Idei în nocturnă- Pagini de Istorie - O româncă în Europa, Dora d'Istria
21 Mai 2019, 05:52
https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-%C3%AEn-nocturn%C4%83-pagini-de-istorie-o-rom%C3%A2nc%C4%83-%C3%AEn-europa-dora-distria/
marţi 21 mai 2019, Radio, România Cultural (21.10- 22).
O româncă în Europa, Dora d'Istria. Invitat, prof. univ. dr. Georgeta Filitti.
Realizator, Dan Manolache.
Apropierea alegerilor pentru Parlamentul European ne-a oferit ideea evocării unei personalităţi care, la vremea sa, a cucerit şi fermecat Europa, prinţesa Elena Ghica cunoscută după pseudonimul său literar ca Dora d'Istria.
Era descendenta unei cunoscute familii princiare de origine albaneză care a dat domnitori atât Ţării Româneşti cât şi Moldovei. O familie cu un puternic ataşament pentru cultură. Tatăl său banul Mihail Ghica (frate a doi domnitori) a fost colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa, iar mama sa, Caterina Ghica, a fost, după mărturia fiicei sale, prima româncă traducătoare și publicist. În plus Cezar Bolliac spunea: „Catinca lui Mihalache Ghica și Marițica spătarului Costache Ghica erau cele mai frumoase femei ale timpului, din câte s-au văzut în societatea bucureșteană”.
Viitoarea Dora d'Istria a fost un copil minune care la vârsta de cinci ani învața greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. Educaţia ei a fost completă, a luat lecții de muzică și a practicat sporturi, precum înotul, echitația, scrima. Îi plăcea şi ….vânătoarea.
Iată cum o descrie un contemporan, Armand Pommier, pe această încântătoare fiinţă: „Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare (franceză blancheur) strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului.”
Dora d'Istria a avut o viaţă de poveste… S-a căsătorit în februarie 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski şi a locuit în Rusia 6 ani. Familia soâului său era una dintre cele mai vechi din Rusia, se spune că se trăgea din Rurik, miticului întemeietor al statului rus. Educaţia primită, firea sa independent ataşamentul pentru principiile libertăţii au făcut ca perioada în care a locuit la Sankt Petersburg să fie una extrem de tensionată. Principesa nu s-a putut acomoda cu despotismul ţarist şi nici cu ideile conservatoire ale Curţii Imperiale. A protestat înpotriva invaziei ruseşti în Ţările Române riscând deportarea în Siberia, iar apoi refuzând să-şi cenzureze opiniile a fost biciuită cu cnutul la palatul poliției din Sankt Petersburg şi i s-a spus „politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze.” Aceste incompatibilităţi cu societatea rusă dar şi cu soţul său prea puţin interesat de ideile propagate de revoluţiile din anul 1848, au făcut-o pe Elena Ghica Masalski să părăsească definitiv Rusia (în primăvara anului 1855 şi să înceapă cucerirea Europei spiritului.
A cucerit mai întâi crestele celor mai mândri munţi ai continentului nostru, a fost prima femeie care a escaladat vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m). Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, țara sa dragă, era brodat cu litere aurii. Apoi, la 1 iunie 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc, cea de-a treia ascensiune feminină în munţii Alpi.
S-a impus apoi prin scrierile sale despre Grecia, căreia i-a vizitat provinciile, Beoția, Focida, Aetolia și peninsula Peloponez, inclusiv Muntele Athos). A vizitat de asemenea Elveția și s-a stabilit în Italia unde a cumpărat „Villa d'Istria” din Florența.
Multe personalităţi i-au căutat prietetenia….Garibaldi i-a adresat o scrisoare (la 16 iulie 1861) cerându-i să exercite influența sa asupra românilor, pentru a-i determina să se răscoale într-o rebeliune împotriva Austriei.
În anul 1863 publică la Zürich și la Paris Excursions en Roumélie et en Morée (Călătorii în Rumelia și în Moreea), carte dedicată memoriei "lui Grigore al III-lea Ghica, domn al Moldovei care a preferat să-și sacrifice tronul și viața decât să ofere Bucovina absolutismului austriac și a cărui amintire și martiraj vor rămâne scumpe fiilor veteranilor lui Traian, cât timp va dăinui naționalitatea română."
În aprilie 1867, Camera deputaților din Atena i-a acordat în unanimitate și printr-o lege specială calitatea de cetățean de onoare al Atenei; era prima oară când această onoare a fost decernată unei femei. Înainte de aceasta, doar Lord Byron primise acest titlu onorific.
În 1875-1876 a fost în România şi aici i s-a conferit, de către Regele Carol I, Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, pentru „merite literare remarcabile”, fiind prima femeie distinsă cu această decorţie.).
Este considerată ca una dintre primele feministe din Europa, prin lucrările: Les Femmes en Orient ( Femeile din Orient) și Des femmes par une femme ( O femeie despre femei).
A murit în noiembrie 1888 la Florența. Pe placa memorială instalată în anul 1915 acolo unde fusese „Villa d'Istria” era înscrisă o succintă şi corectă prezentare: “De origine albaneză, româncă prin naștere, florentină prin adopțiune, s-a înnobilat și s-a glorificat prin propriile ei merite, pentru virtuțile alese, de suflet și talent, sub numele european Dora d'Istria”).
Aşa cum spuneam, o biografie de roman pe care încercăm să o prezentăm în emisiunea din această seară.
Fotografiile reproduse au fost preluate de pe pagina pe care Wikipedia a consacrat-o Dorei d'Istria.