Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Carol al II- lea al României. Un Rege controversat. Invitat, dr. Narcis Dorin Ion, directorul general al Muzeului Național Peleș
01 Iunie 2021, 07:00
Realizator Dan Manolache
„În puținele monografii serioase care i-au fost închinate până acum, multe dintre faptele concrete ale vieții și domniei lui Carol al II-lea sunt pur și simplu evitate, în favoarea unor aspecte socotite, probabil, mai atractive pentru cititori: renunțările la Tron, criza dinastică, exilul, anturajul, camarila, pasiunile...feminine ale vieții sale, lupta partidelor politice, latura autoritară a ultimilor ani etc Nimeni însă nu a încercat să vadă, să cerceteze și să înfățișeze obiectiv și aspectele pozitive ale activității lui Carol al II- lea, implicarea lui concretă în actul de guvernare , modul în care lucra cu miniștrii, pregătirea culturală, dorința lui sinceră de a moderniza țara Carol al II- lea pe care o conducea, reușitele certe în acest domeniu, gândurile și sentimentele care l-au ghidat în acțiunile sale........Neîncercând o reabilitare a nefericitului rege Carol al II- lea (de care nici nua are nevoie), am dorit doar să expunem faptele epocii 1930-1940, cu extensii biografice înainte și după aceste repere cronologice, prin recursul la prezentarea și analiza documentelor de arhivă, a nenumăratelor acte și scrisori, edite și inedite, a unor admirabile pagini din memorialistica eroilor principali ai epocii și prin ilustrarea acestor volume cu un bogat material iconografic, din arhive și colecții românești și străine care ne ajută să înțelegem mai bine epoca.”
Rezultatul obținut de domnul dr. Narcis Dorin Ion, invitatul emisiunii din această seară este o lucrare cu adevărat impresionantă al cărei conținut a fost excelent sintetizat de autor în cuvântul înainte din care am citat și noi câteva fraze semnificative.
Monografia despre care vom vorbi pe parcursul a două emisiuni este cu adevărat impresionantă. Impresionată prin calitatea și vasitatea informației istorice, prin frumusețea discursului, prin perfecta concordanță între text și materialul iconografic care îl însoțește, prin dimensiuni (cele cinci volume însumează aproape 2000 de pagini) și enumerarea superlativelor ar putea continua.
Să mai spunem doar că acest album cu totul remarcabil a fost editat de Muzeul Național Peleș și publicat în condiții grafice deosebite de Editura Magic Print din Onești.
Așadar, vom evoca în două ediții ale emisiunii noastre personalitate regelui Carol al II- lea pornind de la această lucrare pe care o recomandăm cu căldură tuturor celor care iubesc istoria. Ne-am gândit desigur să programăm emisiunile în această perioadă anului câd se împlinesc 91 de ani de la revenirea lui Carol în țară și proclamarea lui ca Rege al României la 8 iunie 1930.
Ne vom opri mai mult în această scurtă prezentare a primei emisiuni la un capitol mai puțin cunoscut dar important în formarea viitorului suveran al României, copilăria.
Se năștea la 3/15 octombrie 1893 (principesa Maria împlinea chiar în acea zi 18 ani iar tatăl, principele Ferdinand avea 28 de ani).
Firește, venirea sa pe lume a provocat o mare bucurie fiind salutată cu emoție de însuși Regele Carol I „Prin acest fericit eveniment, dinastia mea capătă o nouă întărire și Țara încoronarea unei dorințe de atâtea ori rostită în timp de o jumătate de secol. Un prinț născut pe pământul României, crescut în mijlocul națiunii, peste care într-o zi este chemat să domnească, va fi legătura cea mai puternică între Dinastia mea și această scumpă Țară căreia de 27 de ani i-am consacrat silințele și cugetările mele.”
Micul prinț a fost cu deosebire crescut și răsfățat de bunici mai ales că părinții, deși îl iubeau, nu considerau necesar să se afle multă vreme alături de el. Comportamentul lor l-a nemulțumit pe Carol I care într-o scrisoare din 16/28 aprilie 1894, i se plângea sorei sale Maria de Flandra „nu înțeleg cum poate o mamaă să suporte o așa lungă despărțire de încântătorul ei copil,față de care eu îndeplinesc acum întru totul funcția de tată. Această indiferență și lungă absență fac o impresie nefavorabilă în țară.” În acea perioadă cei doi prinți au făcut o vizită de șase săptămâni în Germania și Belgia (au participat și la o nuntă la Coburg) după ce în iarnă mai făcuseră o călătorie în străinătate.
Referindu-se la perioada copilăriei, Alexandru Vaida Voevod ne lasă o interesană prezentare a câtorva dintre trăsăturile intelectuale ale tânărului prinț „Literatura beletristică, politică, istorică etc (în 4-5 limbi) îl interesa tot pe atâta cât problema șoselelor ori a edificiilor publice .....Sufletul închinat frumosului îl moțtenise de la regina Maria, cum și în privința multor predilecții și a temperamentului era fiul congenial al ei.... Carol al II- lea dispunea de o memorie nu numai excepțională ci și fidelă. Capacitatea lui de muncă era tot atât de mare ca priceoerea de discernământ logic.”
