Mă impresionează medicii care sunt empatici cu pacienții lor, sau care și-au transformat spitalul în “casă”.

Ce ați descoperit despre cadrele medicale de când faceți emisiuni despre sănătate, lucruri pe care poate înainte nu vi le închipuiați? V-ați schimbat cumva percepția despre ele de când faceți astfel de emisiuni?

Medicina este o meserie vocațională și avem cadre medicale dedicate meseriei lor, dar simt nevoia să amintesc acum și despre pacienții pe care care i-am întâlnit de-a lungul anilor. Am descoperit printre ei și oameni care după ce au fost diagnosticați cu o boală rară, spre exemplu, și au primit tratament, au ales să ajute și alți pacienți în dorința de a le ușura drumul pe care ei l-au parcurs deja. Am întâlnit oameni care, întăriți de propria experiență, au înființat asociații de pacienți și au creat grupuri de suport  pentru depășirea șocului diagnosticării. Am întânit oameni care au cerut ajutorul medicilor specialiști pentru redactarea unor materiale informaționale menite să vină în sprijinul pacienților nou-diagnosticați, pentru o înțelegere mai bună a bolii lor. Am întâlnit oameni care au făcut lobby pentru tratament profilactic aplicat copiilor, cum este cazul hemofiliei, tratament care le dă șansa la o viață normală. Acestea sunt poveștile de succes despre care mi-a plăcut întotdeauna să vorbesc la Radio.

În pandemie, mi-am redescoperit plăcerea de a picta și am încercat rețete noi, în bucătărie, cu fiul meu

Care vă sunt pasiunile, hobby-urile?

Acum, în pandemie, mi-am redescoperit plăcerea de a picta și am avut timp să încerc și acuarela, și uleiul, și cărbunele, în dorința de a afla ce mi se potrivește mai bine. Visez la o expoziție, dar acest vis rămâne deocamdată un proiect de viitor. Și tot pandemia mi-a dat șansa de a sta mai mult în bucătărie și de a încerca rețete noi, împreună cu Matei, fiul meu. El este un mare de consumator de dulciuri, așa că printre preferatele noastre se numără brioșele, cheese cake-ul și mousse-ul de ciocolată.

Cum vă relaxați, după o zi epuizantă?

Sunt o mare consumatoare de filme, iar “televiziunea la cerere”, care a cunoscut o explozie în timpul pandemiei, mi-a oferit exact relaxarea de care aveam nevoie.

Sunteți o bună cunoscătoare a sistemului medical românesc. Care sunt cele mai mari lipsuri ale acestuia, la mai bine de un an de la începutul acestei pandemii? Dar plusurile, lucrurile bune pe care le-ați remarcat, în ultimul timp?

Pandemia a scos la iveală încă o dată, dacă mai era nevoie, că avem un sistem sanitar “bolnav”, dar prefer să nu vorbesc despre lipsuri, ci mai degrabă despre reușite. Campania de vaccinare anti-COVID este un succes, iar reușita acestui demers se datorează și campaniilor de informare derulate de mass-media. Vreau să amintesc aici campania inițiată de Radio România - VACCIN PENTRU VIAȚĂ, lansată în urmă cu aproape un an, campanie la care postul România Cultural participă activ.

Dacă erați ministrul Sănătății, care ar fi fost măsurile pe care le-ați fi luat ca lucrurile să funcționeze mai bine decât acum?

Aș fi refuzat  din start postul de ministru pentru că nu este deloc unul “călduț“ sau confortabil, așa că nu-mi pot nici măcar imagina ce aș face din această poziție, dar apreciez oamenii care odată ajunși în această funcție, chiar dacă nu au venit din lumea medicală, au apelat la specialiști pentru a înțelege problemele sistemului și a lua cele mai bune măsuri și au găsit timp să asculte în primul rând părerea asociațiilor de pacienți, dar și părerea celorlalți jucători din sistem.

Când stau de vorbă cu medicii, aceștia sunt convinși că și eu am studii medicale

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care vi le-a adus până acum munca dvs.?

Dacă știi să ajungi la inima ascultătorului, dacă transmiți mesajul cu cel mai mare impact, poți schimba vieți. Să vă explic. Dacă, să spunem, o femeie ascultă o ediție a emisiunii “Consultații” despre cancerul de sân sau despre orice altă afecțiune, care poate fi vindecabilă dacă este descoperită în stadii incipiente, iar materialul realizat de mine o determină să se ducă la medic să-și facă un control de rutină, ei, bine, gestul ăsta ar putea fi salvator de vieți, iar asta este cea mai mare satisfacție pentru mine.

 

Care sunt îndeletnicirile de care v-a fost dor și pe care le-ați reluat după relaxarea restricțiilor impuse de pandemie?

Cred că interacțiunea face to face cu oamenii mi-a lipsit cel mai mult în perioada de pandemie. Chiar dacă tehnologia ne-a dat șansa de a interacționa online, participarea fizică la evenimente îți oferă și micile discuții înainte și după conferință cu speaker-ii, cu colegii de breaslă, cu oameni pe care nu i-ai mai văzut de mai bine de un an. Cred că asta mi-a lipsit cel mai mult...

V-ar fi plăcut să fiți medic? În ce specialitate credeți că ați fi făcut treabă bună?

Cred că psihologia mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Am o gândire echilibrată și îmi place să ascult oamenii, lucru pe care nu mulți știu să-l facă. Trăim pe repede-nainte, nu mai avem timp de nimic, de-abia dacă avem timp să ne ascultăm propriile gânduri și-atunci când să mai găsim timp să îl ascultăm și pe cel din fața noastră?

Când eram mică, tatăl meu își dorea ca eu să fiu medic dar, spre dezamăgirea lui, medicina nu a fost alegerea mea profesională. Surprinzător, drumul ales de mine s-a intersectat într-o oarecare măsură cu dorința părinților mei și iată, în prezent, realizez emisiuni și rubrici pe teme medicale. Nu de puține ori, atunci când stau de vorbă cu medicii, aceștia sunt convinși că și eu am studii medicale, lucru care mă face să zâmbesc cu gândul la dorința tatălui meu.