Azi în OAZĂ o puteţi asculta în direct de la Predeal, unde işi aniversează ziua de naştere. soprana DANIELA DIACONESCU!

Articolul trimis special - chiar astazi - de STEPHAN POEN este cel mai frumos omagiu adus acestei artiste dar şi generaţiei sale.

DANIELA DIACONESCU … Lirismul Poetic al Operetei …

Daniela Diaconescu s-a născut la 20 iunie 1942, la Ploiești, iar primele studii muzicale și vocale le-a făcut cu tatăl ei, tenorul Costin Ionescu. Între anii 1963 și 1968 a urmat cursurile Conservatorului din București (astăzi UNMB) la Clasa de Canto unde a avut profesori pe sopranele Arta Florescu și Ana Tălmăceanu-Dinescu. În anii 1965, 1966, 1976 și 1968, s-a perfecționat la Weimar cu soprana Lore Fischer în Lied și Oratoriu. De la Arta Florescu și-a însușit majestuoasa eleganță stilistică a expresivității vocale în timp ce Ana Tălmăceanu-Dinescu i-a insuflat dozarea încărcăturii pasionale în interpretare; perfecționarea cu Lore Fischer în Lied și Oratoriu i-a consolidat impostația și i-a desăvârșit discernământul stilistic într-un context vocal a cărui complexitate avea să o aplice intens mai târziu în rolurile de operetă.

Dar simultan, la Conservator, a urmat și cursurile Clasei de Operetă condusă la vremea aceea de marele artist, tenorul Ion Dacian, care era prim solist, regizor și director al Teatrului de Stat de Operetă ce astăzi îi poartă numele. Ion Dacian îmi povestea că a fost atras de talentul, gingășia, expresivitatea, muzicalitatea și efectiv farmecul acestei … ”fetițe” … care, în ciuda vârstei sale foarte tinere, ilustra o personalitate puternică și o desăvârșită eficiență în a-și însuși în detaliu toate învățămintele și indicațiile pe care le primea. Ion Dacian care îndrumase și formase câteva generații de artiști, o definea pe Daniela Diaconescu … ultima mea creație artistică … și, în momentele în care Maestrul rostea aceste cuvinte, ochii săi extraordinar de frumoși și pătrunzători se luminau de strălucirea maiestoasă a unei lacrimi plină de semnificații umane și artistice …

Dacian o remarcase pe Daniela și o întrevăzuse în Operetă încă de la jumătatea perioadei de studii în Conservator. Era director al Teatrului de Operetă și un mare strateg al abilității de a se strecura printre vicisitudinile birocratice ale sistemului de atunci. În anul 1968, o angajse administrativ în cor deși artistic o integrase în compartimentul de subrete al soliștilor alături de Cella Tănăsescu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu și Marica Munteanu. Prin pensionarea sopranei Cella Tănăsescu în cursul anului 1969, pe locul rămas liber în schemă este angajată cu titlul definitiv de solistă Daniela Diaconescu care dovedise deja calități excepționale în primele roluri în care debutase: Lu Ku Song din ”Secretul lui Marco Polo” de Lopez, Jeannette din ”Rose Marie” de Friml, Pepi și Arsena din respectiv ”Sânge vienez” și ”Voievodul țiganilor” de Strauss, Miss Mabel din ”Prințesa circului” de Kalman. Sunt primele cinci roluri abordate de Daniela în prima stagiune a carierei sale. În aceste cinci roluri, tânăra artistă avea parteneri de prestigiu ai genului: primadonnele Valeria Rădulescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Lucia Roic, Lilli Dușescu, Ștefi Pârvulescu; tenorii Ion Dacian, Nicolae Țăranu, Anton Negoițescu, Eugen Fânățeanu, Eugen Savopol și Dorin Teodorescu, ultimii doi fiind angajați în teatru în același an; baritonii și bașii Silviu Gurău, Mircea Nemens, Iancu Groza, Nicolae Ionescu-Dodo, Gabriel Gheorghiu; actorii Maria Wauwrina, Tamara Buciuceanu, Nae Roman, George Groner, Emil Popescu, George Hazgan, Ion Dinu, Virgil Bojescu. Dirijorii Constantin Rădulescu, Liviu Cavassi și Mircea Ionescu, alternându-se la pupitrul spectacolelor, supravegheau cu afectuoasă generozitate evoluția și afirmarea tinerei artiste.

