Idei în nocturnă- Pagini de Istorie - “Anna Kretzulescu- Lahovary. Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri, 1867- 1952.”
20 Noiembrie 2018, 06:00
marţi 20 noiembrie 2018, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). Realizator, Dan Manolache. “Anna Kretzulescu- Lahovary. Nebiruita flacără a vieţii. Amintiri, 1867- 1952.” Invitat, de Alina Pavelescu, director adjunct al Arhivelor Naţionale ale României.
Lectura acestei cărţi, apărută de curând la Editura Humanitas, ne oferă o excelentă perspectivă asupra a nouă decenii de istorie. Perspectiva unui vlăstar al boierimii de la noi, o personalitate ce a străbătut inteligent o viaţă care i-a oferit deopotrivă, răsfăţ, muncă, bucurii şi tristeţi. Anna Kretzulescu- Lahovary, se dovedeşte a fi o Doamnă înzestrată cu capacitatea de a sesiza detalii semnificative dovedeşte şi un remarcabil talent literar. Cu astfel de calităţi ale autoarei amintirilor, dar şi ajutaţi de studiul introductive şi notele ce aparţin invitatei noastre, lectura devine plăcută, chiar captivantă.
Călătorim şi noi în timp şi spaţiu, intrăm în palatul Kretzulescu din strada Ştirbei- vodă sau în conacul de la Leurdeni vecin cu Florica brătienilor, călătorim în Egipt, la Berlin, Sankt – Petersburg, Paris, Roma sau Londra, unde părintele său Nicolae Kretzulescu sau soţul Alexandru- Emanoil Lahovary, au îndeplinit importante misiuni diplomatice. Facem cunoştinţă cu mari personalităţi şi personaje ale istoriei.
Îi numim mai întâi pe Principele Carol şi Principesa Elisabeta, ce aveau să devină primii regi ai României, ce îl preţuiau în chip deosebit pe doctorul Nicolae Kretzulescu, fruntaş paşoptist, un pionier al organizării sistemului sanitar public în România, dar şi un important om politic, prim ministru şi în cîteva rînduri ministru în guvernele României. I-a cunoscut şi pe Kaiserul Wilhelm I şi pe Împărăteasa Augusta, pe Ţarul Alexandru III şi pe Ţarina Maria Feodorovna, l-a văzut pe ultimul sultan, Abdul- Hamid, a fost în relaţii prieteneşti cu familia Pioncare….
Peste tot observă descrie, analizează, încercând să ne înfăţişeze mai degrabă fumuseţea locurilor şi oamenilor, fără însă a renunţa la luciditatea percepţiei şi a judecăţilor de valoare. Iată un citat semnificativ care ne relevă un observator atent, avizat şi profund:
“Din perspectivă psihologică, istoria unei ţări este foarte interesantă. Franţa, care oferise lumii spectacolul unui stat decăzut datorită luptelor interne, unde nimeni nu se gândea la victorie, ci doar la pace, nu era vorba de eroism, ci de bonomie, iar antimaterialismul şi socialismul universal aveau tendinţe pacifiste, a dus o luptă cu atât mai grandioasă, pe care a reuşit să o susţină timp de patru ani. Evoluţiile ei dinainte de 1914 sunt probe clare că Franţa nu a căutat războiul……Patriotismul german s-a născut din aroganţa de după 1870 şi dintr-un vis imperialist fără măsură, pe care kaiserul a vrut săîl pună în practică. S-a crezut soarele care absoarbe toată lumina şi toată Gloria. Momentul 1870 i-a zdruncinat imaginaţia de copil.”
Vă invităm să urmăriţi o emisiune care, aşa cum şi-a intitulat invitata noastră studiul introductiv, ne prezintă “istoria la feminin”.