Interviu cu Renato Zanella, noul coordonator al trupei de balet a Operei Nationale din Bucuresti

Coregraful italian Renato Zanella este noul coordonator al trupei de balet a Operei Nationale din Bucuresti, dupa plecarea lui Johan Kobborg, in luna aprilie, care a dus si la demisia Ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu.

Renato Zanella a fost vreme de 10 ani directorul Baletului de la Opera de Stat din Viena unde anul acesta pregateste Concertul de Craciun.

Primul spectacol al Baletului ONB sub conducerea coregrafului italian il vom vedea peste o luna, spune Renato Zanella intr-un interviu pentru RRC, realizat de Iuliana Anghel.

Cum aţi cunoscut trupa de balet a Operei Naţionale din Bucureşti?

Am cunoscut-o mai demult şi m-a interesat întotdeauna activitatea sa, pentru că România îmi este o ţară foarte apropiată, atât din raţiuni profesionale, cât şi personale. A fost o surpriză extrem de placută invitaţia de a aborda această nouă experienţă profesională, pe care mi-a adresat-o doamna Beatrice Rancea. Este o mare bucurie să ajungi să conduci una dintre cele mai mari companii de balet din Europa, cu propriul stil şi cu propria istorie, cu un repertoriu internaţional, cu balerini de talie mondială, deci cu vocaţie internatională. Aşadar, începe o nouă perioadă de creativitate, pentru că eu sunt coregraf. Îmi doresc să îmbogăţesc repertoriul, ocupându-mă de “bijuteriile” trecutului şi prezentului. Am mai venit în România împreună cu baletul Operei de Stat din Viena în 2002, dacă nu mă înşel, dar nu la Operă. Am întâlnit apoi, de-a lungul carierei, balerini şi maestri români, deci nu mă aflu pe un tărâm necunoscut.

Cum veţi performa la trupa de balet, după o perioadă tensionată? Au avut loc schimbări, unii balerini au plecat odată cu Johann Kobborg...

Am aflat şi am urmărit ce s-a întâmplat în perioada respectivă. Dacă aş fi venit aici fără să fi auzit nimic despre aceste lucruri, nu mi-aş fi dat seama de nimic. Stagiunea începe bine, balerinii sunt foarte liniştiţi, lucrează foarte bine. Încercăm să menţinem această linie. Nu vă pot dezvălui programul, deoarece încă nu este oficial. Lucrăm la producţia care va deschide stagiunea. În artă, schimbarea este normală, disensiunile sunt normale, liniile artistice care contrastează sunt normale. Am găsit o companie de balet, inclusiv cu cei aproape 20 abia sosiţi, la un nivel cu adevărat bun. Simt că există dorinţa de a lucra, de a merge înainte, echipa este puternică, maeştrii sunt bine pregătiţi, am avut deja o primă întâlnire. Este un work in progress interesant.

Ati discutat cu Johann Kobborg?

Deocamdată nu am vorbim cu dânsul. Domnul Kobborg este o persoană pe care o stimez din punct de vedere profesional, l-am cunoscut, de altfel a fost şi invitatul nostru la Viena, şi voi încerca să am un contact cu dânsul. Între noi nu există niciun fel de problemă. Eu am ocupat un loc liber. Nu este vorba de ceva premeditat, a fost o mare surpriză. Eu trebuia să organizez un proiect atunci când am primit această invitaţie, şi nu a fost uşor, pentru că programul meu pentru stagiune era deja definitivat. Dar invitaţia de a conduce o astfel de companie de balet îţi este adresată o dată în viaţă, deci nu puteam refuza. Voi încerca să mă integrez cât mai curând în sistemul vostru cultural, cu respect, pas cu pas. Dar, cu siguranţă, nu voi evita o întâlnire cu colegul meu pe care îl stimez mult, Johann Kobborg. Nu am nicio problema cu el. Este dificil să defineşti situaţia. Nu este un aspect care îmi afectează prezentul, este, dacă vreţi, un fel de spin care poate rămâne un timp, dar, repet, înca mai caut sâmburele acestei chestiuni.

Îi veţi continua proiectele?

Nu am nicio problemă. Din punct de vedere artistic, cu el şi cu balerinii, pentru mine totul a venit după....în idea continuităţii, pentru că teatrul este făcut şi din provocare, violenţă, ştim asta şi din artă, regie, coregrafie. Teatrul nu este 100% stabil, există şi astfel de situaţii.

Unde vă propuneţi să ajungeţi ca performanţă cu trupa de balet a ONB?

Vă spuneam că suntem una dintre cele mai mari companii de balet din Europa. De asemenea, ne aflăm într-una din cele mai importante capitale continentului, deci există un discurs calitativ în ceea ce priveşte repertoriul şi prezenţele importante care trebuie apărate: de la calitatea corpului de balet până la creativitate. Marile companii nu au doar menirea de a crea spectacol, ci şi de a educa. Avem un public vast, pentru că ne aflăm într-o capitală cu două milioane de locuitori. Eu am abordat întodeauna un repertoriu foarte variat – de la copii la adulţi, de la tradiţional la radical. Această formidabilă zestre artistică – muzică, orchestră, corp de balet, cor – constituie ingrediente extraordinare, iar multe teatre lirice europene suferă la acest capitol. Deci aici ne aflăm într-o situaţie extrem de avantajoasă, de care trebuie să profităm, manifestând, însă, mereu, deschidere. E foarte frumos când vii la opera cu tata de mână, iar apoi cu propriul fiu, este deci un proces educativ care face parte din tradiţia culturală a românilor. Este important să ne educăm pe noi înşine, învăţând şi noi, cei veniţi din afară, absorbind cultura voastră cu respect şi dedicaţie, pentru a o transmite mai departe celorlalţi.

