Lecturi lejere de vară: cinci recomandări de poezie românească

E miezul verii, iar una dintre activitățile potrivite pentru orice perioadă, dar mai ales pentru aceasta, este cititul. La plajă, la munte, acasă, în parc, într-un mijloc de transport sau în pauza de masă de la birou, oriunde ai fi, cititul este cea mai rapidă metodă să ieși din lumea care te înconjoară și să descoperi una nouă. Poezia are magia și puterea de a te face să simți o emoție doar citind câteva versuri. Fie că iubești deja poezia, fie că ești curios să o descoperi, te invit să citești cinci recomandări poetice și să ții aproape cuvintele Norei Iuga: „poezia se citește până te îndrăgostești nebunește de ea”.

1. Fetița strigă-n pahar de Nora Iuga

Nora Iuga este cel mai simplu mod de a ieși din cotidian prin poezie. Cel mai recent volum al poetei este ludic, îndrăzneț și plin de viață. Poezia Norei Iuga este întotdeauna viscerală, tânără și, în același timp, puternică. Este imposibil să nu te îndrăgostești de poezie dacă o citești pe Nora Iuga. Scriitura Norei Iuga este precum vara – fierbinte, zemoasă, neîmblânzită – nu vrei să se termine niciodată.

„jucam șotronul

pe strada vântului

vizavi de gară

Olea era cârnă

purta fustă scurtă

pe pietrele sparte

umbra ei plângea

eu o consolam

îi ziceam că joi

e-un pepene roșu

cu dinții înfipți

într-o carne dulce

și-n ziua de-apoi

s-a rostogolit prin băltoace

o minge mică

luată la vale de ploi”

- Olea era cârnă, poem din volumul Fetița strigă-n pahar de Nora Iuga, apărut la editura Nemira.

2. Înainte de sfârșit e întotdeauna prea devreme de Matei Călinescu

Pe Matei Călinescu îl cunoaștem mai bine în figura criticului decât în cea a poetului. Cu toate acestea, poezia lui este rafinată, caldă și lucidă. Aproape în proză uneori, poemele lui Matei Călinescu reușesc să creeze imagini și stări dincolo de prozaic, fermecând cititorul cu magnetismul firescului cu care cuvintele curg unele din altele.

„oriunde merg în acest oraș, te regăsesc,

mă lovesc, trecând pe lângă tine, de umărul tău de umbră

cu oase neașteptat de tari –

și umărul care s-a ciocnit de umărul tău mă doare, mă doare...”

- fragment din poemul Fugă în lumină de Matei Călinescu. Poemul face parte din antologia Înainte de sfârșit e întotdeauna prea devreme, apărută la editura Humanitas.

3. Refluxul sensurilor de Ana Blandiana

Ana Blandiana este una dintre cele mai cunoscute poete, care în acest an a fost distinsă cu Premiul Prinţesa de Asturia pentru Literatură, considerat Oscarul spaniol. Puteți asculta cel mai recent interviu cu poeta Ana Blandiana aici. Refluxul sensurilor este probabil volumul meu preferat scris de această poetă pentru că descoperim o Ană diferită, o Ană a contrastelor, a luminii și a întunericului, a valului – mereu trecător, a pământului – mereu static. O poezie senzuală, voluptoasă și profund feminină, care este perfectă pentru o zi de vară toridă.

„Să fii stâncă în mare

Să fii stâncă în mare,

Să te izbească fără încetare

Valurile fluxului şi ale refluxului,

Să te modeleze,

Să-ţi rotunjească muchiile,

Să te micşoreze,

Să te facă nisip.

Să fii stâncă în mare,

Nesfârşirii timpan,

Să rezişti neclintită

În tăcere

Şi-n van.”

- Să fii stâncă în mare, poem inclus în volumul Reflexul sensurilor, apărut la editura Humanitas.

4. Un secol de poezie română scrisă de femei, antologie de Alina Purcaru și Paula Erizeanu

Există trei volume în această serie, care este, probabil, unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat poeziei românești în ultima vreme. Fiecare volum este un bun prilej de a descoperi poete mai puțin cunoscute, dar și de a redescoperi poetele pe care deja le știam. Selecția poemelor este făcută atent, echilibrat și delicat, fiecare poetă având de la trei până la cinci sau chiar mai multe poeme, prin care îi sunt evocate stilul și sensibilitatea. Una dintre poetele descoperite de mine prin aceste volume este Ioana Diaconescu și voi reda în integralitate un poem de-ale sale din volumul al doilea al seriei:

”Vopsește-ți obrazul

Cu fiertură din coajă de nucă

Și fugi în lume.

Freacă-ți pomeții obrajilor

Cu praf de cărămidă

Și - paiață nocturnă -

Strecoara-te pe ușa de serviciu

În plin întuneric.

Fugi, du-te, amestecă-te în mulțime,

Îți vor spune „prostul satului”

Sau „nebunu”, în orice caz

Nu te vor cerceta

Vezi obiceiuri, mode,

Năravuri trecătoare

Ca trecătoarea clipă,

Întoarce-te cât mai târziu acasă,

Cât mai târziu,

(Cât timp mai este iarnă)

Și-odată-ntoarsă acasă

Să fii

De nerecunoscut.”

- De nerecunoscut, poem de Ioana Diaconescu, cuprins în Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul II, apărut la editura Cartier.

5. Scrisori itinerante de Marin Sorescu

Marin Sorescu este unul dintre poeții mei favoriți din toate timpurile pentru ludicul din scriitura lui, dar, mai ales, pentru firescul cu care știe să așeze cuvintele unele lângă altele de parcă acolo au fost dintotdeauna. Volumul Scrisori itinerante este, din păcate, mai puțin cunoscut, însă este unul dintre cele mai frumoase din poezia românească. Se găsește ușor la anticariate și va fi o plăcere să descoperiți un Marin Sorescu romantic, jucăuș, fermecător și cu multă carismă.

«Spune și tu o vorba bună.

Romantică ori cinică?

Ce mai întrebi.

Cinică, să te văd până unde ajungi, unde bați.

„Cât e ceasul ?”

Bravo, e de nota zece.

Plecăm, ne pulverizăm

Vin alții după noi...

Ceva mai cinic decât vremea

Care trece nu s-a mai pomenit.

Ai uitat să afirmi că ți-a fost dor de mine.

Multe se uită pe lumea asta,

„Dar ar fi trebuit să te obsedeze.”

Pe mine m-ai obsedat azi-noapte

Ca pe un hoț de cai.»

- fragment din poemul Pe merit de Marin Sorescu, cuprins în volumul Scrisori itinerante, apărut la editura Cartea Românească.

Autor articol: Iuliana Cazan