De Dragobete, despre relații și iubirea la români, în anul 2022: Raluca Anton, psihoterapeut: “Persoanele care au tendința de a posta despre povestea lor spectaculoasă de dragoste trăiesc, de fapt, relațiile cele mai disfuncționale”

Cu importatul Valentine’s Day și tradiționalul Dragobete, februarie a devenit și pentru români luna iubirii, bun prilej pentru unii dintre noi să ne arătăm mai mult sau mai puțin zgomotos dragostea pentru partener. Pentru alții însă, perioada asta care abundă în inimioare, tortulețe și declarații siropoase e una nu tocmai comodă și prietenoasă.

Cine se bucură și cine suferă în aceste zile care celebrează iubirea, de ce ne place să defilăm cu “dragostea noastră perfectă” pe rețelele sociale și ce se ascunde de cele mai multe ori în spatele acestor relații aparent fără cusur, cu ce probleme s-au confruntat cuplurile de la noi pe timp de pandemie, cum arată îndrăgosteala la români, în 2022, cum să ne construim o relație de iubire sănătoasă, dar și despre multe alte lucruri interesante ne vorbește în cele ce urmează RALUCA ANTON, doctor în psihologie, psihoterapeut principal și terapeut relațional cu o formare internațională.

Despre februarie se vorbește ca despre luna iubirii, datorită celor două sărbători, importatul Sf.Valentin și autohtonul Dragobete. Cât de important a ajuns să ne manifestăm iubirea pentru cineva în văzul lumii? De ce avem nevoie unii dintre noi să ne măsurăm dragostea pentru cineva în numărul de like-uri primite pe rețelele de socializare?

Cred că nevoia de a ne măsura orice în mediul online apare nu doar atunci când vine vorba de dragoste, ci și atunci când vine vorba de viața profesională sau de alte aspecte ale vieții personale. E drept că felul în care ne arătăm iubirea apare cu această tendință de a fi arătat în online, astfel încât să fie cât mai spectaculos, diferit, deosebit, la fel ca orice alt lucru pe care îl postăm. Pe de altă parte, eu, care vin din zona aceasta de psihologie și terapie relațională, cred că grija pentru relațiile noastre merită să fie mai mult discutată și abordată în spațiul acesta din online. Iar zilele acestea ne arată că ar fi esențial să ne apreciem relațiile și să învățăm să avem grijă de ele nu doar atunci când vine vorba de cele de cuplu și de iubire, ci și de relațiile de prietenie sau de familie. Mi-ar plăcea să ne amintim de aceste zile și pe parcursul anilor, să nu rămână doar o zi din an când ne arătăm aprecierea față de relațiile noastre de iubire.

De asemenea, nu cred că este neapărat esențial să ne arătăm iubirea în văzul lumii, însă cred că e important să ne arătăm unii altora iubirea și aprecierea pentru relațiile noastre și pentru apropierea dintre noi.

“Dragostea, iubirea la români arată, din păcate, într-o manieră destul de inconștientă”

Cum sunt percepute aceste zile pline de inimioare, floricele, tortulețe și declarații mai mult sau mai puțin siropoase pentru cei care care nu sunt îndrăgostiți sau pentru cei care au trecut recent printr-o despărțire?

Într-adevăr, pentru cei care nu sunt într-o relație aceste zile sunt extrem de dificile, așa cum sunt, de altfel, și alte zile de pe parcursul anului, precum Paștele, Crăciunul, Revelionul, toate zilele acestea în care oamenii se adună. Astfel de dinamici relaționale pe care le vedem în jurul nostru vin și produc destul de multă suferință pentru cei care nu se află într-o relație. Pe de altă parte, cred că este important să ne amintim că pe parcursul anului, sunt doar 5-10 zile din 365 care pot produce această suferință. E adevărat că e una intensă, dar, în rest, pe parcursul anului, zilele în care se celebrează iubirea sunt foarte puține. În aceste situații, avem două soluții. În primul rând, acesta poate fi un foarte bun moment, oricât de ironic ar suna, pentru a ne da seama că ceva se întâmplă în viețile noastre relaționale și să conștientizăm că noi nu nu înțelegem întru totul sau nu controlăm ce se întâmplă acolo. Un alt lucru ar fi acela că poate e momentul potrivit să solicităm ajutor pentru dinamicile noastre relaționale și pentru viața noastră emoțională. Să vedem ce ni se întâmplă și care este povestea pe care ne-o spunem atunci când intrăm într-o relație, de ce nu reușim să păstrăm relațiile respective, de ce suferim în relațiile noastre.

