Idei în nocturnă, Izvoare de filosofie: Despre adevărul credinței și adevărul ştiinţei. Explorări filosofice și teologice actuale

Idei în nocturnă, Izvoare de filosofie, Ediția din
26 apr. 2019, Despre adevărul credinței
și adevărul ştiinţei. Explorări
filosofice și teologice actuale Invitat: Laurențiu Gheorghe, filosof și
teolog, lector univ. dr. la Facultatea de Filozofie, Universitatea din
București

Învățătura creștină a iubirii și
vieții veșnice este intim corelată cu ideea de adevăr. La întrebarea unui
fariseu: „Învăţătorule, care poruncă este
mai mare în Lege?”, Iisus a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu
toată inima ta, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a
doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În
aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii” (Matei: 22,
36–40).

Evanghelia după Ioan, cap. 8
deslușește, între altele, această intimitate între iubire, viață veșnică și
adevăr. „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus
zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti
despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a
zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată,
fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici
unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar
dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi
Cel ce M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în
El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi
veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”

La întrebarea îndoielnică a lui
Toma care i-a zis lui Iisus: ”Doamne, nu ştim
unde Te duci; şi cum putem ştii calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu
decât prin Mine”- Evanghelia după
Ioan (14:6).

De pe această platformă a unui
adevăr indubital, între învățătura creștină și cea lumească există o ruptură
radicală sesizată încă de Tertulian, unul dintre primii scriitori patristici în
frazele: „Ce este comun între Atena si
Ierusalim, între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat
la lumină un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem
nevoie de curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”.

Mai mult chiar, Sfântul Pavel
formulează pentru credincios următoarea prescripție: „Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta
înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slave ale lumii, și
nu după Hristos” (Coloseni, Cap. 2:6).

Care sunt argumentele care susțin complementaritatea
pe care o gândim noi astăzi între adevărul învățăturii creștine și adevărul
obiectiv al științei? Faptul că astăzi vorbim nu doar despre un singur adevăr,
ci despre multipleleexperiențe ale adevărului: științifice,
artistice, religioase și practice? Nu cumva acest dialog este posibil prin
faptul că adevărul este o stare de conștiință și un act de încredere și
certitudine interioară?

În jurul acestor întrebări
principale se va concentra dezbaterea din ziua de vineri, 26 apr. 2019, Vinerea Mare, între orele 21.10-22.00,
dezbatere pe care o realizăm cu dl. Laurențiu Gheorghe, filosof și teolog,
lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

Realizator:
Constantin Aslam

Conexiuni:

http://izvoaredefilosofie.blogspot.ro/

https://www.facebook.com/izvoaredefilosofie.descopera

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-%C3%AEn-nocturn%C4%83-izvoare-de-filosofie-despre-adev%C4%83rul-credin%C8%9Bei-%C8%99i-adev%C4%83rul-%C5%9Ftiin%C5%A3ei/