Puritatea timbrală, sonoritatea amplă dar foarte elastică, nuanțările subtile din zona centro-gravă și flexibilitatea agilităților acute și supra-acute mai ales în rolul Arsena din ”Voievodul țiganilor” de Strauss, impostația vocii vorbite armonios conjugate cu vocea cântată, eleganța mișcării scenice și consistența personalității în rol au determinat primele succese și decretarea simpatiei publicului care o urmărea, o dorea și o răsplătea cu aplauzele sale. Iar Maestrul Ion Dacian, din loja direcției sau chiar din culise, o urmărea și o stimula permanent intervenind cu seniorală delicatețe la calibrarea reutușurilor finale în vocea vorbită și în actoria vocii cântate. Zâmbetul Danielei era în perfectă armonie cu strălucirea timbrală a vocii sale atât în cânt cât și în proză motiv pentru care Maestrul Dacian a supranumit-o … Clopoțel … un supranume care sublinia prospețimea tinereții și vigoarea entuziasmului plin de har.

În stagiunea 1969/1970, la noua producție cu opereta ”Suzana” de Gilbert (premiera joi 9 aprilie 1970) în regia Maestrului Ion Dacian, în rolul Jacqueline este distribuită tânăra subretă Daniela Diaconescu alături de Constanța Câmpeanu și Marica Munteanu; cum celelalte două colege mai experimentate erau solicitate și în alte numeroase spectacole în care erau deja distribuite, Daniela Diaconescu a preluat practic acest rol interpretând marea majoritatea a spectacolelor timp de două stagiuni până în octombrie 1971, când regimul a decis o epurare a repertoriilor teatrelor și deci, de la Operetă, fuseseră scoase din repertoriu ”Rose Marie” de Friml, ”Văduva veselă” de Lehar și ”Suzana” de Gilbert, aceasta din urmă reluându-se după alte două stagiuni într-o versiune recalibrată și adaptată cu abilitate de Maestrul Ion Dacian și în care Daniela Diaconescu și-a reluat splendidul rol pentru încă cinci stagiuni. Când apărea la începutul actului I și interpreta refrenul ariei lui Jacqueline – O fată cum este dânsa, parole!, mon cher!, parcă-i un înger coborât din cer – serata începea deja cu un succes care era de bun augur pentru toată desfășurarea. În duet cu ea se alternau Nicolae Țăranu, Eugen Fânățeanu și Eugen Savopol iar Daniela, deși foarte tânără, reușea să se adapteze, să se plieze artistic pentru a corespunde personalității celor trei iluștri colegi; în rolul părinților lui Jacqueline, Doamna Maria Wauwrina și Maestrul Nae Roman o alintau cu toată dragostea, iar Tamara Buciuceanu, explozivă și expansivă în rolul Rose, crea un contrast foarte bine dozat de măiestria regizorală a lui Ion Dacian. În rolul titular al Suzanei, un succes epocal realizase Valeria Rădulescu secondată de Valli Niculescu și Lucia Roic. Iar … Daniela – Clopoțel – după doar doi ani de carieră se adaptase și integrase admirabil.

În stagiunea 1970/1971, Daniela Diaconescu este distribuită în rolul Sibyl din ”Soarele Londrei” de Comișel alături de Valli Niculescu și Constanța Câmpeanu, în regia lui Nicușor Constantinescu și sub bagheta dirijorului Constantin Rădulescu; în rolul titular, Ion Dacian avea să realizeze o creație magistrală urmat de Nicolae Țăranu și Cornel Rusu în cuplu cu Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Lilli Dușescu și Ștefi Pârvulescu alternându-se în rolul Floria de Koefeld; Daniela însă nu a abordat rolul Sibyl iar Maestrul Dacian care era director iar ulterior devenise chiar coordonator artistic de regie după retragerea lui Nicușor Constantinescu pentru montările acestuia, nu a insistat deloc ca ea să debuteze în acest rol de vreme ce ea nu se simțea aptă pentru el. Cu simțul său artistic genial, Dacian a intuit că, la un moment dat, Daniela Diaconescu a depășit condiția artistică a rolului de subretă Sibyl și a îndrumat-o în pregătirea pentru interpretarea rolului Anna Damby din această operetă în care se afirmaseră deja Cleopatra Melidoneanu și Mireille Constantinescu. În ziua de duminică 10 februarie 1974, la spectacolul de matineu cu ”Soarele Londrei” de Comișel, alături de Ion Dacian (rolul titular Edmond Kean), Lilli Dușescu (Floria) și Valli Niculescu (Sibyl), Daniela Diaconescu se demonstrează a fi o revelație în acest rol; era și ultima colaborare cu Maestrul Ion Dacian înainte de încheierea carierei sale peste patru luni.

