PORTRET: Toto Cutugno – unul dintre cei mai îndrăgiţi cântăreţi italieni

Motto: „Cât durează iubirea nu ştiu. Dar ştiu că dacă ar ţine o clipă sau un secol, eu de iubire aş vrea să mor” – Toto Cutugno

Duminică, 7 iulie, cântărețul și compozitorul italian de muzică ușoară Toto Cutugno, împlineşte 76 de ani. Este compozitorul a peste 400 de melodii, multe din acestea devenite hituri, şi a înregistrat peste 100 de milioane de discuri vândute în întreaga lume şi încasări substanţiale. Este câştigătorul marelui premiu al Festivalului de la Sanremo, cu superhitul „Solo noi” – un festival la care a participat de nu mai puţin de 15 ori ca interpret, şi cu un număr total de 29 de compoziţii, în 40 de ani, 1970 – 2010 – și este singurul solist italian care a câștigat marele premiu al concursului Eurovision în secolul trecut, în anul 1990.

Albumul său „L’italiano” a fost cel mai vândut disc italian timp de cinci ani, în perioada 1981 – 1986, iar compoziţia sa „Africa” (L’ete indien) a înregistrat, de-a lungul vremii, nu mai puţin de 350 de variante în întrega lume.

Însă peste lângă toate acestea, Toto Cutugno a fost mereu o persoană romantică şi sensibilă, care a făcut ravagii în inimile doamnelor şi domnişoarelor…

Toto Cutugno, pe numele real Salvatore Cutugno, s-a născut la 7 iulie 1943, la Fosdinovo, în Toscana, Italia.

La câteva luni de la nașterea sa, familia s-a mutat în La Spezia, unde tatăl său lucra ca subofițer de marină.

Încă din copilările, familia i-a insuflat pasiunea pentru muzică, fiind încurajat de tatăl său, care cânta la trompetă. Toto a început ia lecţii de baterie și să cânte în diverse grupuri muzicale locale. Apoi a învăţat să cânte la acordeon, pian și chitară, la maturitate ajungând să fie capabil să interpreteze la nu mai puţin de nouă instrumente muzicale.

În 1956, la vârsta de 13 ani, participă la un concurs regional de muzică, unde ocupă locul al 3-lea.

A cântat (ca baterist) cu grupuri locale până la vârsta de 19 ani, când a intrat într-un grup condus de maestrul Manusardi, care i-a propus un turneu de șase luni în Finlanda. În anul 1966, după ce a revenit în Italia, Toto și-a constituit propriul grup, Toto e i Tati cu care a cântat în toată peninsula, având un repertoriu de succes alcătuit din melodii compuse de el.

În 1967 o va cunoaşte, într-un turneu, pe Carla, viitoarea lui soţie, pe care a remarcat-o într-un local, însă familia ei se speriase de look-ul lui Toto, care era mereu îmbrăcat sport şi purta plete.

În anul 1970, înregistrează primul său disc cu grupul Toto e i Tati – „Questo fragile amore” – , pe care se afalu hituri precum prima sa compoziţie, „Questo fragile amore”, și „Aspetto lei”.

Tot în 1970, compune „Ahi! Che male che mi fai”, cu care grupul I Ragazzi Della Via Gluck participă la festivalul de la Sanremo.

Celebritatea sa depăşise graniţele Italiei, astfel că una din compoziţiile sale, „Africa”, este preluată în anul 1975, de Joe Dassin, cu titlul „L’ete Indien”, o melodie de mare succes care avea să înregistreze, în timp, peste 350 de variante, în întreaga lume.

Tot în anul 1975, compune, alături de Pasquale Losito, pentru acelaşi Joe Dassin, melodia intitulată „Et si tu n’existais pas”, care un an mai târziu era inclusă pe albumul „Le Costume blanc”, al cântăreţului francez.

Toto a început apoi să scrie piese pentru mari artişti ai epocii, printre numele cu care a colaborat aflându-se Mireille Mathieu, Johnny Halliday, Claude François, Hervé Vilard, Domenico Modugno, Gigliola Cinquetti, Ornella Vanoni, Dalida, Michel Sardou, Adriano Celentano, Ricchi e Poveri, Luis Miguel, Fausto Leali, Ray Charles, Robert Carpentier, Vicky Leandros, Petula Clark sau Olivia Newton John.

În 1976, Toto Cutugno a participat pentru prima dată la Festivalul de la Sanremo cu un alt grup format de el, Albatros, cu melodia „Volo az 504” unde a ocupat locul 3, în acelaşi an fiind prezent la Festivalbar – a cărui tradiţie se întrerupea în 2007 – cu melodia „Nel cuore, nei sensi”, cu care a obţinut un succes răsunător.

