Liviu Mihăileanu, lider într-o companie multinațională și președinte ONG: Voluntariatul m-a împins către deschiderea unei organizații care susține astăzi integrarea a sute de copii în familii adoptive și de plasament

Pentru Tzuby’s Kids, organism autorizat să desfășoare servicii în domeniul adopției interne, existența voluntarilor noștri ne arată că nu suntem singuri în acest demers și mai sunt multe alte persoane care au pe inimă cauza integrării copiilor în familii. Este un semn că societatea noastră mai are oameni buni și nu și-a pierdut busola moralității și a empatiei umane.

Liviu Mihăileanu este lider al serviciilor de Knowledge Management pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa în cadrul unei firme multinaționale de consultanţă. Este coautor al primei cărţi despre activitatea de lobby din România și are o experienţă de peste 20 de ani în management şi consultanţă. A oferit asistenţă pentru conformarea instituțiilor publice cu reglementările Uniunii Europene şi a derulat proiecte majore în managementul riscului şi de conformitate. Liviu are doi copii adoptați, este formator acreditat ANC/CNFPA şi membru al Consorţiului de Traumă ARFO. În urmă cu șapte ani a înființat asociația Tzuby’s Kids despre care povestește:

Tzuby’s Kids a apărut ca urmare a faptului că soția mea a voluntariat în centre și în apartamente sociale, ceea ce a dus nu doar la adopția a doi copii în familia noastră, ci și la deschiderea unei organizații care susține astăzi integrarea a sute de copii în familii adoptive și de plasament.

 

 Ce este voluntariatul?

Voluntariatul are la bază o reacție la o lipsă sau nevoie identificată în jurul nostru. Este un resort natural, eminamente uman, de a sări în ajutorul celui în nevoie și de a-i oferi timpul tău și, acolo unde este cazul, de a suplini nevoile prin resursele tale. De principiu, voluntarul este persoana care nu poate rămâne indiferentă la strigătul de ajutor al unui semen. Voluntarul susține o cauză în care crede și depune un efort, uneori susținut și sacrificial, pentru a face mai bună lumea în care trăiește.

În ultimii ani, voluntariatul a căpătat forme de organizare, iar în România avem legea 78/2014 care reglementează raporturile dintre voluntar și organizațiile gazdă. Astfel, pe lângă elementul altruist al actului de voluntariat, și pe lângă elementele de dezvoltare personală pe care voluntariatul le include cu prisosință, activitatea voluntarului este considerată experienţă profesională şi/sau în specialitate, în funcţie de tipul activităţii, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite. Astfel, la terminarea studiilor, voluntarul are o experiență profesională dovedită care este cuantificată în CV la angajare. Nu de puține ori, de altfel, voluntarii care dovedesc seriozitate și aptitudini profesionale sunt angajați chiar de organizațiile în care au desfășurat voluntariat, aceștia fiind deja integrați cultural și dedicați cauzei.

Cine poate fi voluntar?

Voluntar poate fi orice persoană fizică, fără deosebire de rasă, origine etnică, religie, sex, opinie, apartenență politică, care a dobândit capacitate de muncă potrivit legislației în domeniul muncii, respectiv are 16 ani împliniți.

Personal încurajez pe oricine să voluntarieze, indiferent de vârstă, până la 16 ani împreună cu părinții iar apoi pe cont propriu, întrucât îți deschide perspectivele asupra lumii și a vieții, îți creează o personalitate puternică care să fie un sprijin pentru cei din jur și, nu în ultimul rând, îți dezvoltă o latură empatică prin care vei produce o schimbare în bine în jurul tău pe tot parcursul vieții.

Am văzut voluntari de 9 ani și de 79 de ani. Cred că atât copiii cât și seniorii au nevoie de implicare socială iar disponibilitatea pro-activă pe care o poți arăta în jurul tău te poate ajuta să nu cazi în auto-compătimire sau auto-suficiență. Întotdeauna va fi ceva de făcut pentru cei care doresc să fie o binecuvântare pentru cei din jurul lor.

 

Ce îi motivează pe voluntarii Tzuby’s Kids?

Voluntarii care se implică la Tzuby’s Kids au o sensibilitate aparte pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească, pentru adopție și pentru integrarea în familie. Unii voluntari motivați de învățătura biblică cu privire la grija față de aproapele nostru și înțeleg că sunt parte a unui proces prin care “Dumnezeu dă o familie celor părăsiți” (Ps. 68:6). Alți voluntari sunt motivați de empatie și de faptul că pot fi parte a procesului de vindecare a traumelor unui copil iar alți voluntari prospectează o activitate profesională în domeniul asistenței sociale și doresc să vadă dacă protecția copilului ar fi un domeniu spre care să se îndrepte după absolvirea studiilor. Oricare ar fi, însă, motivația lor, toți voluntarii noștri sunt minunați și ne place să spunem că avem cei mai frumoși voluntari, atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară.

Am avut multe situații în care voluntarii ne-au impresionat. Nu de puține ori, când organizam tabere pentru copiii din apartamentele sociale, voluntarii nu doar că își dăruiau timpul și abordau cu seriozitate instruirea specializată pe care le-o ofeream, însă unii au ales să-și plătească costul participării în tabără iar alții au făcut chiar strângere de fonduri pentru tabere la locurile lor de muncă, ceea ce ne-a ajutat să acoperim o parte a cheltuielilor aferente. De fiecare dată întoarcerea din tabără se lăsa cu lacrimi și o bună parte a voluntarilor au păstrat legătura cu copiii din apartamentele sociale fiind alături de ei pe termen mai lung.

Până unde merge voluntariatul?

Voluntariatul este de regulă o participare punctuală la o acțiune specifică a asociației, iar uneori poate să preia forma unui voluntariat pe termen mai lung unde implicarea este mai personală într-un caz specific. Am întâlnit, însă, chiar de curând, voluntari care au participat la organizarea unor evenimente în timpul cărora au venit ca participanți la sesiunile de informare în vederea adopției. Aveau 20 de ani și mă întrebau dacă pot să adopte. Evident, le-am oferit informațiile de bază însă le-am recomandat să se pregătească în îngrijirea copiilor cu istoric de traumă și să înțeleagă bine dinamica adopției, însă, este foarte posibil ca unii dintre ei să devină în viitor părinți adoptivi.

 

Profilul voluntarului post-pandemie.  A influențat pandemia dorința oamenilor de a face bine? Dar războiul? 

Războiul în mod special a ridicat mulți voluntari pentru că valul de empatie a fost, și încă mai este, semnificativ. Pandemia, în schimb, a însemnat o contracție a activităților de voluntariat întrucât evenimentele față în față au fost restricționate, accesul în serviciile rezidențiale mult limitat iar creativitatea a trebuit să înlocuiască de multe ori interacțiunea prin dezvoltarea unor activități online. Este foarte posibil ca valul de voluntari pe care l-am văzut în relația cu războiul din Ucraina să fi fost un recul al imposibilității de a voluntaria din cei doi ani de pandemie, dublată de dimensiunea brutalității unui război care se întâmplă, pentru prima dată în generația noastră, la granițele propriei noastre țări.

Ce înseamnă voluntariatul pentru o organizație? 

În perspectivă managerială, voluntarii noștri cresc capacitatea de a oferi atât grupuri de suport cât și tabere sau evenimente publice unde specialiștii noștri sunt susținuți de oameni de încredere alături de care să putem oferi mult mai mult decât am putea face singuri. Niciun eveniment public, tabără sau grup de suport nu ar fi fost la fel de mare sau cu același impact fără voluntarii noștri... de-a dreptul tzubistici 😊