Revenind la stagiunea 1970/1971, joi 6 mai 1971 are loc evenimentul premierei primului musical românesc: ”Se mărită fetele ” de George Grigoriu sub bagheta lui Liviu Cavassi și în regia lui Nicușor Constantinescu; o garnitură de interpreți desăvârșiți: Cleopatra Melidoneanu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Dorin Teodorescu, Ion Dinu, Virgil Bojescu, Emil Popescu, George Hazgan și Tamara Buciuceanu; la puțin timp de la premieră, în rolurile cuplului de protagoniști repurtează un foarte frumos succes Daniela Diaconescu și Eugen Fânățeanu; solicitată de numeroasele roluri care aveau să vină în viitorul apropiat, Daniela a interpretat de foarte puține ori acest musical și la fel și colegul Eugen Fânățeanu.

După primele sale trei stagiuni în care debutase în rolurile unor producții deja existente în repertoriu, din stagiunea 1971/1972, Daniela Diaconescu este foarte solicitată în majoritatea producțiilor pregătite în premieră continuând să-și extindă repertoriul și cu alte roluri. Personalitatea sa artistică și vocalitatea sa cunosc o dezvoltare care îi permite să depășească zona stilistică a subretei abordând, treptat, cu mare succes așanumitele roluri de ”cochetă” și de primadonna chiar. În octombrie 1971 interpretează rolul Crizantema din ”Plutașul de pe Bistrița” de Filaret Barbu alternându-se în rol cu Constanța Câmpeanu; regizor era Nicușor Constantinescu iar dirijor Mircea Ionescu; în fruntea unei duble garnituri se aflau Lucia Roic și Adriana Codreanu (Ileana), Nicolae Țăranu și Dorin Teodorescu (Tudor); marea Maria Wauwrina apărea în actul al treilea într-un rol de câteva replici adresate lui Ștefan Teodoriu în aplauzele unui public fascinat și amuzat la culme; o serie de alte nume de prestigiu apăreau în această producție: Mircea Nemens, N.Ionescu-Dodo, Ștefan Glodariu, George Hazgan, Virgil Bojescu. Daniela – ”Clopoțel” face o creație splendidă alternând verva cu melancolia, cântul cu proza, mișcarea scenică și dansul. Peste câteva luni, în februarie 1972, în regia lui Toni Buiacici și sub bagheta lui Liviu Cavassi, Daniela abordează rolul Pepita din premiera ”Vânt de libertate” de Dunaewski alternându-se cu Constanța Câmpeanu și Valli Niculescu într-o amplă garnitură de mari artiști ai teatrului în frunte Cleopatra Melidoneanu și Ștefi Pârvulescu (Stella), Mircea Nemens, Dorin Teodorescu și Elizeu Simulescu (Mario); în rolul Clementina apărea Adriana Codreanu iar în cel al lui Cezar Gall baritonul Octav Enigărescu de la Opera Română.