În 1977, la 10 ani distanţă de momentul în care s-au cunsocut, Toto şi Carla se căsătoresc, însă la scurtă vreme vine şi trista vesta a pierderii unei sarcini gemelare a cuplului, o dramă în urma căreia Carla n-a mai putut avea niciodată copii.

În anul 1978, Toto a scris melodia „Donna, donna mia”, care a ajuns în scurt timp pe locul întâi în Hit Parade, apoi a urmat prima sa compoziţie pentru Adriano Celentano, melodia „Soli”, care s-a regăsit timp de câteva luni în topul vânzărilor în Italia.

În 1980 câştigă marele premiu la Sanremo, cu melodia „Solo noi”, un alt premiu I fiind cel obţinut, în acelaşi an, la Festivalul „Yamaha Song International” de la Tokyo, cu cântecul „Francesca non sa”.

A urmat apariţia LP-urilor de mare succes „Un po’ artista, un po’ no”, cu compoziţii pentru Adriano Celentano şi „La mia musica”.

În anul 1983 câștigă Festivalul de la Sanremo cu melodia „L’italiano”, care a fost preluată și tradusă de-a lungul timpului de mulți interpreți în diverse limbi, iar albumul cu acelaşi titlu s-a vândut în milioane de exemplare, aducându-i lui Cutugno celebritatea în întreaga lume. Acelaşi album avea să-i aducă, în 1986, premiul pentru cel mai bine vândut disc italian din lume în ultimii 5 ani.

Ideea pentru „L’italiano” i-a venit lui Toto în timpul unui concert în Canada, când a realizat că avea în faţă peste 3000 de oameni cu “figuri de italieni”. Imediat ce s-a întors acasă, marcat de acel moment, a decis să dedice o melodie tuturor acelor oameni şi, mai presus de orice, tuturor conaţionalilor săi.

În primăvara anului 1987 a scos albumul „Mediterraneo”, care a fost premiat cu discurile de aur și de platină.

În această perioadă participă an de an la Sanremo, dar pare mereu abonat la locul al doilea.

În anul 1989, Toto Cutugno cumpără Studiorile Bach din Milano, locul în care au înregistrat, de-a lungul vremii, Adriano Celentano, Louis Miguel, Fausto Leali, Ricchi e Poveri, Amedeo Minghi sau Janet Jackson.

În anul 1990, Toto a obținut pentru a cincea oară locul al doilea ca interpret la Festivalul de la Sanremo cu melodia „Gli amori”, pe care a interpretat-o alături de Ray Charles, în acelaşi an obţinând locul I la Concursul Eurovision, desfăşurat la Zagreb, cu melodia „Insieme: 1992”.

În anul 1993, Toto Cutugno se va afla pentru prima dată în România, pentru un recital pe scena Festivalului „Cerbul de Aur”, de la Braşov, în acel an fiind invitaţi pe scena manifestării şi alte vedete internaţionale, precum Kylie Minogue, Jerry Lee Lewis şi Dionne Warwick. Va mai aduceţi aminte, poate, cât de încântaţi am fost atunci când pe scena de la Braşov, Toto a interpretat, în stilu-i irezistibil, „Ciobănaș cu 300 de oi”.

În 1995 interpretează la Sanremo melodia „Voglio andare a vivere in campagna” şi participă cu compoziţia „Voglio una donna”, interpretată de Drupi, ambele fiind incluse pe albumul lansat în acelaşi an, „Voglio andare a vivere in campagna”.

După o absenţă de câţiva ani, în aprilie 2002 a apărut albumul „Il treno va…”, lansat în Franța unde a avut un mare succes, trei dintre cântece ajungând pe primele locuri în topurile franceze.

În luna mai 2002, Tot Cutugno revine în România pentru un recital, iar în noaptea de Revelion 2002/2003 revine în ţara noastră, de asemenea, pentru un recital la Romexpo.

În anul 2003 susţine un turneu mondial de promovare a albumului „Il treno va”, care va obține discuri de platină și aur în Franța, Belgia și Germania.

În aprilie 2004 obţine locul I la Festivalul Cântecului Italian „Grand Premio della Musica Italiana Primavera 2004” cu melodia „Se una donna se ne va”, în iulie a lansat albumul „Il treno va” și în Italia, iar în noiembrie a lansat în Franța albumul „Cantando”.

În martie 2005, Toto participă la Festivalul de la Sanremo cu melodia „Come noi nessuno al mondo”, interpretată în duet cu Annalisa Minetti, unde a ocupat locul 2 în clasamentul general și locul 1 la categoria Classic.

