Poete la Maraton. Simona Popescu:” Poți să faci muzica gîndirii tale din toate sunetele”
12 August 2022, 09:52
Miercuri, 31 august 2022, de Ziua Limbii Române, între orele 19.00-22.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr.8 ), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XIV-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 20 de nume importante din generații și geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 9 poete – Ioana Crăciunescu, Rozana Mihalache, Adelina Pascale, Simona Popescu, Livia Roșca, Andra Rotaru, Ana Săndulescu, Gabriela Toma și Miruna Vlada– alături de 11 poeți –Teodor Dună, Bogdan Ghiu, Sorin Gherguț, Florin Iaru, Ioan Matiuț, Andrei Novac, Dan Pleșa, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu, Grigore Șoitu și Tudor Voicu. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Albert Tajti (pian) și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru.
Dan Mircea Cipariu și Anamaria Spătaru au adresat câteva întrebări invitaților.
Răspunde poeta Simona Popescu:
Acum 14 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. La o repede ochire, cum ar fi spus Cornelia Maria Savu, prezentă la prima ediție a evenimentului, cum rezonezi cu Maratonul de Poezie și Jazz? Cu ce imagini ori cu ce stihuri asociezi Maratonul de Poezie și Jazz?
„Rezonanță” ar fi un cuvînt bun pentru acest festival. Mi-a plăcut ideea de la bun început. În liceu am întîlnit trei băieți, deveniți între timp scriitori cunoscuți – Andrei Bodiu, Marius Oprea și Caius Dobrescu. Vroiam să facem o trupă de „muzică” vorbită, care să sune a jazz (fără instrumente!), aveam și un nume: Jazzonia. Printre primele versuri pe care le-am scris, la 19 ani, erau unele dedicate lui Harry Tavitian. Venise cu Corneliu Stroe la Casa Studenților. Am scris ceva după concertul lor (care mă impresionase – în plus, stăteam la doi, trei metri de pianul lui Tavitian). Se numea poezia mea chiar Jazz. Era despre libertate. Și poezia, și jazz-ul sînt legate de freedom și de free style.
Niște imagini legate de jazz? Uite, din ultimele trei zile, dintr-o tabără cu tineri scriitori de la Ipotești: îi privesc în timp ce scriu în jurul unei mese pe care două pisici mici – una neagră, cealaltă gri – se plimbă printre paharele de carton cu cafea și bomboane Bucuria. E o imagine de ieri. Un tînăr, care a trăit și în Indonezia, cu trei aparate de fotografiat după el. Analoage. Ale bunicului lui. Imaginea e de ieri. O insulă în care se găsesc trifoi cu patru foi (pentru noi). Înconjurată de apa pe care sînt deschiși trei nuferi și a cărei suprafață e cotropită de flori galbene, mici, de ostrățel. Mai departe, zăvoiul.
Poate să adaug și ceva urban? Nocturne de poezie pe o vastă terasă dintr-o clădire de pe Magheru. Și pescăruși trecînd deasupra noastră, deasupra Bucureștiului. Dialog despre poezie în tramvaiul 1, care merge pe traseu de 5 ori pe vară, cu călători-cititori care și-au cumpărat din timp biletele. În tramvai se cîntă și jazz! Și se vorbește despre București, despre boierul Dudescu, despre care legenda spune că l-ar fi plimbat pe Napoleon, parcă, într-o sanie trasă de cai și, din cauză că nu era zăpadă, a presărat drumul cu zahăr cumpărat de la toate cofetăriile Parisului. Despre poezie și prietenie pe o terasă din Brașov, cu tinerele librărese și tinerii librari de la Cărturești și, desigur, prieteni scriitori din orașul de sub Tîmpa.
Suntem puși față în față cu războaie, cu pandemii, cu lumi virtuale care încearcă tot mai mult să confiște „umanitatea din ochiul de sticlă”. Și totuși în acest „prezent de azi pe mâine”, cum ar fi spus Traian T. Coșovei, și el prezent la prima ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, ce rol, cu mască ori fără mască, mai au poezia, blues-ul ori jazz-ul?
Într-o lume a Răului, Poezia și Muzica sînt vindecare. Măștile sînt pentru carnaval. Nu-s timpurile Carnavalului. Altfel, ritmuri ale vieții în prezentul-de-pe-azi-pe-mîine.
Ce locuri reale ori imaginare ți-ai dori să vizitezi pentru un declic creator? Unde ai avea tihnă pentru cercetări interioare și poetice?
Tihna e în tine, dacă e, oriunde te-ai afla. Pentru „declicul creator” nu e nevoie să te deplasezi în spații reale sau imaginare. Totul e să știi să faci loc timpului în spațiu. În timpul diferit de al ceasornicelor sînt toate click-urile și declicurile.
Ce fapte culturale și artistice ai exersat ori exersezi în vacanța de vară?
O vară cu multă poezie a fost. Festivaluri, întîlniri (Arad, Bistrița, București, Brașov, Sinaia). Multe scene ca din filme în minte. Ultimele, cele mai frumoase, la Ipotești, unde am scris zi de zi, cot la cot cu tinere poete și tineri poeți. Improvizații jazzy. Și poeme colective. În ultima seară am pus multă muzică, fiecare piesele lui, de la jazz mongol la dubstep, de la Aquarium al lui Saint-Saëns la Kashmir (Led Zeppelin), de la Adagietto-ul Simfoniei a V-a a lui Mahler la Run Boy Run (Woodkid) și... cîte și mai cîte. La sfîrșit, noaptea tîrziu, unul dintre noi ne-a cîntat la caval. Cerul deasupra. Spuzit de stele. Dacă aș fi fost regizoare, ar fi ieșit un film frumos. Despre poezie și tinerețe. Despre prietenia care se creează în doar cîteva zile între necunoscuți.
Pe 31 august e Ziua Limbii Române. Cu ce titlu/obiect/produs cultural ori imagine poetică ai asocia limba română?
Limba română? Dacă mă întrebi despre ea, nu știu ce să spun. Dacă nu întrebi, știu. Limba română? Toate sunetele. Poți să faci muzica gîndirii tale din toate sunetele. Poate jazz.
Simona Popescu este poetă. Face parte din Grupul de la Brașov, împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, încurajați în liceu de poetul Alexandru Mușina și prozatorul Gheorghe Crăciun, care-și vor pune amprenta asupra lor și ca scriitori. În 2021 a publicat primul volum din seria Opera poetică (Editura Rocart), în care sînt incluse cărțile ei de poezie apărute în anii ’90 (Xilofonul și alte poeme, Juventus și Noapte sau Zi), și Cartea plantelor și animalelor (Editura Nemira, colecția Vorpal). În 2006 a publicat cartea de poezie Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie. În 1997 a apărut romanul Exuvii, ajuns între timp la ediția a 7-a (2018). A fost apropiată de Gellu Naum, despre care a scris două cărţi de critificţiune (Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, 2000; Clava. Critificţiune cu Gellu Naum, 2004). A publicat două cărți de eseuri: Volubilis (1999) și Autorul, un personaj (2015). Ține (și) cursuri de creative writing la Facultatea de Litere din București. A coordonat romanul colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008), cu participarea a 28 de tineri scriitori, studenți. Este inițiatoarea Festivalului Gellu Naum, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române.
