DOCUMENTAR: Biblioteca Centrală Universitară – edificiu de referinţă în universul spiritual bucureştean

Sâmbătă, 14 martie, se împlinesc 125 de ani de la înfiinţarea Palatului Fundaţiunii Universitare Carol I, viitoarea Bibliotecă Centrală Universitară, ca forum dedicat tinerilor, pentru studiu şi cercetare. Fundaţia Universitară, avea să-şi asume misiunea de a contribui la formarea unei puternice elite intelectuale, inclusiv prin acordarea de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor cercetători merituoşi şi prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat. Palatul Fundaţiei a devenit, treptat, cea mai complexă bibliotecă universitară din ţară, dar şi spaţiu pentru manifestări culturale de înaltă ţinută, printre cei care au conferenţiat aici aflându-se nume precum Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu, Ionel Jianu, Mihail Sebastian, Constantin Noica, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, Dimitrie Gusti, Al. Tzigara-Samurcaş, personalităţi străine de elită, miniştri, ambasadori, profesori de renume.

La 14 martie 1881, Principatul României a fost ridicat la rang de regat, dupa ce Parlamentul a votat legea care a făcut posibil acest lucru, iar prinţul Carol I de Hohenzollern a devenit rege. Trecerea de la principat la regat s-a produs într-o zi de sâmbătă, legea propusă de liberali fiind votată în unanimitate.

La acel moment, Carol I a declarat: „Primesc titlul de Rege nu pentru mine, ci pentru mărirea României, sigur fiind că el nu va desface deloc legăturile strânse care mă unesc cu poporul meu prin luptele şi greutăţile ce împreună am înfruntat. Să dea Dumnezeu ca primul rege al României să se bucure de aceeaşi dragoste care a răsplătit pe ultimul principe de toate necazurile”.

La 10 ani distanţă, la 3 mai 1891, Carol I îi scria o scrisoare sfetnicului său Lascăr Catargiu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri, în care arăta că doreşte să înfiinţeze “un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Fundaţia Universitară Carol I avea scopul de a întări “frăţia printre tinerimea universitară” şi a hrăni “simţământul patriotic care înalţă sufletul ei”, acordând apoi, vreme de 50 de ani, ajutoare pentru tipărirea unor lucrări valoroase şi a tezelor de doctorat, premii de încurajare, burse pentru studenţi, subvenţii.

În aceeaşi scrisoare, Carol I preciza: „Spre îndeplinirea acestui scop, facem danie, de pe acum, ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice o casă ce se va clădi cu cheltuiala Noastră, de pe planurile aci alăturate, pe un loc aşezat în faţa palatului Nostru. Punem totodată la dispoziţiunea aceluiaşi minister suma de 200.000 lei în rentă română 5%.

Pentru ca acest aşezământ să poată lua desvoltarea dorită şi să întindă cât mai mult efectele sale binefăcătoare, dorim ca el să fie recunoscut ca persoană morală şi vă rugăm , D-le Preşedinte al Consiliului, ca, împreună cu colegii D-voastră, să aduceţi în sesiunea actuală a Corpurilor legiuitoare un proiect de lege în acest sens.”

Planurile Fundaţiei sunt încredinţate arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatului CEC (construit între anii 1875 şi 1900), al vechiului Palat Regal (actualul Palat Cotroceni, construit în perioada 1888 – 1896) şi al Muzeului de Artă din Craiova (1900 – 1907).

Începută în anul 1891, clădirea Fundaţiei este terminată în anul 1893, iar în următorii doi ani au fost realizate dotările şi amenajările interioare.

La 14 martie 1895, la exact 14 ani de la ridicarea Principatului la rang de Regat, avea loc festivitatea de inaugurare a construcţiei, care era, la acel moment, comparabilă cu cele mai moderne biblioteci europene ale epocii.

La 9 mai 1910, Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii Publice, considera, la Festivitatea Fundaţiei, că, în acest local “se adăposteşte una din instituţiile cele mai frumoase dacă nu chiar cea mai frumoasă instituţie culturală din Ţara noastră, care nu are pereche în multe alte ţări mai înaintate decât noi”.

