Lidia Laic, realizator al emisiunii IClasă, de la Radio România Cultural: “Am învățat literele la patru ani, ca să citesc singură o carte de povești primită de la mama”

La vârsta de zece ani, a vorbit pentru prima dată la microfon, într-un studio. I-a plăcut atât de mult, că de atunci nu s-a mai despărțit de radio. Astăzi, Lidia Laic realizează la Radio România Cultural emisiunea de educație „IClasă”. De-a lungul anilor, a realizat numeroase emisiuni cu și despre copiii de la care încă învață să-și păstreze spiritul liber și frumos. Despre problemele copiilor și ale părinților, la finele lui 2020, în plină pandemie, despre cele mai frumoase amintiri legate de copiii pe care i-a întâlnit, precum și din propria copilărie, despre ce a păstrat Lidia Laic din copilul de odinioară, dar și despre multe altele, povestește chiar ea, în cele ce urmează:

Realizați, alături de Mirela Stana, Mirela Nicolae si Roxana Păsculescu emisiunea IClasă, la Radio România Cultural, sâmbăta și duminica, de la ora 14:00. Ce înseamnă să IClasă, în plină pandemie?

Înseamnă ca și în pre-pandemie, să fii tot timpul informat, să urmărești lucrurile importante care se întâmplă în educație și în instituțiile de invățământ de la noi. Odată cu mutarea orelor în mediul online, IClasă fost alături de elevi, profesori și părinți cărora le-am oferit informații despre platforme de învățare, cursuri și programe educative online, am invitat specialiști care să ofere sprijin moral în această perioadă dificilă. Am vorbit despre cum s-au adaptat sau nu elevii, profesorii și părinții la un mod de a face școală cu totul diferit de ceea ce știau, despre eforturile de a-și forma, într-un termen scurt, competențe digitale. Și despre problemele elevilor din comunitățile vulnerabile, unde continuarea educației s-a lovit de lipsa tehnologiei.

Faceți emisiuni despre educație de mulți ani. Care sunt problemele cu care se confruntă copiii și adolescenții, la finele lui 2020? Dar părinții lor?

Vorbim de 2020, și desigur că pandemia e principala problemă care i-a afectat anul acesta și pe părinți, și pe copii. Adolescenții mai ales suferă din cauza lipsei de socializare, se simt singuri și le e dor de colegi, de discuțiile din pauze, de întânirile de după ore. Le e dor chiar și de profesori. Pentru că orele online nu sunt la fel de interactive ca cele față în față și și-ar dori să comunice direct cu profesorii și nu din fața unui ecran. Părinții asistă și ei de multe ori la ore, pentru că mulți dintre ei lucrează de acasă. Nemulțumirile lor se leagă de calitatea învățării la distanță, de faptul că elevii stau prea mult în fața computerelor, că au multe teme de rezolvat.  Și, mai ales în cazul părinților cu copii de vârstă mică, de faptul că școala online îi solicită mai mult decât modul clasic de desfășurare a orelor.

Improvizam mici scenete pe care le interpretam apoi în fața părinților, care se distrau copios.

Cum s-a produs apropierea dvs de radio? Prin ce v-a „cucerit”?

Am ajuns în radio printr-o întâmplare fericită. Sau poate că nu a fost deloc o întâmplare... Câștigasem pe la zece ani un concurs de poezie și am fost invitată să vorbesc despre asta la o emisiune pentru copii. Am intrat în studio cu emoții, firește, dar se pare că m-am descurcat bine. Pentru că Gabriela Mantu, realizatoarea emisiunii, mi-a propus să fac parte din echipa de copii prezentatori. Am acceptat fără ezitare și de atunci nu m-am mai despărțit de radio. Pe care îl iubeam de mult, și îl știam din emisiunile scenarizate, din teatrul radiofonic pentru copii și din alte emisiuni dedicate la care apoi am lucrat și eu, unde m-am format ca om și ca profesionist. Radioul, pe care îl iubesc la fel de mult și azi.

Când ați făcut prima emisiune la radio și despre ce a fost? Mai țineți minte ce ați făcut imediat după ce ați ieșit din emisie?

Prima emisiune la care am lucrat ca realizator, și nu doar ca prezentator, se numea “Un univers într-un ghiozdan”, o emisiune înregistrată, un magazin literar pentru copii. Dar prima mea emisiune live a fost “Stereopuștimea”, unde aveam drept co-prezentatori doi copii minunați, spontani și talentați. La prima ediție am intrat împreună în studio și totul a mers perfect. Nu știu când a trecut ora de emisie, pentru că ne simțeam foarte bine – râdeam, dansam chiar. Era o emisiune veselă, de dimineață, cu multă muzică, dar și cu informații de tot felul pentru copiii de la 7 la 70 de ani.