În stagiunea 1972/1973 Daniela Diaconescu continuă să interpreteze rolurile sale adăugând două noi premiere. Este vorba de ”Spune inimioară spune” de Elly Roman a cărei premieră a fost vineri 6 octombrie 1972 regizată de George Zaharescu, pe atunci invitat de la Iași, și sub bagheta dirijorilor Mircea Ionescu și Constantin Rădulescu. Daniela Diaconescu interpretează rolul Ecaterina alternativ cu Constanța Câmpeanu într-o distribuție de prestigiu: Cornel Rusu și Eugen Savopol (Ienăchiță Văcărescu), Lucia Roic și Valeria Rădulescu (Doamna Zoe), Ștefi Pârvulescu și Lilli Dușescu (Maria), Valli Niculescu și Mireille Constantinescu (Pitulicea);  Silviu Gurău, Tiberiu Simionescu, Gabriel Gheorghiu, Iancu Groza, Toni Buiacici, Virgil Bojescu, George Hazgan, Ștefan Teodoriu completau în dublă garnitură celelalte numeroase roluri. Daniela face și de această dată o creație memorabilă dominată de expresivitatea unei gingașe delicatețe integrată cu profundă sensibilitate în scenele sale din actul al treilea. La 8 iunie 1973 are loc premiera unei operete de mare succes – ”La Calul Bălan” de Benatzky în regia lui Anghel Ionescu-Arbore de la Opera din Cluj și sub bagheta dirijorilor Constantin Rădulescu, Mircea Ionescu și Mircea Luculescu; Daniela Diaconescu intepretează inițial rolul poștăriței Kathy care încântă în scena inaugurală cu o arie melodioasă și presărată cu virtuozități de coloratură pentru ca la 11 decembrie din același an să debuteze în rolul Otilia după Cleopatra Melidoneanu și Ștefi Pârvulescu într-o nouă garnitură din care făceau parte Adriana Codreanu, Dorin Teodorescu, Eugen Fânățeanu, Nae Roman și mulți alții printre care și debutanta … Mihaela Mijea în rolul Kathy interpretat la premieră de Daniela.

În stagiunea 1973/1974, Daniela Diaconescu repurtează un mare succes interpretând două personaje de mare diversitate muzicală și teatrală între ele dar și față de rolurile din experiența artistică acumulată până acum: Ilinca din ”Mătușa mea Faustina” de Liviu Cavassi și Doru Butoiescu (premiera în octombrie 1973 la deschiderea stagiunii) în alternanță cu Constanța Câmpeanu și Ado Any din ”Oklahoma” de Rodgers (premiera la 29 martie 1974) în alternanță cu Valli Niculescu. În aceste roluri, publicul a apreciat cu entuziasm în Daniela Diaconescu o artistă experimentată cu o rafinată capacitate de individualizare muzicală estetică și dramaturgică a rolurilor sale.

În stagiunea următoare, 1974/1975, Daniela Diaconescu interpretează rolul Manuela la premiera ”Miss Helyett” de Audran fiind unică pe rol iar la finele stagiunii obține un extraordinar succes în rolul Riquette alternându-se cu Valli Niculescu la premiera cu ”Victoria și-al ei husar” de Abraham, regizată de George Zaharescu, sub bagheta lui Liviu Cavassi și având ca parteneri pe Valeria Răduelscu, Dorin Teodorescu, Nicolae Țăranu, George Hazgan, Mihaela Mijea, Ion Dinu.

În următoarele două stagiuni – 1975/1976 și 1976/1977 – Daniela Diaconescu adaugă noi roluri în repertoriul său la premierele operetelor ”Leonard” de Florin Comișel, ”Silvia” de Kalman și ”Eternele iubiri” de George Grigoriu, în care conturează noi și interesante portrete dramaturgice și muzicale desfășurând întreaga gamă a stărilor sufletești integrate în complexitatea unor desfășurări prin care profilul său artistic în permanentă evoluție va crește și va atinge acea cotă carismatică prin care personalitatea să se va integra în Istoria Operetei din România la cel mai înalt nivel. Maestrul Ion Dacian, retras deja din carieră de aproape trei ani, la întâlnirile noastre, mă întreba prntre altele: … Ce mai face Daniela – Clopoțel? … Iar eu îi relatam despre realizările și evoluția ei și Maestrul se bucura din toată inima!