Totuşi, clădirea din fosta Str. Wilson, era relativ mică la momentul inaugurării, însă ulterior, în mai 1911, Regele cumpără casa lui Grigore Păucescu, în suprafaţă de 689 m2, de la văduva acestuia şi, în plus, primeşte şi un teren din partea Primăriei, în suprafaţă de 180 m2. Asfel, clădirea iniţială va fi considerabil extinsă, după planurile aceluiaşi arhitect frencez, între anii 1911 – 1914.

Această extindere cuprinde partea centrală din Calea Victoriei şi aripa din C.A. Rosetti, cu un corp principal, axat pe o piaţă de forma unui arc de cerc, şi o aripă aproape simetrică cu nucleul iniţial.

Noul local avea să fie inaugurat la 9 mai 1914.

Dotările Fundaţiei cuprindeau un Amfiteatru de circa 500 de locuri, cu un sistem special de ventilare şi iluminare indirectă din plafon, decorat cu mobilier de lemn şi piele furnizat de firma Maple din Londra, patru săli de lectură şi depozite.

Clădirea a fost construită în stil Louis al XVI-lea, cu atmosferă de lux şi confort – rafturi de stejar sculptat, rafturi metalice de la Casa Künscherf din Dresda, vitralii executate la München, reprezentând voievozi români, copii colorate ale frescelor din Biserica episcopală a Curţii de Argeş, donate de arhitectul restaurator Lecomte de Noüy, bănci şi mese de lectură, executate după dimensiunile modelului adus de la Biblioteca Imperială din Berlin, mobilier cu piele verde comandat la casa T. Held din Londra.

Amfiteatrul devenea astfel un punct de atracţie pentru bucureşteni dar şi o nouă sursă de venituri, aici desfăşurându-se manifestări intelectuale dintre cele mai prestigioase. Aici au avut loc şedinţele Institutului social-român, sub conducerea lui Dimitrie Gusti (1924-1937), ale Uniunii intelectuale române, ale Universităţii libere, prelegerile Facultăţii de drept, cursurile de istoria artei ţinute de Al. Tzigara-Samurcaş, acţiunile altor asociaţii, cercuri, societăţi, care s-au desfăşurat în folosul publicului avid de cunoaştere.

În anul 1925, aici avea loc prima conferinţă a bibliotecarilor, sub îndrumarea lui Ion Bianu şi Em. Bucuţa.

După anul 1931, aici au avut loc conferinţele grupării “Forum”, apoi, din anul 1932, au avut loc reuniuni ale altor grupări culturale, ca “Poesis” – grupare de intelectuali reformatori care doreau şi o înnoire a teatrului românesc – sau Criterion.

La 12 iulie 1948, prin Decretul nr. 136, Bibliotecii Fundaţiei Universitare i se atribuie statutul de Bibliotecă Centrală a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti, devenind centrul coordonator al reţelei de biblioteci de facultate a Universităţii din Bucureşti. Pentru crearea unui ansamblu coerent şi funcţional, perioada care va urma se va caracteriza prin eforturi intense de reorganizare a bibliotecilor din facultăţi, seminarii, laboratoare şi cămine.

Începând cu anul 1963, B.C.U. este Centru naţional de dotare cu publicaţii româneşti a lectoratelor de limbă, literatură şi civilizaţia poporului român prin străinătate, devenind treptat cea mai complexă bibliotecă universitară din ţară. În timp ce colecţiile de documente ale bibliotecilor filiale urmau o dezvoltare dedicată studiului curent, specific facultăţii respective, pentru Unitatea Centrală, configuraţia fondului de publicaţii are o structură enciclopedică, asigurând o bază pluridisciplinară aprofundării studiilor universitare şi cercetării, prin instrumente diverse de bibliografie, informare curentă şi retrospectivă.

