DOCUMENTAR: 95 de ani de la nașterea scriitorului Ștefan Augustin Doinaș
26 Aprilie 2017, 10:11
Scriitorul Ștefan Augustin Doinaș (nume real Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922, în localitatea Caporal Alexa, județul Arad. A studiat la Liceul ''Moise Nicoară" din Arad, pe care l-a absolvit în 1941), și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, absolvită în 1948. A făcut parte din Cercul Literar de la Sibiu, fiind unul dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar, publicat în ziarul ''Viața'' (1943).
A debutat cu o poezie în ''Jurnalul literar'' (1939). A fost redactor Ia revista ''Teatrul'' (1956-1957), corector la revista ''Lumea'' (1963-1966); redactor la revista ''Secolul 20'' (din 1969), devenind, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în ''Secolul 21''.
Debutul editorial a fost în 1964, cu volumul de poeme ''Cartea mareelor'', conform biografiei publicate în ''Dicționarul scriitorilor români'', vol. 2, Editura Fundației Culturale Române, 1998, autori M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu.
Din volumele de poezii publicate de Ștefan Augustin Doinaș amintim: ''Omul cu compasul'' (1966), ''Seminția lui Laokoon'' (1967), ''Ipostaze'' (1968), ''Alter ego'' (1970), ''Ce mi s-a întîmplat cu două cuvinte'' (1972), ''Versuri'' (1972, 1973), ''Cai în ploaie'' (1974), ''Papirus'' (1974), ''Anotimpul discret'' (1975), ''Alfabet poetic'' (1978), ''Locuiesc într-o inimă'' (1978), ''Hesperia'' (1979), ''Poeme'' (1983), ''Vînătoare cu șoim'' (1985), ''Foamea de Unu'' (1987), ''Interiorul unui poem'' (1990), ''Arie și ecou'' (1991), ''Lamentații'' (1993), ''Aventurile lui Proteu'' (1995), ''Alexandru refuzând apa''. De asemenea, a publicat volume de eseuri și critică literară — ''Lampa lui Diogene'' (1970), ''Poezie și modă poetică'' (1972), ''Orfeu și tentația realului'' (1974), ''Lectura poeziei'' (1980), ''Măștile adevărului poetic'' (1992), ''Poeți români'' (1999), precum și volume de traduceri din opera unor mari scriitori străini — Goethe, Holderlin, Mallarme, Paul Valery.
Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română, este ''Mistrețul cu colți de argint''. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.
A primit numeroase premii pentru creația sa literară — Premiul ''M. Eminescu" al Academiei (1968); Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1970), Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1979), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1982).
În 1957, a fost arestat și condamnat pentru "omisiune de denunț", iar un an mai târziu, după ce a fost eliberat, s-a căsătorit cu balerina Irinel Liciu.
A devenit, în 1992, membru al Academiei Române. În 1997, a primit titlul de cetățean de onoare al Aradului, iar în 2001 pe cel de Doctor Honoris Causa al Universității "Aurel Vlaicu" din Arad.
Într-o confesiune publicată în ''Revista de istorie și teorie literară'' (1985), Doinaș spunea că ''scrisul reprezintă în primul rând o etică inflexibilă, apoi o provocare a superiorității din om (fiindcă opera nu admite concesii, ea trebuie 'asumată total și ridicată la nivelul unei perfecte conștiințe de sine') și în cele din urmă o înălțare deasupra vicisitudinilor de moment ale contingentului". El adăuga că ''opera-model e un fel de pariu care stârnește propria noastră valoare latentă", precizează ''Dicționarul scriitorilor români'', vol. 2.
Doinaș afirma că poezia ''nu se poate naște decât dintr-un spațiu filtrat prin cultură, fiind, prin definiție, arta unui fapt de construcție, poetul însuși nefăcând altceva decât să 'traducă' într-un nou limbaj, propriu, ritmul interior al unui text preexistent''.
În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, a debutat ca prozator, cu volumul ''T de la Trezor''. A murit la 25 mai 2002.
AGERPRES