De aceea cred că aceste perioade din an pot fi un bun moment de introspecție pentru cei care nu sunt într-o relație sau pentru cei care sunt proaspăt despărțiți. Suferința apare oricum, fie că e Valentine’s Day sau Dragobete. În momentul în care pierdem o relație apropiată, creierul nostru intră în panică, într-o suferință puternică. Și atunci trecem prin tot felul de emoții negative, anxietate, tristețe, panică, fie că sunt sărbători sau nu. Ca o concluzie, acestea pot fi bune momente de analiză pentru noi înșine. Și mai cred că grija față de emoțiile noastre și de înțelegere a propriei persoane ar trebui să ne însoțească pe tot parcursul anului.

Cum arată dragostea, iubirea la români, în ziua de azi, din punctul de vedere al psihoterapeutului specializat pe relațiile de cuplu?

Dragostea, iubirea la români arată, din păcate, într-o manieră destul de inconștientă. Dragostea e un proces care ar merita să fie mult mai conștientizat, căruia să-i acordăm mai multă atenție, în primul rând, când vine vorba de înțelegerea dinamicilor relaționale. Din perspectiva psihoterapeutului de cuplu și a faptului că în momentul de față suntem în faza de formare a unei școli de psihoterapie de cuplu - încercând, printre altele, să avem mai mulți psihoterapeuți care să înțeleagă mai bine dinamicile astea relaționale -, credem că am început să scuturăm puțin lucrurile și să-i ajutăm pe cei care ne urmăresc să fie tot mai atenți la anumite aspecte ale relațiilor.

Știți că, de multe ori, relațiile sunt luate de-a gata. Avem impresia că ne-am îndrăgostit, intrăm într-o relație și asta e, nu trebuie să avem grijă de ele sau să le înțelegem. Ori în acest moment, în România, suntem în momentul în care începem mulți dintre noi să ne punem întrebări cu privire la aceste relații: oare merită să înțelegem mai multe despre ele, oare cum am ajuns să fim în relații cu anumite persoane și nu cu altele? Noi, specialiștii din zona asta de terapie de cuplu, începem să simțim că prin aparițiile noastre, prin postările din social media, prin cursurile pe care le organizăm, am început să mișcăm puțin energia asta a dinamicilor relațiilor de cuplu în zona de conștientizare. Sigur, ne va lua o vreme până vom ajunge să vorbim despre experiențe care se întâmplă și în alte țări, însă suntem pe drumul cel bun. Mai avem mult până să facem această tranziție la relațiile conștiente, cum le spunem noi în terapie, din faza la care suntem acum, aceea de relații inconștiente, adică de relații despre care noi sau partenerii nu înțelegem foarte multe lucruri.

“Cred că mulți dintre noi trăim singuri în relațiile noastre de cuplu. De multe ori, nu ne mai putem comunica nevoile… și ne simțim singuri în relație pentru că nici noi nu ne înțelegem”

Numeroase cupluri care fac paradă de dragostea lor, arătând lumii o iubire care tinde spre perfecțiune, ajung să se despartă într-un mod nu tocmai prietenos. Astfel de exemple sunt numeroase și în cazul cuplurilor obișnuite, nu doar în rândul persoanelor publice. De ce facem paradă cu “iubirea noastră imensă” și pe urmă ajungem să ne bălăcărim?

Chiar citisem nu de mult un studiu relațional care spune fix asta că, de fapt, persoanele care au această tendință de a posta despre relația spectaculoasă și povestea lor de dragoste trăiesc, de fapt, relațiile cele mai disfuncționale. Mi se pare foarte interesant să constat că ce se întâmplă o dată cu povestea asta este, de fapt, un mecanism de apărare. În momentul în care eu știu că sufăr și că relația mea nu se află într-o stare foarte bună de dezvoltare, că asta mă doare și îmi produce suferință, voi avea tendința să postez în mediul online, gândindu-mă că asta îmi alină cumva suferința. În momentul în care postez în online, se întâmplă să primesc validare, inimioare, like-uri, aprecieri ale relației și asta mă face să simt, prin asociere, bunăstare în relația mea de cuplu.

