Patru autori Nemira nominalizați la Premiile Observator cultural 2023

PROZĂ

Florin Chirculescu, Solomonarul

POEZIE

Teodor Dună, flașneta babel

Moni Stănilă, Ofsaid

ESEU/PUBLICISTICĂ

Marius Constantinescu, Café gourmand

Anul acesta, au votat pentru nominalizări: Șerban Axinte, Bianca Burța-Cernat, Paul Cernat, Alina Ciulacu, Bogdan Crețu, Victor Cobuz, Silvia Dumitrache, Raluca Dună, Cezar Gheorghe, Laura T. Ilea, Cristina Ispas, Adrian Jicu, Adrian Lăcătuș, Adrian Mureșan, Carmen Mușat, Catrinel Popa, Iulia Popovici, Alina Purcaru. De precizat că jurații care au cărți la anumite categorii s-au abținut de la vot la categoria respectivă.

Juriul final, care va alege laureaţii de la această ediţie, este alcătuit din: Victor Cobuz, Bogdan Crețu, Cezar Gheorghe, Adrian Lăcătuș, Carmen Mușat, Iulia Popovici, Alina Purcaru.

Despre cărțile Nemira nominalizate

Solomonarul, de Florin Chirculescu

Romanul unei revoluții fără început și sfârșit.

Două planuri, unul din secolul al XIX-lea, celălalt din prezentul secolului al XXI-lea, se împletesc în niște circumstanțe extra-ordinare. Emin și Max Murgescu, zis Macu, un soi de afacerist obsedat de Eminescu, se caută continuu prin timp și spațiu. Iar strașnica jurnalistă Louise e centrul de greutate în această tatonare fără sfârșit. Coincidențele răsar parcă de nicăieri, contextele istorice și socio-politice capătă profunzime, crizele și corupțiile se adâncesc, măștile cad încet-încet, iar solomonarul nu face decât să strângă menghina și mai puternic.

Solomonarul, noul roman al lui Florin Chirculescu, o carte-eveniment, pune reflectorul pe celălalt Eminescu, reușind să-l umanizeze așa cum niciun text nu a făcut-o până acum.

„În literatura română de azi, Solomonarul este un obiect fascinant. Roman istoric și roman al actualității, roman despre Eminescu și roman despre zonele de turbulență ale lumii contemporane, roman despre obsesiile naționale și roman gândit la o scară planetară, roman plin de idei și roman traversat de aventuri și conspirații, roman realist și roman fantastic, roman cu o arhitectură riguroasă și roman deschis explorărilor ca o cutie misterioasă, Solomonarul activează portaluri pe care literatura română nu le-a cunoscut până la Florin Chirculescu.“
Mihai Iovănel

flașneta babel, de Teodor Dună

„O flașnetă calofilă care cântă non-stop într-un pustiu babelizat. Minimalismul și abundența stau foarte bine împreună în această carte în care Teodor Dună face cu lumea întreagă ceea ce înainte făcea numai cu el însuși. flașneta babel e un desen animat dark, complet absurd, ieșit ca din mintea unui copil lăsat singur foarte mult timp. Totul e posibil aici, exact ca în desene, și să mori și să nu mori chiar dacă ai murit deja. flașneta babel e ceea ce se întâmplă după ce totul s-a întâmplat deja. Mult umor delirant și ironie, o nebunie generală a dezastrului care însuflețește textul la maximum, îl infuzează cu prospețime și frumusețe. Un Mad Max filmat simultan cu Melancolia. Dacă totul a fost până acum post, imaginarul acestei cărți stă la baza lumii noi, a sfârșitului și a începutului în același timp. O stare existențială nouă, necunoscută, în care până și memoria e inutilă, iar lucrurile, animalele și oamenii fac parte dintr-o conștiință unică, derutată, dar supraviețuitoare.”

Svetlana Cârstean

Ofsaid, de Moni Stănilă

„De mult n‑am mai citit un experiment poetic așa de atipic, cu atât mai mult cu cât pasiunea microbistă e adjudecată de o poetă. Moni Stănilă excelează în demonstrații on și off side, on și off viață, cu o virtuozitate remarcabilă a mixării de formule și registre: sportiv, performativ, jurnalistic, socio‑politic și religios, unite de filonul confesiv, etic, revigorat și de gestul spectacular, ovaționat de public sau galerie, și de ororile expansionismului putinist. Ofsaid propune o revizuire inedită a conceptului însuși de civilizație prin negocierea între joc și strategie, detașare și angajare, ofensivă și defensivă, limbaje diferite, poziții dominante și dominate, regulă și abatere/simulare, dimensiuni temporale, performanță și performativitate, adevăr și senzație, fiindcă miza e, de fapt, recuperarea umanității noastre asediate din toate direcțiile.”
Teodora Coman

Café Gourmand, de Marius Constantinescu

..le café est le moins important

„Se păcălește cel care, luându-se după titluri – Rosé ieri, Café gourmand azi –, îl reduce pe Marius Constantinescu la dimensiunile unui francofil alintat sau simandicos. Marius e mult mai mult.

În primul rând, e un om care știe să trăiască, să umble, să întoarcă viața pe toate fețele, să-i exploreze cotloanele, să se extazieze sau să se mire și să revină mereu acasă, rezolvând astfel ecuația bunei locuiri.

În al doilea rând, e un om căruia îi stă bine în spații unde alții poate că s-ar simți incomod: e la fel de în largul lui mâncând insecte prăjite într-o piață din Asia de Sud-Est și ascultând Saint-Saëns într-o sală de concerte, stând la taclale cu Virginia Zeani și participând la lansarea unui calendar Pirelli.

În al treilea rând, e un soț și un tată care împodobește cu grație basorelieful nesfintei treimi al unei familii vioaie și ușor de îndrăgit.

În al patrulea rând, e un om care scrie la fel de șampanizant despre falezele de la Étretat și despre vocalizele lui Mariah Carey, despre parfumierii andaluzi și pictorii italieni, despre un chiparos singuratic și un roman care l-a pus în genunchi.

Între citric și critic, între panaș și papanaș, Marius Constantinescu face surfing cu talent, erudiție și farmec pe valurile vieții. E instruit, educat, amuzant, (almost) everybody’s darling, ceea ce nu-i inhibă spiritul critic și judecata necomplezentă.

Din toate aceste motive, Café gourmand e o lectură în cheia deliciului. Mă regăsesc în majoritatea ideilor lui Marius Constantinescu, deși nu am frenezia lui turistică. Un lucru ne desparte totuși abrupt: spre deosebire de Marius, eu ador stafidele în pască.“
Radu Paraschivescu