La 9 aprilie 2005, Toto Cutugno a fost invitatul emisiunii tv de la TVR1, „Surprize, surprize”, iar pe 1 aprilie 2007 a revenit în România unde a participat la spectacolul organizat cu ocazia lansării postului Tv Romantica, în anii următori, artistul italian aflându-se foarte des în ţara noastră. ”Sunt foarte legat emoțional de această țară, pentru că am cunoscut mulți români cu care am lucrat și am colaborat foarte bine. În România mă simt ca acasă”, declara atunci Toto Cutugno.

A urmat o perioadă complicată în existenţa sa, fiind diagnosticat cu cancer de prostată. Despre această perioadă, Toto avea să declare: „Sincer să fiu, de unul singur nici nu mă duceam la doctor. Însă prietenul meu, Al Bano, pe care-l iubesc ca pe un frate, a fost cel care mi-a făcut o programare şi m-a convins să merg la un control, la profesorul Patrizio Rigatti. Acesta mi-a salvat viaţa. Credeam că e suficient să faci sport, ca să te menţii sănătos… Dar m-am înşelat“. După câteva luni de chimioterapie, în 2007, Cutugno a ajuns din nou pe masa de operaţie, în 2009, când boala a recidivat.

„Nu-mi place să stârnesc compasiune şi n-aş fi vrut să vorbesc despre boala mea. Dar am realizat că pot s-o folosesc ca pe un semnal de alarmă şi să le fiu de folos şi altora, prevenindu-i“, spunea el atunci.

La 8 septembrie 2007, Toto a susţinut un concert extraordinar în cadrul festivalului „Slatina, dragostea mea”, pe stadionul 1 mai din Slatina, alături de el pe scenă aflându-se şi fiul său, Nico Cutugno, născut în 1988 dintr-o relaţie extraconjugală pe care soţia sa i-a trecut-o cu vederea.

La 11 octombrie 2008, bucureştenii au avut ocazia să îl vadă din nou pe Toto Cutugno, care a susţinut un concert în parcul Plumbuita, în spectacolul dedicat celor 131 de olimpici din sectorul 2 care au obţinut rezultate deosebite la concursurile naţionale şi internaţionale.

Pe lângă coloana sonoră a mai multor filme în care s-au regăsit mai multe dintre compoziţiile sale, în 2011, Toto a fost distribuit ca personaj în producţia „Capitan Basilico 2”, în rolul cântăreţului de pe stradă.

La 29 februarie 2012, Toto Cutugno a susţinut un concert la Sala Palatului din Bucureşti, ocazie cu care a declarat: „Îmi petrec zilele libere în studio, ascultând melodiile artiştilor tineri. Acum, că e vară, îmi place să merg cu barca. Marea mă relaxează şi îmi dă inspiraţie pentru versuri noi. Nu există o vârstă de pensionare. Cât timp sunt sănătos, cât timp ini­ma mea este tânără şi am sufletul de copil, voi cânta. Mă voi retrage atunci când voi urca pe scenă şi nu voi mai simţi nicio emoţie”.

În anul 2013, aste lansată melodia „Ancora vita”, dedicată celebrării a 40 de ani de la înfiintarea fundației AÍDO, Asociația Italiană pentru donarea de organe, țesuturi și celule, melodie interpretată de Toto Cutugno și Annalisa Minetti, care are ca scop sensibilizarea italienilor cu privire la importanța donării de organe și de a ajuta mai mult de nouă mii de persoane, care erau în așteptarea unui transplant. Tot în 2013, pe albumul „Buona vita” al grecoaicei Kaiti Garbi este inclusă şi melodia „Se questo fosse un film”, interpetată de aceasta alături de Toto Cutugno, iar la 12 februarie, în acelaşi an, Toto este invitat la festivalul de la Sanremo, unde a cântat alături de corul Armatei Roşii şi a primit un premiu pentru întreaga sa carieră.

La 11 noiembrie 2013, în cadrul emisiunii Tv „Emozioni” a postului Rai Due, este prezentat un remarcabil documentar despre întreaga lui carieră.

La 3 noiembrie 2013, s-a aflat pe Scena Sălii Palatului pentru un nou concert alături de Orchestra Simfonică Bucureşti, iar la 27 februarie 2015, Toto Cutugno a concertat pe aceeaşi scenă, alături de Orchestra Simfonică „Surâsul Tinereţii”.

La 24 mai 2015, artistul a susţinut un recital la Târgu Mureş, în cadrul „Zilelor oraşului”, la 11 octombrie 2015 a susţinut un recital extraordinar în cadrul Festivalului Internaţional al Viei şi Vinului „Bachus 2015” de la Focşani, iar la 13 martie 2016, a susţinut concertul „ The best of Toto Cutugno”, la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca.

În decembrie 2018, cântărețul italian a fost invitatul special al Concursului Național Gala Premiilor Excelsior 2018, un eveniment prin care Teatrul Excelsior din București recunoaște și premiază excelența în cântul coral.

RADOR - Razvan Moceanu