Idei în nocturnă - Pagini de Istorie: „România în timpul Primului Război Mondial. Mărturii contemporane”

Invitat, prof. univ. dr. Dumitru Preda, astăzi, ora 21.10

Am ales ca în această seară să vorbim despre participarea României la Marele Război privită dintr-o perspectivă în mare parte inedită. Aceea a a memorialisticii străine, dar și românești „scrierile aparținând președinților, premierilor, miniștrilor Afacerilor Străine, șefilor militari sau diplomaților acreditați în România sau Rusia atât din țările Antantei, cu care România a fost aliată, cât și din tabăra Puterilor Centrale”. Am citat din nota asupra ediției unei lucrări în două volume apărute de curând la Editura Militară. Autorii săi sunt Maria Georgescu, Ștefan Pâslaru, Dumitru Preda și Marin C. Stănescu. Invitatul nostru este dl dr. Dumitru Preda, unul dintre autori și autorul studiilor introductive, unul dintre specialiștii de elită în istoria participării României la Primul Război Mondial.

Pe parcursul emisiunii vom urmări principalele momente ale angajării țării noastre într-un război care a dus, după parcurgerea unor momente dramatice, la împlinirea idealului unirii tuturor românilor în granițele aceluiași stat. Vom stărui asupra perioadei de neutralitate, 1914-1916, punând în evidență atât demersurile diplomatice românești prin care se dorea asigurarea garanțiilor că România vă obține cel mai bun tratament posibil, cât și modul în care ele erau privite de viitorii aliați sau de viitorii adversari. În context, ne vom referi pe larg la relațiile politice și militare între România și Imperiul Țarist, singurul aliat cu care aveam fontieră comună.

În această succintă prezentare, pentru a vă stârni curiozitatea, am optat pentru reproducerea câtorva fragmente de memorii.

I.I.C Brătianu, despre denunțarea alianței cu Germania, Austria și Italia: „În ziua în care Germania și Austria au atăcat pe sârbi aceste temeiuri erau distruse de înseși aceste două puteri. Intrasem în înțelegere pentru garantarea independenței Balcanilor, intrasem pentru menținerea păcii și aceia care erau aliații noștri, făceau un război de agresiune, pentru distrugerea unui stat balcanic și suprimarea independenței sale.” Iar despre tratativele cu Antanta spunea cu fermitate: „Țin să declar că politica legăturilor noastre cu Aliații nu am făcut-o, cum s-a spus, în contra voinței Regelui Carol, nu am făcut-o în ascuns de dânsul. Tot ce am lucrat, am lucrat ca un servitor credincios al Țării și al Tronului, cu încrederea și știința Suveranului.”

Contele Istvan Burian, Ministrul Afacerilor Străine al Austro-Ungariei, 1915: „Speranța de a vedea România luptând alături de Puterile Centrale, putea fi considerată de la început o cauză pierdută.”

Sir Winston Churchill: „Politica unui stat mic eclipsat de vecinătatea a două imperii, care se găseau în luptă și de la care râvnea importante teritorii, nu putea fi decât o politică de calcul. Înainte de război, România considera că Rusia o frustrase de Basarabia în urma războiului ruso-turc din 1878. Pretențiile sale față de Ungaria, erau în același timp firești și importante. Transilvania și, deși într-o proporție mai mică, Bucovina erau în mare parte locuite de o populație românească și naționalismul român era aici combătut în mod violent de guvernul ungar, în special în Transilvania.” O poziție asemănătoare exprima și președintele francez Raymond Poincare: „Noi uităm că statele neutre, cărora ne adresăm pentru a le cere să intre în război, intră pentru interesele lor nu pentru ale noastre.”

Contele Ottokar Cernin, ministrul austro-ungar la București și ulterior Ministru al Afacerilor Străine al dublei monarhii, despre atragerea României de partrea Puterilor Centrale: „Dacă am fi putut aduce atunci la putere un Prim Ministru precum Titu Maiorescu sau Alexandru Marghiloman, am fi avut de partea noastră și armata română. Oricum funcționarea unui astfel de plan, în condițiile unui guvern condus de Maiorescu, impunea acordarea unor concesii teritoriale pe seama Ungriei. Căci Maiorescu considera acest fapt ca o condiție preliminară preluării afacerilor. Acest postulat a eșuat, însă, în fața rezistenței inflexibile a Ungariei. Este o răsplată cutremurător de dreaptă că această nefericită Ungarie, care a contribuit într-o măsură atât de mare la înfrângerea noastră efectivă, a avut de suferit cel mai mult în urma acesteia și că tocmai românii, atât de disprețuiți și persecutați, au fost cei care au savurat cele mai mari triumfuri pe pământ unguresc.”

Mareșalul Joseph Joffre despre divergențele româno-ruse privind planul de operații: „în realitate fiecare dintre cele două puteri voia să-i încredințeze celeilalte misiunea militară care nu- i plăcea să o îndeplinească. Rusia voia să opereze în Bucovina și să oblige armata română să-i apere frontiera dunăreană. România voia să ocupe Transilvania, armata rusă luând asupra sa operațiunile de pe frontiera sudică a regatului. Planul rus inspira României o neîncredere insurmontabilă, iar planul românilor nu avea acordul Rusiei, tentată să considere România ca o mică putere vasală.”

Despre colaborarea româno-rusă care a funcționat dintru început defectuos, se exprimă multe dintre persomalitățile ale căror opinii sunt menționate în lucrarea la care ne referim. Vom cita, în încheierea acestei prezentări, una ce aparține contelui de Saint-Aulaire, ministrul Franței la București, care relatează modul în care generalul Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze a fost primit la Marele Cartier General Rus. Șeful său, generalul Alexeev: „Nu mi-a vorbit despre România decât pentru a-mi zice pe un ton foarte dezagreabil „devreme ce românii țin să vă aibă, noroc bun, dar, totuși, străduiți-vă să-i faceți să înțelegă pe acești oameni că România nu se apără pe Carpați, ci aproximativ pe Siret.” Contele de Sain-Aulaire adaugă că: „mai târziu, în lumina și altor apropouri analoge și decizii identice, am văzut în asta primul indiciu al unui plan secret de împărțire a României, negociat în plin război, între Statele Majore rus și german.”

Vă invităm așadar să urmăriți o emisiune în care participarea României la Marele Război este privită dint-o perspectivă în mare parte inedită.

Emisiunea o puteți asculta marți 16 februarie 2021, între orele 21.10 – 22.00, la Radio România Cultural.

Realizator, Dan Manolache

Fotografiile postate au fost preluate de pe site-ul Wikipedia.