Ce artişti de talie internaţională vă propuneti să cooptaţi în echipa pe care o conduceţi?

Înca nu vă pot dezvălui programul. Va pot spune doar că aş dori să mă apropii cât de mult posibil de marile teatre de opera din capitalele europene. Primul proiect va fi tocmai un exemplu de o astfel de colaborare, şi a fost bine primit atât de balerini cât şi de conducerea Operei. Poziţionarea la nivelul Teatrului alla Scala din Milano, al Operei din Paris, al Covent Garden sau al Operei din Viena este obligatorie. Şi apoi să gasim noi personalitati de prestigiu, care să se alăture acestei trupe de balet – unul clasic, care are deci propriul mod de exprimare, şi sa ne pozitionam in acest sens: nu privind de jos în sus sau de sus în jos, ci privind în faţa noastră.

Vă gândiţi la anumite nume? Ne puteţi dezvălui câteva?

Numele există şi vor veni. Nu sunt autorizat să le fac publice acum, dar cred că, la jumatatea lunii octombrie, publicul Operei va avea întâlniri plăcute, în sintonie cu ceea ce vă spuneam: voci mari şi teatre de opera europene de prestigiu.

Aţi fost numit de Ioan Holender director al Baletului de la Opera de Stat din Viena. Cum a fost această experienţă, şi cum aţi ajuns în România?

Experienţa cu Holender a fost extrem de constructivă. Aşa cum proceda adesea cu tinerele talente, a avut instinctul de a-mi acorda această şansă. Aveam atunci 32 de ani. Compania număra 95-96 de balerini, deci era foarte mare. L-am întâlnit la Balul Filarmonicii, şi m-a chemat a doua zi în biroul său. Se întampla în februarie 1994. Era nevoie de o schimbare şi mi-a făcut această propunere. Am avut 10 ani extraordinari, am extins repertoriul, am fost prezent la nivel internaţional. În ultimii cinci ani am fost şi directorul Şcolii de balet al Operei din Viena. Aveam nevoie de o schimbare. Cu Viena menţin o relaţie extrem de profundă, voi face în acest an Concertul de Crăciun. În România am ajuns datorită propunerii d-nei Rancea, am discutat la început despre proiecte şi apoi dacă aş putea face acest lucru. După Viena, am lucrat cu compania de balet de la Atena, unde am desfăşurat şi activitate regizorală, apoi cu Arena din Verona pentru doi ani, după care am devenit free-lance. Sincer, nu mă aşteptam la această propunere de la Bucureşti. Dacă ar fi venit de la o altă companie, aş fi refuzat. Dar, repet, într-o carieră artistică nu primeşti de două ori propunerea de a desfăşura o astfel de activitate într-un teatru de operă de un asemenea prestigiu. Aşadar, am acceptat provocarea.

Cum v-a cerut d-na Beatrice Rancea să gestionaţi situaţia companiei de balet de la ONB?

Mi-a oferit o frumoasă oportunitate, pentru că, pe lângă conducerea propriu-zisă a corpului de balet, este vorba şi de o poziţie artistică. Când vorbim de selectarea repertoriului, există între noi o relaţie activă, nu pasivă, cu voinţa de a crea lucruri noi. Exista mult feeling, atunci când artiştii se întâlnesc şi vor să construiască ceva. Sigur, baletul şi opera, în general, au o situaţie cu totul specială. Suntem împreună în fiecare zi, dar, pentru continuitate, trebuie să dezvoltăm mai departe compania.

Aşadar, când vom vedea primul spectacol şi ce va include repertoriul Baletului sub conducerea dvs?

Următoarea întâlnire cu publicul va avea loc la jumătatea lunii octombrie, cu prezenţa unor oaspeţi de prestigiu din cinci teatre de operă din Europa şi din afara continentului. Apoi vom începe să lucrăm la repertoriu. Avem în plan două noi producţii, una în luna decembrie şi o alta între martie şi mai. S-a decis să pregătim stagiunea până în decembrie, avem un calendar, şi lucram deja la partea a doua. Este o perioada de tranziţie, iar pentru mine de informare, de contacte şi schimburi, de a lucra împreună cu încredere. Este un moment de a reflecta şi de a privi în viitor. Trebuie să avem puterea de a întoarce pagina - doar suntem profesionişti. Depindem de publicul care ne întreţine – cu taxe, suferinte, realităţi... Şi avem obligaţia de a le arăta că muncim serios şi cu mult respect. Simt nevoia, poate mai mult decât înainte, de a oferi claritate, transparenţă şi rezultate bune.