11 ani. Dimineaţa crossover.
10 Septembrie 2018, 06:05
Vara aceasta am călătorit şi, aşa cum se întâmplă de obicei când ieşi din locurile obişnuite, m-am întâlnit cu oameni noi. Necunoscuţi pentru mine, eu - cunoscută lor "de la radio". Am stat de vorbă, am ciocnit un pahar de vin, am comentat muzică şi literatură; lucruri normale, aproape "prea normale" pentru lumea în care trăim. Abia când am ajuns înapoi acasă mi-am dat seama ce mi se părea şi frumos şi straniu în acelaşi timp la aceste întâlniri: o senzaţie imediată de familiaritate, aparent creată între noi cu mult înaintea strângerii de mână şi a prezentărilor. Asta face Dimineaţa crossover - pentru voi şi pentru mine. Ne face să fim familiari unii cu alţii, ne face să ne recunoaştem la festivaluri, terase sau la petreceri. Ne descoperă puncte comune şi ne face să ne împrietenim chiar dacă nu ne cunoaştem. Îmi place să mă gândesc că Dimineaţa s-a transformat, cu timpul, într-un spaţiu unde e normal să asculţi o muzică anume, e normal să discuţi despre artă, e normal să spui ce ai citit acum sau în adolescenţă - pentru că toate acestea ne dezvăluie pe noi înşine. E un spaţiu care face parte din vieţile noastre, nu e auxiliar lor. Întâlnirile acestea au fost cele mai semnificative momente ale verii pentru mine şi, încă o dată, mi-au dat energia să merg mai departe cu Dimineaţa crossover, în al 11-lea an de existenţă. Sper să am inspiraţie şi să vă simt aproape, astfel încât, atunci când ne vom întâlni, să nu mă ocoliţi.
Dimineaţa a fost gândită, la începuturile ei, ca o emisiune alternativă. Mă ocupam mai mult de ceea ce percepeam atunci ca "underground". Consideram că acolo şi doar acolo se găsesc artiştii şi simţirea autentice. Pe parcursul timpului, Dimineaţa s-a transformat şi şi-a cizelat înfăţişarea.
M-am gândit cum anume aş vrea să continuăm în anul acesta. Dimineaţa va rămâne alternativă - din păcate sau din fericire - pentru că este dificil să menţii o astfel de iniţiativă în radioul din România, de stat sau particular. Alternativ înseamnă că-mi voi lua libertatea de a continua crearea unui limbaj radiofonic personal, în care să se reflecte şi care să absoarbă cât de mult din cultura muzicală. Muzica e imensă şi e păcat să nu auzim, să nu trăim această imensitate.
Nu mai fac diferenţă între mainstream şi underground. Percep muzica mai mult ca pe un spaţiu al simbolurilor, în care există deopotrivă muzică clasică, jazz, electronică, hip hop, trip hop, rock, pop, funk şi continuaţi voi lista. Îmi propun să fac interviuri în care să înţeleg rolul muzicii în vieţile unor oameni care nu sunt neapărat muzicieni şi să chestionez anumite practici legate de acelaşi subiect. Să nu depind neapărat de actualitatea culturală, dar să pot vorbi de evenimente pe care le consider importante.
Cred că ce poate fi original în timpurile acestea stă, mai degrabă, în felul în care gândeşti selecţia. Aşa să se audă de-acum înainte.