Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: În memoriam, Corneliu Coposu

 marți 16 noiembrie 2021, ora 21.10 

 Invitați, Ana Blandiana, președintele Fundației Academia Civică, Ion- Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației „Corneliu Coposu și Andrei Marin, Suătean Ovidiu-Cristian, Nicolae Emilian Drancă, laureații concursului de eseuri organizat în acest an.

Realizator, Dan Manolache.

Ca în fiecare dintre ultimii șase ani, dedicăm una dintre emisiunile lunii noiembrie memoriei Seniorului Corneliu Coposu , un om politic adevărat şi prin aceasta…atipic. Atipic pentru că asemenea mentorului său Iuliu Maniu a demonstrat prin activitatea sa dar şi prin existenţa sa că morala şi politica nu sunt incompatibile.

În acest an, pentru a șasea ediție a concursului de eseuri, Fundația Corneliu Coposu a onorat împlinirea a 140 de ani de la proclamarea Regatului României și 100 de ani de la nașterea Majestății Sale, Regele Mihai I al României, propunând două subiecte la alegere:

1. Proiectele de țară ale României: monarhie și/sau republică (1866 – 2021). Proiectul monarhic; proiectul republican – o cercetare comparată.

2. Corneliu Coposu și regalitatea.

Vă reamintim că Radio România Cultural partener media al acestui eveniment încă de la prima ediție.

Pe parcursul emisiunii vom discuta așadar despre proiectele de țară ale României, despre personalitatea Seniorului dar și a Regelui Mihai, despre istoria dar și despre prezentul țării noastre. Alături de opiniile celor două personalități ale vieții noastre culturale și publice, vă invităm să le ascultăm și pe cele ale tinerilor câștigători ai laureaților concursului din acest an. Vă oferim acum, într-o succintă prezentare câteva idei extrase din eseurile celor trei laureați.

Domnul Andrei Marin, câștigătorul premiului I, student în anul 1, Facultatea de Fizică, Universitatea București, și-a intitulat lucrarea „Proiectele de țară ale României: monarhie și/sau republică (1866 – 2021). Proiectul monarhic; proiectul republican – o cercetare comparată”.

Este un text amplu în care autorul parcurge o bună parte din istoria spațiului românesc pe care o privește prin prisma proiectelor de țară care au marcat diversele ei perioade. Punctul de plecare este chiar Evul Mediu când „statele ajunse la maturitate (Moldova și țara Românească) au fost conduse de principi locali, a căror ascensiune se desfășura printr-o combinație a succesiunii ereditare cu mecanismul elecțiunii de către înalta boierime, forma în care statutul nobiliar și aristocrația s-au manifestat în spațiul autohton.

Trecând la epoca modernă, autorul constată că ”atât Alexandru Ioan Cuza, cât și Carol fuseseră instaurați domnitori în baza unei emanații a voinței populare, fie aceasta în divanele ad-hoc sau în plebiscit. Totuși, instituția monarhică se fundamentează pe dreptul divin, vizibil în Coroana de oțel a României prin unirea arcelor coroanei într-un Globus cruciger, globul cruciat, simbol al atotputerniciei divine. Astfel, diferența ontologică dintre un simplu ales al poporului și unul uns de Dumnezeu se poate acoperi numai dacă Parlamentul confirmă statutul regal al domnitorului, făcându-l eligibil pentru ocuparea unui tron încă inexistent”.

Ne vom opri în acestă scurtă prezentare la modul în care proiectul de țară este evidențiat de Andrei Marin în România de astăzi.

„Dacă monarhia se întemeiase pe voința plebiscitată a poporului (în măsura în care votul la respectivul moment avea caracter reprezentativ), iar comunismul pe actul de abdicare al regelui Mihai I (act, evident, nul din punct de vedere juridic în orice stat de drept), democrația postdecembristă se întemeia pe „idealurile Revoluției din decembrie 1989“

Analizând cele două proiecte, monarhic și republican, autorul observă că ar trebui să pornim de la legitimitatea acestora remarcând că „în timp ce continuitatea republicană asigurată prin Constituția din 1991se legitimează pe votul popular în favoarea acesteia, monarhia se reclamă din revenirea la legalitate, întreruptă prin abdicarea forțată a regelui Mihai, în 1947.”