În zilele Revoluţiei din 1989, Biblioteca Centrală Universitară a trecut printr-un incendiu devastator, Sala Profesorilor fiind complet distrusă de foc, acesta ducând şi la dispariţia a peste 500.000 volume, din care 12.000 volume de carte bibliofilă, 52 din biblioteca lui Eminescu, numeroase ex-librisuri, hărţi vechi şi aproape 3700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Blaga sau Eliade.

În aprilie 1990, directorul general al UNESCO, Federico Mayor, face apel către toate guvernele, organizaţiile, instituţiile politice de a participa la reconstrucţia şi modernizarea bibliotecii, dând naştere unei impresionante solidarităţi umane, prin care, în doar câţiva ani, cu excepţia documentelor unicat, prin schimburi şi donaţii, cea mai mare parte a fondului de publicaţii avea să fie reîntregită. S-au primit donaţii de peste 100.000 de volume de la persoane şi instituţii din ţară şi peste 800.000 de volume de peste hotare.

Tot atunci, este realizat proiectul de extindere şi modernizare a complexului arhitectonic, demers menit să asigure o ambiţioasă abordare a celui de-al doilea secol de existenţă, care cuprinde trei corpuri, integrând alături de palatul Fundaţiei, clădirea fostei Bănci Dacia – România (distrusă în acelaşi incendiu din decembrie 1989) şi viitoarea construcţie a corpului Boema. De asemenea, a fost realizat un ambiţios proiect de informatizare a instituţiei, în colaborare cu experţi ai UNESCO.

La 28 februarie 1994, era inaugurat sistemul informatic al B.C.U. astfel încât, de la 1 martie a devenit operaţional pentru activităţi specifice de bibliotecă prin programul integrat VUBIS, primit printr-un program TEMPUS, apoi, în luna iunie, s-a realizat conectarea completă şi permanentă la internet, B.C.U. devenind prima între bibliotecile universitare din România care şi-a creat o infrastructură informatizată.

În anii 1999 – 2000 se desfăşoară operaţiunile de mutare a fondurilor de publicaţii din sediul provizoriu din Calea Plevnei, iar în noiembrie 2001 avea loc redeschiderea Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti (Unitatea Centrală).

În iunie 2003 avea loc aici lansarea Serviciului electronic TDNet, iar în septembrie 2004, avea loc aniversarea a 90 de ani de la inaugurarea celui de-al doilea corp de clădire al Fundaţiei Universitare „Carol I” şi comemorarea aceluiaşi număr de ani de la moartea regelui Carol I, prin expoziţia de carte „Ctitori şi aşezăminte”.

În noiembrie 2005 se lansau noi servicii pentru utilizatorii B.C.U. – Sala de seminarii, Punctul multimedia, Baza de date SCOPUS – iar la 5 aprilie 2006, prin Hotărârea Guvernului nr.445, denumirea instituţiei devine devine Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”.

În 22 mai 2006, era dezvelită o placă de bronz dedicată noii denumiri a instituţiei şi o efigie a Regelui Carol I, bustul lui Carol I fiind amplasat în firida din faţa Sălii Profesorilor. Ceremoniile aveau loc în prezenţa Majestăţilor Lor, Regele Mihai şi Regina Ana.

La 29 iunie 2007, după 17 ani de eforturi susţinute de reconstrucţie şi restaurare, Aula bibliotecii îşi redobândeşte splendoarea iniţială, iar la 26 octombrie, în acelaşi an, se redeschide Sala Profesorilor – spaţiul cel mai afectat în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

În 26 noiembrie 2008, după un îndelungat şi complex proces de refacere, biblioteca îşi recapătă aspectul iniţial. Sunt readuse în circuitul public vechile săli de lectură, de o frumuseţe aparte, dotate la standarde moderne.

În fine, la 6 ianuarie 2011, avea loc festivitatea dezvelirii statuii ecvestre a Regelui Carol I din faţa clădirii Bibliotecii, pe locul în care în care s-a aflat iniţial opera sculptorului Ivan Mestrovici.

de Razvan Moceanu - RADOR