Ascultă vocea lui George Enescu, la 143 de ani de la nașterea marelui compozitor

Luni, 19 august, se împlinesc 143 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, personalitate artistică de geniu a secolului al XX-lea, cunoscut îndeosebi pentru cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), prima sa Simfonie în Mi bemol, op. 13 (1905) şi Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în comuna Liveni din judeţul Botoşani, care astăzi îi poartă numele, în familia unor agricultori înstăriţi, Maria Cozmovici-Enescu şi Costache Enescu.

Încă din copilărie, a manifestat o înclinație remarcabilă pentru muzică. După ce familia s-a stabilit la Cracalia, în 1884, a început să exploreze tainele pianului şi şi-a confecţionat singur prima vioară. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, fiind îndrumat de părinții săi și de renumitul lăutar, Niculae Chioru. Educația sa muzicală profesională a început sub îndrumarea profesorului Eduard Caudella.

Studiază la Conservatorul din Viena în perioada 1888-1894, avându-i ca profesori pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani și-a făcut debutul ca violinist, la 11 ani urca pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, acompaniat de orchestra Conservatorului, fiind supranumit de presa vieneză „un Mozart român”.

Pe 11 iunie 1897, la vârsta de 15 ani, George Enescu a susținut un recital în cadrul unui concert cameral la Petite Salle Pleyel din Paris, fiind primul recital de autor al unui creator român peste hotare și un moment excepţional în istoria muzicii româneşti.

La 17 ani a început să dea lecţii de vioară. A fondat un ''Trio instrumental'' (1902), alături de Alfredo Casella şi Louis Fournier, şi cvartetul de coarde ''George Enescu'' (1904), împreună cu Henri Cassadesus, Louis Fournier şi Fritz Schneider.

La 1 martie 1898, George Enescu, la doar 17 ani, a urcat pentru prima dată pe scena Ateneului Român, alături de Orchestra Filarmonică. În acest moment de referință pentru istoria muzicii noastre, Enescu a strălucit în tripla ipostază de violonist, compozitor și dirijor.

Până la 24 de ani, între compoziţiile sale simfonice se numărau şi cele două ''Rapsodii'' pe teme naţionale româneşti, o ''Suită de orchestră'', alături de care creaţia sa muzicală s-a desăvârşit şi cu alte lucrări pentru orchestră: ''Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră'', ''Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste'', ''Uvertura pentru concert'', ''Uvertura triumfală'', concerte pentru pian şi orchestră, pentru vioară şi orchestră, poemul simfonic ''Vox Maris'', trei suite, dintre care se remarcă mai ales cea de-a treia, ''Săteasca''.

Pe 13 martie 1936, a avut loc prima audiție a operei „Oedip” la Palais Garnier din Paris. După entuziasmul publicului şi al criticii de specialitate, opera a devenit una dintre capodoperele muzicii dramatice din secolul XX.

Pentru încurajarea tinerelor talente şi a promovării artei de compoziţie româneşti a înfiinţat, în 1912, premiul naţional de compoziţie ''George Enescu''. Acest premiu a fost acordat aproape anual până în 1946, anul plecării sale definitive din țară.

Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.

George Enescu se stinge din viaţă pe 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

Sursa: agerpres.ro, georgeenescu.ro

Vă prezentăm o înregistrare unică, în care George Enescu vorbește despre Brahms. Extras din convorbirile cu Bernard Gavoty, înregistrare Radio France 1951.