Întrebarea de final a eseului este de fapt și esența lui: „Este acesta (proiectul monarhist), proiectul de țară pierdut al României?

Suătean Ovidiu-Cristian, Elev în clasa a XI-a, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Cluj-Napoca a câțtigat premiul al II-lea cu eseul intitulat„Proiectele de țară ale României, între majestăți și tovarăși”.

Este o lucrare care face referire cu precădere de la realitățile și speranțele României de astăzi și pornește de la vorbele Seniorului Corneliu Coposu care spunea că „Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea”. În consecință, țara noastră ar trebui, în opinia autorului să reia oarecum o parte din parcursul său istoric pentru că „un element rămâne valabil și azi: Teoria formelor fără fond. Aceasta bântuie spațiul românesc. Am putea spune un rău necesar sau un bun necesar, depinde doar de viziunea cititorului. Lovinescu atrăgea atenția asupra necesității, în timp ce Caragiale, adept al teoriei formelor fără fond, satiriza burghezia încă în dezvoltare. Până la urmă, ambii aveau dreptate. ”

Cred că discuția despre prezent ar putea porni chiar de la concluzia eseului : „La peste un veac și jumătate de la primul mare proiect de țară, monarhia, românii și România se întreabă dacă mai există un proiect similar sau fiecare a ajuns „pe cont propriu”?

România suferă din cauza lipsei unui proiect de țară coerent și bine definit. Acesta nu poate apărea peste noapte, ci durează ani sau decenii, întrucât trebuie să reapară o voință colectivă, care să-și dorească realizarea bunăstării, libertății și demnității individuale și generale. Trebuie să reapară acel vechi și veșnic nou „organ de presă”: Elita.””

Regalitatea în viziunea lui Corneliu Coposu, așa se intitulează eseul care îl are ca autor pe Nicolae Emilian Drancă, student în anul II la Facultatea de Medicina Veterinară a USAMV din Cluj-Napoca.

Personajul principal al lucrării este Seniorul Corneliu Coposu a cărui viață este prezentată pornind de la convingerile sale fundamentate în copilărie, educate în anii de studiu dar și de acțiune politică alături de Iuliu Maniu, păstrate și consolidate în condițiile dure ale celor peste 17 ani de detenție. Una dintre aceste convingeri a fost și cea monarhistă asumată încă din primele zile ale Revoluției din 1989. Atunci, susține autorul, „încă de la primele declaraţii politice ale partidului (PNȚ), au fost menţionate importanţa revenirii la Constituţia din 1923 şi prin acest demers intoarcerea suveranului care încă trăia în exil şi pe care românii parcă îl uitaseră în cei 45 de ani de dictatură. Corneliu Coposu s-a declarat monarhist încă de la primele interviuri acordate şi a susţinut revenirea la monarhie asemenea unei necesităţi politice şi istorice.

Convenţia Democrată nu a respectat proiectul fondatorului său, revenirea la monarhie. Elita politică din România nu a ales monarhia, iar astfel a renunţat la propria sa legitimitate.”.

Relația între Corneliu Coposu și Regele Mihai a fost, fără îndoială una profundă. O probează și mesajul Regelelui, împiedicat să partipe la funeraliile Seniorului, mesaj citat de Nicolae Emilian Drancă, oadevărată caracterizare a marelui om politic. Âncheieam cu ea această prezentare a emisiunii și firește, vă invităm să o ascultați.

„Profund îndurerat de trecerea în veşnicie a lui Corneliu Coposu, mă alătur în doliu familiei sale […]. Dimensiunea sa etică l-a impus ca un necontestat reper şi simbol al valorilor esenţiale ale neamului nostru. Autoritatea sa morală a constituit coloana vertebrală a structurilor care, din decembrie 1989, au reunit toţi românii dornici să scoată ţară din impas.”

Fotografiile reproduse au fost preluate de pe site-urile Fundației Corneliu Coposu și de pe pagina de Fb a invitatului nostru, domnul Ion- Andrei Gherasim.