Marţea Patimilor - Părintele Constantin Necula descifrează semnificaţia fiecărei zile din Săptămâna Patimilor, la Radio România Cultural

Suntem în marţea Patimilor, în Sfânta şi marea zi de miercuri, după cum scrie Triodul, pentru că ştiţi, în graba aceasta de a ajunge către miezul  Învierii, din noapte facem zi şi din zi facem noapte . Se unesc între ele slujbele, de aceea se cheamă Denii, se unesc între ele pentru a putea trece cu bucurie, cât mai repede sâmbătă spre duminică, ca să ne bucurăm cu mironosiţele. Sîntem aşadar, in Sfânta şi Marea zi de miercuri, la Denia de marţi seara. Ne spune cântarea, atât de frumos:  “…mai mult decât desfrânata, făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicidecum nu ţi-am adus Bunule, dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeale ca un stăpân, mie celui ce grăiesc, Mântuitorule de închinăciunea faptelor mele, curăţeşte-mă. “

E limpede la ce face referire textul acesta. În Sfânta şi marea miercuri, dumnezeieştii părinţi au hotărât să facem pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă. Cu alte cuvinte, o desfrânată, pocăită rămâne în veşnicie, semnul ştiinţei de a-l primi pe Dumnezeu în dragoste şi în smerenie. Femeia ce era mai inainte desfrânată, degrab s-a arătat înţeleaptă, urând lucrurile păcatului celui ruşinos şi plăcerile trupului. Şi ne spune textul pe mai departe: “…Aducându-şi aminte de ruşinea cea mare şi de osânda pedepsei pe care o vor răbda desfrânatele şi risipitorii, dintre care cel dintâi fiind eu mă îngrozesc, dar petrec in obiceiul cel rău, eu nebunul. Iar femeia cea desfrânată temându-se şi sârguindu-se a venit degrabă grăind către Izbăvitorul:  Iubitorule de oameni  îndurate, izbăveşte-mă de închinăciunea Faptelor mele. Se vădeşte aici că smirna şi aloea pe care toarnă femeia aceasta din mirul cel scump, îl înmiresmează pe Hristos, pregătindu-l pentru moarte.

Ce va fi fost în sufletul femeii aceleia? În ce mod s-a legat ea pe veşnicie cu Hristos? Darul acesta de preţ în smerenie dăruit lui Hristos îl pregăteşte nu doar pentru moarte ci şi pentru masa fără sfârşit a dumnezeieştii Liturghii. Ţineţi minte că în duminica aceea, în care o prăznuim pe Maria Egipteanca, ni se povesteşte legat de Sfânta Maria Egipteanca ,exact Evanghelia aceasta.  Toate Cuvioasele acestea ce se întorc către Hristos, primesc ca Evanghelie, Evanghelia femeii ce spală cu lacrimile sale, unge cu mir şi şterge cu păr de fiecare dată picioarele lui Hristos, aşezându-se la masa bogaţilor, fie ei cărturari, fie ei farisei. Nu de bucate are nevoie Hristos la masă, ci de curăţia aceasta prin care bucatele s-ajungă până la noi dăruite de El. Gestul acesta al femeii, pregătindu-L pentru masa veşniciei, seamănă de fapt, cu gestul unei hirotonii. Nu capul şi nu mâinile îi sunt unse, veţi spune voi, dar dacă citim atenţi la textul de Evanghelie vedem că, fruntea Mântuitorului, capul său şi picioarele sale sunt unse, tocmai pentru a-i rămâne în veci unsul iubirii umane, dinaintea urii omeneşti.

Din nefericire, femeia are dreptate. Hristos spune că pentru moartea Sa Îl unge.  Hristos are dreptate, iar în dreptatea Lui, Dumnezeul nostru ne ţine tot timpul partea. O femeie ce unge pe Hristos pentru moarte, e mai de preţ decât toţi ceilalţi care-L batjocoresc, de aceea poate şi pentru aceea sigur , Domnul spune pe Cruce Ţinând partea oamenilor să nu nesocotească păcatul răstignirii Lui. Dinaintea Deicidului, gestul acesta de discreţie al femeii merită pomenit şi Biserica o face.