Evident că, pe termen lung, ăsta nu este un proces care să ne ajute, nu e un proces funcțional. Ba dimpotrivă, distanța devine tot mai mare. Cu cât mă întorc în relația de cuplu din mediul online, dacă este să folosim această metaforă, și îmi dau seama că găsesc aceeași suferință sau aceleași neînțelegeri, cu atât dezamăgirea mea este mai mare. Și cu atât risc să construiesc o situație care să-mi producă un disconfort și mai mare, o ceartă, o disensiune. De aceea cred că parada aceasta pentru iubirea imensă vine de fapt din dorința de a găsi în viața de zi cu zi, în lumea reală, această relație. Însă negăsind-o, tind să o proiectez din dorința de a o avea. Iar această proiecție vine, de cele mai multe ori, cu recompense din partea celor care mă urmăresc. E atât de sucită, de fapt, această poveste…

Se vorbește tot mai des de faptul că mulți dintre noi trăiesc singurătatea în doi. De ce ne simțim singuri într-o relație, dar vrem să salvăm aparențele? Ce ar trebui făcut în astfel de cazuri? A amplificat pandemia astfel de situații?

Din păcate, cred că mulți dintre noi trăim singuri în relațiile noastre de cuplu. Această singurătate vine de cele mai multe ori din faptul că nu reușim să comunicăm unii cu ceilalți când vine vorba de lumile noastre interioare. Noi spunem: comunicarea este cheia unei relații de cuplu. Însă nimeni nu ne învață cum și ce ar fi bine să comunicăm. Întâi de toate, cred că este important să ne înțelegem pe noi înșine și să ne dăm seama ce ni se întâmplă într-o situație dificilă în relația de cuplu, astfel încât să-i pot transmite celuilalt. De multe ori, nu ne mai putem comunica nevoile… și ne simțim singuri în relație pentru că nici noi nu ne înțelegem.

Un alt motiv pentru care ne simțim singuri în relație este pentru că proiectăm foarte multă responsabilitate pe celălalt. Celălalt ar trebui să se prindă de nevoile mele și să mi le îndeplinească. “Dacă tu m-ai iubi, ai ști ce am nevoie”. Ori asta este, din păcate, total neadevărat. Dacă eu nu mă cunosc suficient de bine pe mine însămi, cum aș putea să mă aștept ca partenerul meu să facă asta? Și atunci, pentru a evita singurătatea în relația de cuplu, în primul rând, e important să avem grijă de noi înșine și să înțelegem ce ni se întâmplă.

De asemenea, în pandemie, petrecerea timpului împreună în același loc o perioadă mult mai lungă de timp decât am făcut-o vreodată a adus destul de multe realizări cu privire la relația de cuplu. Noi nu suntem obișnuiți să stăm atât de mult timp împreună. Dacă ne gândim, o relație tipică se petrece câteva ore după-amiaza, cât suntem împreună în același loc. Noaptea dormim, în timpul zilei suntem la serviciu și astfel timpul pe care-l petrecem împreună este foarte scurt. Ori, acum, petrecând atât de mult timp în același spațiu relațional, am observat multe lucruri unii la ceilalți și am avut multe conștientizări. Din nefericire, nu am știut ce să facem cu ele. Iar asta nu a făcut decât să amplifice relația inconștientă în care trăiam, în care nu realizam ce ni se întâmplă, nu eram foarte atenți unii cu alții. Acum, că am trăit mai mult în același spațiu, am și văzut toate lucrurile astea. Ne-am dat seama că nu prea gestionăm dinamicile relațiilor de cuplu, și asta s-a văzut în interacțiunile pe care le-am avut unii cu ceilalți. Apoi, ne-am mai dat seama că nu știm să gestionăm situațiile conflictuale. Nu am știut ce să facem cu toate emoțiile pe care le-am simțit. De aceea cred că pandemia a amplificat nevoia noastră de a avea grijă de relațiile noastre. Din punctul nostru de vedere, al specialiștilor din zona relațională, pandemia a venit cu aceste realizări pentru cupluri și apoi cu imaginea asta proiectată în fața noastră că nu știm ce să facem atunci când ni se întâmplă emoțiile negative, de pildă, când ne certăm.

Cred că, din perspectiva noastră, a terapeuților de cuplu, pandemia a venit și cu acest click al conștientizării că “hopa, ceva nu merge bine”. În problemele de sănătate fizică, mergem la medic, pentru că ni se întâmplă ceva în corp și vrem să găsim un tratament. Așa se întâmplă și în relația de cuplu. Dar dacă ani de zile nu ni se întâmplă nimic și trăim așa, “oblivios”, fără să realizăm, fără să ne dăm seama de lucrurile acestea, nici nu vom merge să cerem ajutor. Eu trag nădejde că această perioadă de pandemie, venind cu aceste suferințe și conștientizări, va veni de acum înainte și cu mai multă grijă înspre relațiile de cuplu.

