“Mână birjar” de Nell Martini
07 Noiembrie 2018, 06:00
De la începuturile ei, muzica ușoară românească a fost domeniul cu cele mai multe prefaceri (și formale, și ritmice, și de caracter) din contextul sonor; o singură coordonată a rămas mereu neschimbată: capacitatea de a cuceri încă de la apariție grațiile publicului, mereu cucerit și păstrat peste timp.
Un exemplu grăitor: melodia Mână birjar de Nell Martini (1910, Sibiu – 1962), pe numele său real, Radu Teodorescu. Pianist român. Solist vocal. Compozitor, sufleur, susținător de turnee prin toată țara. Greu de afiliat unui gen anume al divertismentului, pentru că mai toate melodiile sale aveau tangențe cu varii stiluri.
În ajunul celui de al doilea război mondial a cunoscut o vogă specială piesa Mână birjar interpretată până azi de soliști cunoscuți, cu trecere la public: de la Jean Moscopol (și peste ocean, înregistrată la casa de discuri His Master’s Voice), la… Alexandru Arșinel!
Este un tango – romanță, ethos-ul mai ales al versurilor sugerând melancolia celei din urmă. Poate împrumuta și tempo-ul de tango-milonga, așa o interpreta predilect autorul ei, mai ales în programele susținute pe terasa Hotelului Bulevard din Sibiu, unde avea un public fidel. Sibiul a fost și rămâne un păstrător de tradiții…
Mână birjar
Și du-mă-n noapte,
Cât mai departe,
Oriunde-ai vrea…
Alături de ea, Ce faci astă seară, tu (din repertoriul lui Dorel Livianu) este mai apropiată muzicii ușoare tradiționale. S-au mai păstrat, grație aceluiași Jean Moscopol, Sărutarea de adio și Norocul meu ești tu. Graţie Dorinei Drăghici avem Îmi spune inima, cu versiunile orchestrale ale formației Edmond Deda. Iată deci o piesă are a străbătut vremurile, fiind cîntată și de Frații Mentzel, chiar și în ipostaze corale – grup vocal restrâns, de Gică Petrescu și de… Fuego! Ca să nu mai menționez repertoriul lăutăresc din care, decenii la rând a fost nelipsită; am ascultat-o și în formațiile aduse pe micul ecran de … Mircea Dinescu!
Așadar, un evergreen!
La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea
De la începuturile ei, muzica ușoară românească a fost domeniul cu cele mai multe prefaceri (și formale, și ritmice, și de caracter) din contextul sonor; o singură coordonată a rămas mereu neschimbată: capacitatea de a cuceri încă de la apariție grațiile publicului, mereu cucerit și păstrat peste timp. Un exemplu...
