HORIA AGARICI

Horia Agarici (poet, scriitor şi unul dintre aviatorii de elită ai celui de-Al Doilea Război Mondial), s-a născut la Lausanne (în Elveţia), în ziua de 6 aprilie 1911. La scurt timp însă, părinţii au decis revenirea în ţară, la Iaşi.

* * *

Tatăl lui Horia (pe nume Constantin) se trăgea din neamul
răzeşesc al Agaricilor din Popeştii Vasluiului, iar mama sa Valeria provenea
din familia Rusovici (venită din Serbia şi stabilită în Basarabia). Dacă ar fi
să ne referim la copilăria lui Horia Agarici, am putea spune că nu a fost deloc
una uşoară. Rămas orfan de mamă înainte să împlinească vârsta de trei ani, el a
ajuns să fie crescut „…la bunica şi pe la fraţii şi surorile mamei mele.” – după cum a notat într-o autobiografie chiar Horia
Agarici – „Copilăria, până la vârsta de
şapte ani, [vârstă] a intrării în şcoala primară, am trăit-o aproape numai la
ţară.”

* * *

Horia Agarici a
urmat Liceul „Doctor Ioan Meşotă” din Braşov, unde şi-a obţinut şi
bacalaureatul. Apoi, după un an de studii la Politehnica din Timişoara, a decis
să devină ofiţer de aviaţie. Astfel, el a dat examen şi a fost admis la „Şcoala
de aviaţie militară” din Bucureşti de la Cotroceni. După obţinerea brevetului
de pilot de război la 16 aprilie 1934, Horia Agarici a activat ca aviator
militar în cadrul mai multor escadrile. A zburat pe mai multe tipuri de avioane
şi a participat, cu gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul
1938. Cât despre prima sa întâlnire cu moartea, aceasta a avut loc în timpul
unui zbor de antrenament, când i s-a rupt un cablu de comandă şi, ne mai
reuşind să redreseze avionul, a fost nevoit să sară cu paraşuta, de la 1.100 de
metri.

* * *

Puţină lume ştie că
pe lângă faptul că a fost unul dintre aviatorii de elită români, Horia Agarici
a avut şi pasiunea scrisului. De-a lungul vieţii el a publicat mai multe cărţi,
dintre care amintim volumul de versuri „Acorduri şi armonie” şi pe cel de
nuvele „Şoimanu Furtună”. Totodată Horia Agarici a fost şi autorul a câteva
tratate de specialitate: „Aviaţia de vânătoare” şi „Lupta în cer”.

* * *

Odată cu intrarea României în Al Doilea Război Mondial, aviatorii au fost primii care au ajuns în luptă. Formaţiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ţinte care să afecteze decisiv puterea de luptă, dar şi puterea economică a inamicului.

• 
  M2081S-1029

Horia Agarici a
primit comanda Escadrilei 53, care avea misiunea de a apăra litoralul românesc.
În dimineaţa zilei de 23 iunie 1941, piloţii escadrilei au primit ordinul de a
însoţi o formaţiune de bombardiere. El a decolat în fruntea escadrilei, dar din
cauza unor scurgeri de combustibil a fost obligat să revină la bază. În timp ce
specialiştii încercau să remedieze situaţia, s-a dat alarma care anunţa un atac
iminent al forţelor aeriene sovietice asupra portului Constanţa. Ca urmare,
încălcând regulamentul, Horia Agarici a decolat fără ordin, fără coechipier şi
cu un singur rezervor plin. La scurt timp a început vânătoarea. Pilotul român zburând
la o altitudine de 600 m s-a aflat faţă în faţă cu cinci bombardiere sovietice,
din fericire neînsoţite de avioane de vânătoare. În aceste condiţii, Horia
Agarici a atacat prima dată bombardierul din frunte, care a explodat. Apoi a
urmat lovirea unui bombardier din dreapta şi cel de-al treilea bombardier (ce a
ales să se îndrepte spre sol, deşi nu avea incendiu la bord). Celelalte avioane
sovietice rămase s-au retras, făcându-se nevăzute şi abandonând misiunea. Ca
urmare, Horia Agarici a revenit la baza din Mamaia, în limita combustibilului, pentru
performanţa sa fiind citat prin „Ordin de Zi pe Armată”.

Din păcate,
probabil şi datorită invidiei unora, la câteva zile distanţă, pe 3 august 1941,
Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 la I.A.R. Braşov, ca pilot de
încercare. A revenit însă în luptă după ceva vreme şi a mai reuşit doborârea a
încă trei avioane inamice. Pentru meritele sale deosebite din timpul
războiului, Horia Agarici a fost decorat cu Medalia „Virtutea Aeronautică”
clasa a III a, Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglică, Medalia „Virtutea
Militară” clasa a Va şi „Crucea de Fier” germană şi a fost avansat la gradul de
căpitan aviator.

* * *

După terminarea
războiului Horia Agarici a fost trecut în rezervă, prestând diferite activităţi
fără nici o legătura cu meseria şi pasiunea sa: zborul. Mai mult de atât, el a
mai primit o lovitură din partea regimului comunist din România (aservit
Moscovei), în anul 1955 fiind degradat, alături de alţi aviatori care s-au
distins în luptele de pe Frontul de est. Mai mult de atât, a ajuns să fie
întemniţat la Aiud ca deţinut politic, cu o pedeapsă de 25 de ani muncă
silnică. A fost însă eliberat în 1964 şi reabilitat un an mai târziu, când i
s-a redat şi gradul de căpitan.

* * *

Horia Agarici a
încetat din viaţă în anul 1982, la Constanţa.

VASILESCU GABRIELA