Cultura la farfurie. Lăsata Secului: Tradiții, obiceiuri și semnificații ale unei perioade de trecere

Lăsata Secului este un moment important din calendarul tradițional românesc, simbolizând tranziția dintre o perioadă de belșug și una de cumpătare spirituală. Această sărbătoare marchează începutul Postului Paștelui și este acompaniată de o serie de obiceiuri, mese festive și ritualuri menite să pregătească atât trupul, cât și sufletul pentru perioada de post. Orașul vorbește cu Adriana Sohodoleanu despre semnificațiile profunde ale acestei tradiții și despre cum s-au adaptat și transmis aceste obiceiuri de-a lungul generațiilor.

Un aspect fascinant al Lăsatei Secului este faptul că renunțarea la alimentele de dulce nu se face brusc, ci printr-un proces gradual. Această etapă, cunoscută drept „săptămâna albă””, reflectă o adaptare progresivă la post.

„E foarte interesant cum este organizată această intrare în Paște. Nu e bruscă, deci nu e ceva abrupt, gata de mâine, nu mai există carne, lactate, ouă, în alimentație. Mai întâi este o duminică în care toată lumea petrece, în care toată lumea merge în vizită și se hrănește bine cu toate bunătățurile pe care nu le va mai vedea timp de 40 de zile. După care e o săptămână în care a fost intrezisă doar carnea, dar se pot mânca în continuare lactate, și abia apoi începe cu adevărat postul.”

Fiecare regiune din România are propriile tradiții pentru Lăsata Secului, multe dintre ele axate pe comunitate, petreceri și mâncare ritualică.

„În Maramureș, oamenii mâncau pe săturate cârnați, ouă, slănină, apoi spălau vasele cu leșie pentru a marca trecerea spre post.”

Lăsata Secului nu este doar despre renunțare, ci și despre celebrarea excesului, ca formă de pregătire spirituală.

„Este nevoie de o perioadă care să marcheze această intrare în post, de veselie exagerată, de suspendare și inversare a normelor sociale. Oamenii pentru o zi fac tot ceea ce știu că nu vor mai putea face multă vreme, ca să își facă plinul și să poată suporta mai ușor austeritatea postului.”

Un alt element esențial al acestei perioade este reconcilierea. La rușii lipoveni, Lăsata Secului coincide cu Maslenița, o sărbătoare a armoniei, unde invitații cer iertare gazdei și se sărută de trei ori pentru a intra în post cu sufletul curat.

„Românii mergeau cu plocon la naș: cu pâine, friptură, sarmale și vin, spunând: Mergem să ne iertăm cu nașul”.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.