Izvoare de filosofie:Cum e cu putință ceva nou? Cercetarea filosofică românească între erudiție interpretativă și creație conceptuală (partea a-II-a)

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/izvoare-de-filosofiecum-e-cu-putin%C8%9B%C4%83-ceva-nou/

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/izvoare-de-filosofiecum-e-cu-putin%C8%9B%C4%83-ceva-nou-21-iunie-2019/

Dacă ar trebui să
raportăm la anumite figuri geometrice activitatea filosofilor, atunci ideea de
cerc pare a descrie cel mai bine eforturile lor reflexive și contemplative.
Căci, așa cum remarca celebrul matematician și filosofie Alfred North
Whitehead, întreaga filosofie europeană poate fi văzută în cerc, ca o înșiruire
de note de subsol la dialogurile lui Platon.

Opinia lui
Whitehead, susțin istoricii filosofiei, nu este deloc paradoxală, întrucât pe
masa de lucru a filosofilor stau și astăzi aceleași teme și probleme insolubile
enunțate de Platon înainte de era creștină, încă din sec. al IV-lea.

Daca așa stau
lucrurile, atunci ne putem întreba, așa cum o făcea Constantin Noica într-o
lucrare de tinerețe apărută în 1940, cum e cu putință ceva nou în filosofie?
Este oare filosofia doar un comentariu exegetic la ceea ce s-a spus deja, o
interpretare savantă și erudită ce se învârte în același cerc de probleme sau
produce noi concepte, noi cunoștințe și noi metode de lucru similare activităților
de cercetare din știință? În fond, se întreba Noica, există un specific al
cercetărilor de tip filosofic și, dacă răspundem afirmativ, care ar fi acesta?

Aceste întrebări nu
sunt, cum ar părea la prima vedere, retorice. Ele au devenit tot mai actuale pe
măsură ce activitatea de reflecție și contemplație filosofică s-a
instituționalizat, adică s-a profesionalizat în institute de cercetări cu
profil filosofic, atât la nivel universitar, cât și academic. Simplu spus,
astăzi nu vorbim doar despre creativitate și performanțe individuale în
filosofie, ci și despre o creativitate filosofică colectivă măsurabilă, ce se
desfășoară în organizații de profil. Creativitatea individuală în filosofie
gândită secole de-a rândul ca o emanație inefabilă, este astăzi evaluată după criterii cantitative
riguroase ce corelează obligațiile ce decurg din fișă postului, cu eforturile
individuale ale „angajatului-filosof”. Așa se explică de ce, în majoritatea
covârșitoare a cazurilor, practica filosofică academică actuală privilegiază
reflecția sistematică, bazată pe distincții conceptuale și metode riguroase, pe
analize și clarificări logice și metodologice, pe argumentare și cercetare
critică aplicate atât temelor clasice, „platoniciene”, cât mai ales provocărilor
generate de stilul nostru actual de viață.

Ce sens mai au
astăzi distincțiile dintre „filosoful social politic”, „filosoful didactic” și
„filosoful propriu-zis”, pe care le propunea Mircea Vulcănescu pentru a
înțelege complexitatea gândirii românești din perioada interbelică? Care este
profil intelectual actual al filosofului cercetător? Ce obligații îi sunt
fixate prin fișa postului și care se desfășoară în mod efectiv cercetarea
filosofică „planificată”? Care sunt criteriile și instrumentele de evaluare a
activității de cercetare filosofică? Ce contează mai mult în evaluare, cărțile
apărute în spațiul public ori articolele publicate în revistele de
specialitate? Este cercetarea filosofică a variantă a muncii de cercetare
științifică? Care sunt domeniile de „avangardă” în cercetarea filosofică și ce
fel de mecanismele trebuie accesate pentru obținere de granturi? Mai există
„cercetare liberă” în filosofie? Cum are
loc cercetarea filosofică în Institutul de cercetări filosofice și psihologice
„Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române? Care sunt standardele de
acceptare a articolelor ce apar în revistele de specialitate publicate de acest
institut?

Acestea sunt, în
principal, întrebările pe care le vom adresa, în două ediții succesive ale
Izvoarelor de filosofie, dlui Dragoș Popescu, cercet. șt. dr. gradul I la
Institutul de filozofie și psihologie ”Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei
Române, unul dintre cei mai harnici și erudiți filosofi din tânăra generație de
gânditori români. Domnia sa a semnat mai multe cărți de autor și zeci de
articole de specialitate din domeniul logicii și al filozofiei, totodată este
traductor de filosofie din germană și, deopotrivă, coordonator, alături de
acad. Alexandru Surdu, al impresionantei lucrări de sinteză Istoria logicii românești. Invitatul
nostru este, simultan, redactorul șef al prestigioaselor reviste de
specialitate: „Revista de filosofie” și „Revue Roumanie de Philosophie.

Vă așteptăm, ca de
obicei, pe lungimile de undă ale Radio România Cultural, când vom difuza cele
două ediții consecutive dedicate cercetării filosofice românești, vineri 14
iunie 2019 și, respectiv vineri 21 vineri 2019, între orele 21.10-22.00.

Realizator: Constantin Aslam

Conexiuni:

http://izvoaredefilosofie.blogspot.ro/

https://www.facebook.com/izvoaredefilosofie.descopera