Născut în România: Feminitatea ‒ între teologia icoanei şi asprimea dojoului, duminică, 14.08.2022, ora 18:00

Aparent, nici o legătură între statutul de campioană şi medaliată europeană şi mondială la karate, jiu-jitsu, box tailandez şi box tradiţional şi calitatea de pictor iconar ori cea de actriţă de film istoric. Mai mult, o întrebare survine legitim dacă analizăm aceste seturi de trăsături biografice: cum poate supravieţui feminitatea în tensiunea dintre duritatea artelor marţiale, sporturi de contact şi inefabila expresivitate a icoanelor, apanaj pînă nu demult al artiştilor-bărbaţi?

Paradoxal, Cristiana Budică reuşeşte să detensioneze, ba chiar să armonizeze toate aceste calităţi, de facto antagonice.

Nu doar că a performat, reuşind rezultate extraordinare sub stindardul României în disciplinele de contact menţionate şi fiind un nume de referinţă pe plan internaţional, dar a reuşit să-şi păstreze nealterată sensibilitatea spirituală şi gingăşia trupească. De mică a trebuit să înveţe autoapărarea, s-a opus nedreptăţilor şi abuzurilor stăpînind diferite tehnici asiatice de luptă, dar a păstrat nealterat acel fior metafizic şi moral care face din orice copil o fiinţă unică. Aşa se explică faptul că astăzi, cînd Cristiana nu mai intră în cuşca MMA sau pe ringul de box, ea se înfăţişează ca o femeie fermecătoare, a cărei imagine rimează cu greu cu cea a luptătoarei feroce care a fost. Că aşa stau în realitate lucrurile o demonstrează şi delicatele sale icoane sau naturile moarte ori portretele de inspiraţie bizantină. Sau talentul actoricesc, unul înnăscut, dovedind o fantastică stăpînire a mijloacelor de expresie, una superioară celei deprinse în şcoala canonică.

Cristina Budică ne-a arătat tuturor că feminitatea este mai puternică decît prejudecăţile inepte şi că talentul inspirat de Dumnezeu ajunge să se exprime în contra tuturor asperităţilor mundane.

(RELUARE din 7 mai 2022)

Ilustrare vizuală: foto Cristiana Budică, foto afiş (sursa: arhiva invitatului).