Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: Un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon (1). Invitat, prof. univ.dr. Dumitru Preda

marți 2 iunie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22). Realizator, Dan Manolache.

Emisiunea
Pagini de istorie va consacra două ediții, cea
din această seară și cea din 9 iunie
omagierii acestui eveniment care înseamnă pentru noi un
episod important al incheierii dipomatice a Marelui Război .

”Suntem
aici pentru a sigura pacea lumii, opera noastră trebuie să
mulțumească nu guvernele ci popoarele”. Cuvintele îi aparțin
lui Woodrow Wilson, profesor universitar, foet președinte al
prestigioasei Universități Princeton și în acel moment, 18
ianuarie 1919, Președintele SUA. Era sesiunea de deschidere a
Conferinței de Pace de la Paris ce avea misiunea să încheie din
punct de vedere diplomatic Marele Război.

Ele
se leagă, în ceea ce ne privește, de cele rostite, cu același
prilej, de Președintele Franței, Raymond Poincare: ”România
nu s-a hotărât să lupte decât pentru interesul național...”

Un
momet important al istoriei noastre, semnarea la 4 iunie 1920 a
Tratatului de la Trianon care statornicea frontierele vestice ale
României, a însemnat privirea și aprecierea jertfelor românilor
pentru înfăptuirea idealului național prin prisma
”principiului naționalităților”
propovăduit de Woodrow Wilson.

În
emisiunea din această seară, invitat
prof. dr. Dumitru Preda, vom vorbi despre preliminariile semnării
Tratatului de la Trianon, despre poziția delagațiilor romană și
ungară (neadmisă la
tratativele de pace) dar și despre
aceea a Marilor Puteri, despre prevederile tratatului, despre oamenii
politici români care și-au legat numele de această înfăptuire
diplomatică.

Iată
conținutul câtorva articole importante ale tratatului semnat la 2
iunie 1920:

„Articolul
45. Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea
României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii
Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum
sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și
recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate
încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând
parte din România.”

„Articolul
47. România recunoaște și confirmă, față de Ungaria,
angajamentul său de a accepta inserarea, într-un tratat încheiat
cu principalele puteri aliate și asociate, a dispozițiilor socotite
necesare de către aceste puteri, pentru a proteja în România
interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populației prin
rasă, limbă și religie, precum și pentru a proteja libertatea de
tranzit și un regim echitabil pentru comerțul celorlalte națiuni.”

„Articolul
161. Aliații și guvernele asociate afirmă și Ungaria acceptă
responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru cauzele de
pierderi și daune la care guvernele aliate, asociate și cetățenii
lor au fost supuși, ca o consecință a războiului impus prin
agresiunea Austro-Ungarǎ și aliații ei.”

După cum se știe, din partrea României tratatul a fost semnat de Nicolae Titulescu și dr.Ion Cantacuzino. Dacă biografia marelui diplomat Nicolae Titulesc este foarte cunoscută, vă oferim câteva date care să contureze personalitatea celuilat semnatar român:

Ion Cantacuzino s-a născut la 13 noiembrie 1863 într-o veche familie boierească cu srălucite origini bizantine. Studiază mai întâi acasă, cu profesori particulari, iar la începutul anului 1879 este trimis la Paris unde urmează cursul superior al celebrului liceu Louis le Grand. Își continuă studiile în capitala Franței reușind să obțină licențe în filozofie și științele naturii precum ți titlul de doctor în medicină.

După un an de profesorat la Iași (profesor la catedra de morfologie animală) a Universității ieșene, se întoarce la Paris și în perioada 1895- 1901, desfășoară cercetări științifice la Institutul Pasteur.

Revenit în țară ocupînd funcția de profesor al catederei de medicină experimentală a Facultății de Medicină din București. Intră în PNL în anul 1907, este numit director general al serviciului sanitar (1907- 1912), conduce campania de combatere a holeri în vremea războiului di 1913, iar în timpul Primului Război Mondial este directorul general al Sănătătății Publice civile și militare.

În 1918 pleacă la Paris unde se dedică promovării cauzei românilor. Devine ministru, director general al Institutului de seruri și vaccinuri, este socotit fondatorul școlii române moderne de microbiologie și medicină experimentală. În 1925 este ales membru al Academiei Române. Așadar o carieră științifică și politică străbătută de un puternic patriotism.

De ce ste important să ne amintim? Pentru că suntem și vrem să rămânem o națiune și așa cum susținea I.I.C. Brătianu într-un discurs rostit la 17 decembrie 1919: ”Cea mai bună definiție pe care am găsit-o, de ceea ce înseamnă o națiune, este aceea a conștiinței morale. O națiune este o conștiință națională. Cât valorează una, atât înseamnă cealaltă.”

        Fotografiile postate au fost preluate de pe site-ul Wikipedia.

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-%C3%AEn-nocturn%C4%83-pagini-de-istorie-un-secol-de-la-semnarea-tratatului-de-la-trianon-1/