“Cea mai mare problemă pe care a adus-o pandemia la noi a fost confruntarea cu realitatea”

Care sunt cele mari probleme pe care le-a adus pandemia în relațiile de cuplu, la români?

Poate suna ca o glumă, dar cred că cea mai mare problemă pe care a adus-o pandemia la noi a fost confruntarea cu realitatea. Ne-am dat seama că ne uităm unii la alții și nu prea pricepem ce ni se întâmplă. Nu prea înțelegem care-i povestea relației noastre de cuplu, de ce suntem împreună. Ne dăm seama că am petrecut atât de mult timp împreună unii cu ceilalți și nu ne prea cunoaștem. Suntem surprinși de cum ne organizăm în anumite momente din relația de cuplu și în familie. Apoi, o dată cu anxietatea care a crescut în timpul pandemiei, au apărut la suprafață și mecanismele de coping, adică în momentul în care simțim emoții intense încercăm să ne apărăm de ele și o facem fiecare în felul nostru: unii suntem mai vocali, alții ne retragem, unii ținem teorii, alții minimizăm și spunem că chestia asta cu pandemia, de fapt ,nu există. Fiecare ne construim o poveste și avem diverse reacții când vine vorba de emoțiile pe care le simțim. Astfel s-a întâmplat ca aceste emoții intense, mecanismele de coping, să se manifeste... unde în altă parte, decât în relația de cuplu. N-am mai putut să avem aceleași manifestări în mediul professional sau în trafic, iar toate “oalele s-au spart” în cadrul relațiilor.

Există oameni care divorțează din motive absolut halucinante: de pildă, pentru că ea nu supportă cum decojește el portocala. Ce ascund aceste motive absurde?

Sigur că așa, la suprafață, decojirea portocalei poate fi un foarte bun exemplu de divorț. De fapt, oamenii se despart pentru că există o puternică deconectare între cei doi și sunt la foarte mare distanță unul de altul, din punct de vedere emoțional. Nu infidelitatea, nu decojirea portocalei sau spălatul vaselor reprezintă problemele principale în relațiile de cuplu, ci faptul că suntem foarte departe unul de celălalt, din punct de vedere emotional, și nu știm să construim o apropiere. Această depărtare ne înstrăinează unul de altul și cred că, de fapt, regăsirea este problematică. Dincolo de faptul că nu înțelegem ce ni se întâmplă, și ne îndepărtăm emoțional, nici nu știm cum putem produce conectare și reapropiere.

Atunci, unii oameni aleg să-și găsească niște justificări de suprafață și să se despartă, alții să aibă relații extraconjugale, explicându-și că nu se mai simt iubiți, iar alții preferă să rămână în relațiile de cuplu pentru că se gândesc că nu-și vor găsi pe altcineva. Dar cred că nu acestea sunt motivele reale, ci mai degrabă ruptura emoțională puternică ce se creează și pe care, din păcate, o vedem la foarte multe cupluri din jurul nostru, fie că vorbim de cupluri tinere sau de cupluri înaintate în vârstă, care au deja o relație de lungă durată.

“Nu e deloc complicat să îți găsești dragostea. E complicat însă să păstrezi o relație sănătoasă”

E complicat să-ți găsești dragostea, să te îndrăgostești, în ziua de azi?

În general, nu este deloc complicat să te îndrăgostești sau să îți găsești dragostea. Ăsta e un fenomen pe care nu-l conștientizăm atât de puternic. Cred însă că e complicat să păstrezi o relație sănătoasă. Asta ne dă foarte multe bătăi de cap. Spuneam mai devreme că, pentru noi, un mare plus a venit cu această conștientizare a oamenilor, când vine vorba de relațiile lor de cuplu, și cu faptul că încep să înțeleagă mai multe lucruri, să își pună mai multe întrebări. Apoi, a mai apărut și această accesibilitate în mediul online, de fapt, o iluzie, căci avem impresia că putem avea acces la oricine și că oricine are disponibilitate să intre într-o relație cu noi. Și atunci vin aceste timpuri, cu o superanaliză a relațiilor. Stăm să analizăm foarte mult, să gândim foarte mult pe termen lung. Nu e o problemă că facem asta, atâta timp cât luăm o decizie și acționăm.