Din păcate susține regina Maria, voința Regelui Carol I l-a impus și pe preceptorul elvețian Arnold Moehrlen care s-a dovedit a fi, o spune regina, „un nevropat și, pe lângă toate avea idei socialiste înaintate”. Ea susținea că Moerhlen „îi umplea mintea cu îndoieli tulburătoare, mai ales în privința menirii lui de prinț și de oștean și că de asemenea îi zdruncina ideile asupra religiei, îtr-un cuvânt înrâurire lui asupra copilului nostru nu era nici sănătoasă nici mulțumitoare.” El va fi până la urmă îndepărtat și principele va urma o școală specială având parte de excelenți profesori.
Vom vorbi, în încheierea evocării copilăriei lui Carol și despre examenul de bacalaureat, un bacalaureat atipic, susținut la Peleș în zilele de 26, 27, 28 și 29 iunie 1912. Iată doar câteva dintre subiectele pe care a trebuit să le dezvolte în fața comisiei. La latină i s-a cerut traducerea unui fragment din lucrarea De bello gallico de Cezar. La proba de științe fizico-naturale a scris despre „petrolul și derivatele sale. Utilizarea lorca surse de energie în mașini termice. Motoare moderne, în special motorul Diesel”. La limba română a ales să prezinte principalele calități ale operei lui Ion Luca Caragiale, iar la filozofie- istorie a vorbit despre „P.olitica Rusiei în Orientul Europei până în 1774”. În final după examinarea la cele 7 probe a obținut media 8.81.
Nu vom vorbi desigur în această primă emisiune doar despre copilăria și adolescența prințului Carol. Ne vom referi și la perioada 1914- 1930, o perioadă în care pasiunile, Zizi Lambrino, Elena Lupescu și nu numai, îl fac să se abată de la îndatoririle sale, să-și mâhnească părinții și să-i dezamăgească pe mulți dintre cei care, cunoscându-i calitățile, își puseseră mari speranțe în el. Viitorul regal părea închis pentru el după abdicarea din 1925, divorțul de principesa Elena și exilul sub numele de Carol Caraiman. Totuși, după moartea regelui Ferdinand și a principalului său sfetnic Ion I. C. Brătianu, pe fundalul unor guvernări ezitante și urmare a unor interese politice, popularitate sa în țară crește și face posibilă revenirea la 6 iunie 1930, detronarea fiului său Mihai I și proclamarea lui ca Rege la 8 iunie 1930. Au fost exprimate desigur și îndoieli. De pildă, generalului Alexandru Averescu spunea într-un interviu cu referire la oamenii politici care au aplaudat revenirea prințului Carol, „patima de partid îi orbește. Vom trece, deci și experiența domniei lui Carol ai II-lea. Îmi este teamă că va fi dezastruoasă pdentru țară și pentru Dinastie. Aș dori să mă înșel.” Și trebuie să recunoaștem că, în mare parte, viitorul mareșeal a avut dreptate. Au fost și câțiva care s-au opus, în mare parte liberali ți între ei I.G. Duca.
Unul dintrte personajele principale ale evenimentelor din 6-8 iunie 1930 a fost Iuliu Maniu, Prim Ministru și președintele partidului aflat la guvernare.Expicând 5 ani mai târziu atitudinea sa, Iuliu Maniu, spunea „pentru mine erau importante două lucruri: mai întâi să am asigurări din partea A.S.R. prințul Carol- împotriva informațiunilor ce le aveam de la persoane din jurul său- înțelege să domnească în mod constituțional și nu prin prieteni personali și apoi că se va despărți de doamna Elena Lupescu a cărei fatală influență asupra principelui Carol își aruncă înainte umbra.” Poate că marele om politic va fi primit din partea lui Carol asigurările cerute dar ele s-au dovedit a fi apoi doar simple vorbe care însă au dus la o ruptură totală între Rege și Iuliu Maniu care a devenit unul dintre cei mai înverșunați opozanți.
Sub aceste auspicii a început atunci domnia de un deceniu a lui Carol al II-lea, ultimul rege al României Mari, cel care îi anunța pe români, în prima frază a Proclamației către Țară din 8 iunie 1930, că „Împins de marea Mea dragoste de țară am sosit în mijlocul poporului meu, spre a fi, conform făgăduinței date, pavăză fiului meu și strajă patriei.”
Vom mai vorbi în această primă emisiune dedicată lui Carol al II-lea despre primii ani de domnie, despre atitudinea partidelor politice, despre cei care i-au stat alături în perioada 1930- 1932 în care autorul monografiei, dr. Narcis Dorin Ion, invitatul emisiunii noastre descifrează deja profilui „regelui jucător”.
Fotografiile reproduse au fost preluate de pe site-ul Muzeului Național Peleș