Cum ați început să colaborați cu colegele dvs.? Cum v-ați împărțit “sarcinile” la emisiune?

Suntem de mult timp colege de redacție, așa că pot spune că această colaborare a fost cumva firească. Ne-am format repede ca echipă și am ales domeniile pe care să le acoperim în funcție de importanța lor, dar și de opțiunile fiecăreia dintre noi, de personalitatea noastră, de modul în care vedem lucrurile. Suntem o echipă, dar fiecare dintre noi e diferită și poate de aceea ne întelegem atât de bine. Pentru că ne completăm reciproc, învățăm una de la alta și ne respectăm deciziile profesionale.

Ați făcut multe emisiuni despre copii, și cred că și cu copii, la radio. Ce ați învățat de la ei, în toți acești ani? Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de ei?

Am făcut multe emisiuni cu și despre copii. Sunt minunați copiii, spontani,  plini de imaginație, nu sunt constrânși de tot felul de prejudecăți, convenții și clișee. Și acesta este un lucru pe care încerc să îl învăț de la ei, de la copii – să îmi păstrez spiritul liber și frumos.

Am făcut multe înregistrări cu copii și fiecare dintre ele ocupă un loc important în memoria mea. Mă surprind de fiecare dată cu răspunsurile neașteptate pe care le au la orice problemă și sunt niște interlocutori minunați. Am avut ca invitați în emisiunile mele copii de toate vârstele, din medii sociale diferite, și fiecare m-a impresionat și m-a uimit în felul său.

Cum erați dvs., când erați copil? Care este cea mai pregnantă amintire din perioada copilăriei?

Eram un copil foarte cuminte și liniștit, căruia îi plăcea mult să citească. Și țin minte că am învățat literele pe la patru ani, când mama mi-a cumpărat o carte de povești pe care am vrut neapărat să o citesc chiar eu. Firește, mă jucam și eu ca orice copil. Mai ales că sora și fratele meu erau mult mai neastâmpărați și inventam cu ei tot felul de jocuri.  Îmi aduc aminte că, în joacă,  improvizam mici scenete pe care le interpretam apoi în fața părinților și a rudelor. Care se distrau copios.

Ați mai păstrat ceva din copilul de odinioară?

Eu sper că da, cât mai multe lucruri. Curiozitatea, dorința de a ști și a cunoaște, de a învăța din orice experiență. Aș mai adăuga imaginația, creativitatea, empatia și determinarea - a se citi încăpățânarea - de a crede în oameni și în puterea binelui de a învinge.

Cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus un copil a venit de la fiica mea: “mama”

V-au pus copiii în situații neprevăzute, la înregistrările pentru emisiunile dvs.? Sau așa, pur și simplu, în viața de zi cu zi?

Sigur că da. Mai ales cei mici, care sunt foarte curioși și vor să afle cum funcționează aparatul de înregistrat. Așa că încearcă să apese pe butoane, să tragă de cabluri, de microfon. Mi-ar plăcea să aflu că măcar unul dintre ei a devenit jurnalist.

Dacă v-ar sta în puteri, ce ați schimba în privința educației, în România?

Ar fi multe de schimbat în educație, dar cred că cel mai important e ca școala să se concentreze mai mult pe nevoile de învățare ale elevilor. Pe ceea ce doresc ei să afle, pe lucrurile care le vor fi mai mult de folos în viitoarea profesie și în viața de adult.

Care este cel mai minunat lucru pe care vi l-a spus un copil?

Cuvântul pe care l-am auzit de la un copil anume, de la fiica mea. Mamă.

Cum sunteți dvs., dincolo de radio, de munca pe care o faceți?

Sunt o persoană veselă, placută, cu simțul umorului, care găsește lucrurile bune în orice situație, oricât ar fi de dificilă și complicată. Iubesc să cunosc oameni  și să îmi fac prieteni, îmi place să ies la o cafea bună într-un loc frumos.

Ce pasiuni aveți? Ce hobby-uri v-ați descoperit în pandemie?

Îmi place să citesc o carte bună, să vad filme și să călătoresc. Lucru pe care, din păcate, pandemia l-a făcut imposibil. Îmi place să mă îmbrac frumos, să fiu mereu la modă. Fac cu plăcere sport, și am un program de antrenamente online pe care îl urmez de la începutul pandemiei. M-a ajutat să mă mențin în formă și să îmi antrenez corpul, mintea și spiritul.

Despre ce v-ați dori mult să vorbiți, în curând, la IClasă?

Despre lucruri bune, despre progrese vizibile și de impact. Despre finalizarea cu succes a digitalizării educației, despre sfârșitul pandemiei și reluarea orelor față în față. Despre elevi, profesori și părinți fericiți. Aceasta ar fi dorința mea de Crăciun.