Repere spirituale - Daniela Rei Vişan în dialog cu Cătălina Velculescu
22 Octombrie 2017, 06:00
În cele 40 de minute ale ediţiei de duminică, 22 octombrie 2017 a emisiunii Repere spirituale, vă propunem un exerciţiu intelectual mai puţin agreat în ziua de astăzi.
Din comoditate, ignoranţă sau egoism, cei mai mulţi dintre noi îl evităm în mod sistematic. Ne deranjează confortul zilnic, ne tulbură liniştea, ne obligă să ne privim în interiorul sufletului, să ne dăm jos măştile pe care noi înşine le purtăm zi de zi, ceas de ceas, pentru a dobândi succesul vremelnic.
Respectul faţă de carte, sentimentul de datorie şi onoare faţă de poporul şi ţara în care ne-am născut, au devenit în ultimii ani, pentru cei mai mulţi dintre noi, vorbe goale, discurs electoral, propagandă sau, mai rău, subiect de ironii şi glume ieftine. Am râvnit poate prea mult la cucerirea unei identităţi europene, am aşteptat îndelung pentru a fi primiţi la masa bogaţilor lumii. Societatea s-a schimbat masiv în ultimii ani, oamenii s-au amestecat, gândurile au pornit către întreg pământul, căutând în depărtări fericirea.
Pentru mulţi dintre noi valorile tradiţionale au rămas doar piesă de muzeu, în cuferele prăfuite ale istoriei. Le ascundem tot mai parşiv, încercând uneori să le alungăm din memorie. Din când în când însă, câte un scriitor curajos îndrăzneşte să ne tulbure liniştea cu câte o carte despre NOI ÎNŞINE, aşa cum am fost, aşa cum ar trebui să mai fim.
Este meritul Cătălinei Velculescu de a pune la dispoziţia publicului 30 de scrisori, trimise de pe front de bunicul său, în toamna anului 1916. Profesorul Costel Safta ne propune în cea de a doua parte a volumului o privire istorică, obiectivă a evenimentelor . Cristina Sabău şi Alexandru Şchiopu ne ajută să reconstruim sufleteşte atmosfera tragică de atunci printr-o propunere grafică de excepţie.
Fără a fi o lucrare exclusiv istorică, volumul " ARDEAL sau SPERANŢA" apărut în anul 2014 la Editura Agatonia, se constituie ca o frescă a societaţii româneşti înainte de Marea Unire.
După cum spunea Cătălina Velculescu şi în interviul realizat pentru Radio România Cultural, învăţătorul I.I. Traşcă din Albuleşti, bunicul ei, nu este un om de excepţie, cât mai degrabă unul REPREZENTATIV pentru acele vremuri.
Curajul de care dat dovadă acest tânăr de 23 de ani, sacrificându-şi cu seninătate viaţa în primul război mondial, pentru UNIREA tuturor românilor şi pentru înfăptuirea DREPTĂŢII ar putea fi pentru noi cei de astăzi, măcar un exerciţiu de meditaţie, dacă drumul propus de acesta ni se pare mult prea greu de urmat.