O altă problemă pe care o văd pe zona asta de social media este că s-a creat o iluzie a unor relații perfecte, pe care o avem prin simplul fapt că scrolăm în mediile sociale. Oamenii rar își postează că se ceartă sau că se despart. Mai degrabă își postează, cum ziceați, relațiile minunate, excursiile, câștigurile. Și atunci avem această iluzie că oamenii trăiesc niște povești de dragoste spectaculoase pe care noi nu le trăim și le tot căutăm, tot așteptăm să vină. Atunci devenim parcă mult mai selectivi. Dar nu o facem bazându-ne pe niște principii sănătoase, ci pe niște așteptări total nerealiste, care vin din mediile sociale și din poveștile pe care le auzim în jurul nostru. Cred că asta s-a pierdut, de fapt, odată cu postările din mediile sociale, autenticitatea relațiilor.

Ce înseamnă o relație sănătoasă de cuplu, în anul 2022?

O relație de cuplu sănătoasă este o relație de cuplu conștientă. Și când spun asta mă refer, în primul rând, la înțelegerea hărților iubirii. Asta înseamnă să înțeleg care este povestea mea relațională, de unde vin, care sunt relațiile din care eu provin, care sunt experiențele mele de viață, iubirile mele. La fel și din perspectiva partenerului. Asta este fundația unei relații. Să înțelegem aceste hărți. Apoi, o relație sănătoasă înseamnă o relație bazată pe încredere, respect reciproc, prietenie și pe un angajament. Alegem în fiecare zi să rămânem în relațiile noastre. Faptul că acum suntem într-o relație funcțională sau nu înseamnă că este suficient pentru ca această relație să dureze o perioadă lungă de timp și să ne bucure. E un angajament conștient al alegerii zilnice de a rămâne și de a investi în relațiile noastre de cuplu.

Un alt element extrem de important este să avem o filosofie a relației. O filosofie de a fi împreună. Cu valori centrale care țin povestea noastră. De ce suntem în această relație, ce ne dorim pe termen lung? Iar aceste valori, mare atenție, nu se încheie niciodată! Pentru că avem tendința să încheiem această poveste a dinamicii relaționale când poate copiii cresc, când am performat din perspectiva jobului, avem o casă, copiii sunt la liceu și parcă nu mai au atât de mare nevoie de noi. Atunci ajungem să ne uităm unul la celălalt și să ne spunem: “hopa, dar cine suntem noi și de ce suntem împreună?” De aceea, invitația mea către toți partenerii este să aibă această viziune a relației construită pe termen mediu și scurt cu ce ne dorim să facem împreună, iar apoi să fim conștienți de faptul că viziunea relației se schimbă pe măsură ce noi înaintăm în vârstă și în relație, pe măsură ce lucrurile din jurul nostru se schimbă. Să avem acest check-in pe care ni-l dăm în relația noastră, pe termen lung.

“O relație sănătoasă are foarte mult zâmbet și foarte multă bună dispoziție, care vin din a râde împreună și din intimitate, din sex”

Cum să facem să fim fericiți nu doar de ziua, mă rog, de cele două Zile ale îndrăgostiților?

Cred că ne putem face fericiți unii pe ceilalți învățând să vorbim unii cu ceilalți, învățând să ne împărtășim emoțiile și poveștile, să creștem împreună, să avem grijă unii de alții. Și asta când vine vorba de lumea noastră emoțională, nu doar atunci când atunci când vine vorba de chestii materiale sau de organizare. Iar asta de cele mai multe ori vine cu multă bucurie pentru marea majoritate dintre noi.

Pe de altă parte, pentru a avea grijă de relațiile noastre, e tare important timpul pe care-l petrecem împreună. Citeam la un moment dat că părintele Imago-ului, adică al terapiei relaționale în care s-a format Harville Hendrix, a spus că o relație sănătoasă are foarte mult zâmbet și foarte multă bună dispoziție, care vin din a râde împreună și din intimitate, din sex. Dacă le putem produce deodată este cu atât mai valoros pentru relația de cuplu. Cred că cele enumerate sunt extrem de importante în creșterea unei relații, nu doar pentru acele momente din Zilele îndrăgostiților, cât pentru oricare moment din viața noastră.

Interviu realizat de Anca Nicoleanu