Dragoș Neamu: “Nu pot să fiu de acord cu domnul Oberländer, cum că toate condițiile de itinerare și de expunere a acestor piese de tezaur au fost indeplinite”
28 Ianuarie 2025, 09:00
Invitat la GPS Cultural, Dragoș Neamu, manager al Nopții Muzeelor și al Nopții Muzeelor la Sate, a vorbit cu Anca Mateescu despre situația furtului pieselor de tezaur din muzeul Drents din Olanda, problemă care a generat un val de opinii și dezbateri în spațiul public. Dragoș Neamu consideră că acest incident, deși regretabil, a contribuit la crearea unei conștiințe colective legate de valoarea patrimoniului muzeal și a colecțiilor naționale. Acesta a subliniat că a fost un critic al deciziei de a trimite aceste piese de tezaur la muzeul Drents din Olanda, considerând că alegerea muzeului respectiv nu a fost potrivită pentru o astfel de expoziție.
Dragoș Neamu a evidențiat o serie de erori majore în protocolul de expunere și transport, menționând că în contract nu au fost incluse prevederi esențiale privind securitatea, cum ar fi utilizarea vitrinelor antifurt.
“Vitrinele anti-furt sunt exact acele vitrine care, în funcție de contextul de expunere, și aici vorbim de contextul cel mai cel, adică unul extrem de special, de expunere a tezaurului, acestea trebuiau să dispună de sistemul maxim de securitate, adică trebuiau să existe toate acele elemente care nu permiteau deteriorarea vitrinei și ridicarea, deposedarea obiectelor într-un interval de un minut. Aceste vitrine nu trebuiau să se spargă într-un minut. Toate aceste lucruri nu au fost menționate în contract, motiv pentru care este o mare gafă din punct de vedere al protocolului și al procedurilor și al standardelor de itinerare a unor piese de tezaur, oriunde în muzeologia mondială.”
Dragoș Neamu a atras atenția asupra unei lacune grave în muzeologia românească: lipsa unor departamente sau specialiști dedicați proiectelor de itinerare a colecțiilor. În țările occidentale, există echipe sau persoane instruite special pentru a evalua și organiza expuneri de acest tip, dar în România acest domeniu este, încă, deficitar. El a explicat că lipsa acestor expertize și a unor proceduri clare a contribuit la vulnerabilitatea expunerii pieselor de tezaur la Drents.
Totodată, a criticat idealizarea muzeelor occidentale, menționând că și acestea pot avea lipsuri. În acest caz, partea olandeză ar fi trebuit să semnaleze absența unor măsuri esențiale de securitate și să se asigure că patrimoniul este protejat corespunzător. Acesta a descris incidentul ca o lecție dureroasă, subliniind necesitatea unor colaborări internaționale bine fundamentate, bazate pe criterii clare și o expertiză serioasă.
“Noi ne-am obișnuit să avem o imagine idealizată despre lumea occidentală, despre muzeele din Occident. Da, sunt foarte interesante, sunt mult mai evoluate, se fac investiții uriașe în ele, dar desigur că și aici există muzee și muzee, unde am putea să avem semne de întrebare privind anumite aspecte, cum s-a întâmplat și în acest caz. Trebuie să alegem foarte bine atunci când decidem să ne încumetăm, să încheiem astfel de colaborări benefice pentru muzeologia românească, dar trebuie făcute pe anumite criterii, cu anumită expertiză foarte serioasă și foarte aplicată și trebuie să fim extrem de atenți ce semnăm și ce prevedem în aceste contracte.”