Stagiunea 1977/1978, la împlinirea unui deceniu de activitate artistică, prilejuiește sopranei Daniela Diaconescu un moment artistic la o nouă dimensiune artistică a cărei complexitate vocală și teatrală o confirmă vedetă a teatrului: debutul în rolul Martha din noua montare a operetei ”Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino în regia lui Toni Buiacici și sub bagheta lui Constantin Rădulescu, alături de Cornel Rusu, Lucia Țibuleac, Rodica Truică, Marica Munteanu, Valli Niculescu și mulți alți artiști ai teatrului. Martha este un rol cu o vocalitate lirică lejeră dar care solicită o mare consistență sonoră și timbrală în cantilena de linie și accente dramatice în momente intimistice de profundă interiorizare; este vorba de un dramatism care se rezolvă estetic prin modularea dimensiunii timbrale în joncțiune cu o sonoritate rezonată delicat și cu suplețea necesară virtuozismului unor agilități supra-acute. În pregătirea vocală și teatrală a acestui rol, Daniela Diaconescu o are ca îndrumătoare pe marea artistă Lilli Dușescu care timp de două decenii a interpretat rolul în montarea precedentă cu un succes extraordinar. Discutând într-o zi cu Lilli Dușescu, îmi spune foarte emoționată că, după o repetiție, i-a telefonat Daniela și i-a spus că, odată cu felicitările pentru interpretarea sa, veternaii din cor i-au spus că au remarcat o perfectă continuitate între ea și Lilli Dușescu în acest rol. După convorbirea cu Lilli Dușescu, am telefonat Maestrului Dacian ca să-i relatez cele aflate bucurându-l cu o nouă realizare a Danielei supranumită de dânsul și … ultimul copil al său din Operetă! … Succesul este foarte mare și în anul următor se face chiar un turneu în Polonia cu această nouă montare a operetei lui Dendrino (aprilie 1978).

În stagiunea 1978/1979, Daniela Diaconescu evoluează în trei mari premiere ale teatrului: ”Violete de Parma” de Elly Roman (premieră absolută) alături de Cornel Rusu, Mihaela Mijea, Dumitru Trandafir, Marica Munteanu, sub bagheta lui Constantin Rădulescu; ”Vânzătorul de păsări” de Zeller în rolul Cristina alături de Dorin Teodorescu și Lucia Țibuleac în fruntea unei ample distribuții și reluarea într-o nouă montare a operetei ”Suzana” de Gilbert.

Stagiunile următoare îi aduc Danielei Diaconescu noi succese în noi montări precum ”Voievodul țiganilor” de Strauss (octombrie 1980 în regia lui Hero Lupescu de la Opera Română), ”Prințesa circului” de Kalman (decembrie 1980), ”Mam’zelle Nitouche” de Hervé (mai 1982, la numai cinci luni de la dispariția Maestrului Ion Dacian), ”O noapte la Veneția” de Strauss (mai 1983). Iar printre aceste noutăți ale repertoriului, Daniela Diaconescu realizează o creație minunată în rolul Manja din ”Contesa Maritza” de Kalman unde maturitatea artistică și prospețimea admirabil păstrată sunt valorificate din plin atât vocal cât și teatral.

După aproape un sfert de veac de Istorie a Operetei la care am asistat trăind-o din plin de mic copil și un deceniu și jumătate de carieră a sopranei Daniela Diaconescu cu care deja mă împrietenisem, luam drumurile lumii purtând în suflet amintirile tuturor evenimentelor la care am asistat și profilurile vocale, teatrale dar și … sufletești … ale marilor artiști de operetă care m-au bucurat și m-au stimulat în pasiunea mea pentru voci. Prietenii cu care corespondam mă informau despre noile realizări artistice ale Danielei Diaconescu în noi montări ale teatrului cu ”Lysistrata” de Gherase Dendrino, ”Liliacul” de Strauss, ”Paganini” de Lehar, etc., etc., titluri clasice în noi viziuni scenice și regizorale. Îmi dau seama că Daniela Diaconescu traversează noile răspântii ale istoriei cu o solidă personalitate artistică în care temelia clasică susține o suprastructură modernă orientată cu gust noilor curente și concepții de lectură interpretativă ale genului de operetă.

Când am început să revin periodic în țară, am regăsit o Danielă frumoasă, împlinită, mulțumită, înțeleaptă, care se bucură de viață alături de minunatul său soț, Florin Diaconescu, marele tenor liric al Operei Române din București, formând un cuplu plin de farmec așa cum, uneori, se întâmpla și pe scena de teatru sau de concert când cântau împreună. Daniela și Florin continuă splendid duetul lor uman și artistic într-o dimensiune existențială fascinantă gustând cu demnitate bilanțurile carierelor artistice prin care și-au înscris numele în Cartea Culturii Române.

Astăzi, marea artistă Daniela Diaconescu sărbătorește o aniversare jubiliară iar emblema bilanțului carierei sale atestă locul pe care îl ocupă personalitatea sa artistică în istoria genului pe care l-a slujit cu devotament devenind … Lirismul Poetic al Operetei …

Dr. STEPHAN POEN

Doctor în Medicină și în Muzicologie