Azi la Radio România Cultural: Idei în nocturnă- Pagini de Istorie - Carol I, 180 de ani de la naştere
09 Aprilie 2019, 06:13
marţi 9 aprilie 2019, Radio, România Cultural (21.10- 22). Carol I, 180 de ani de la naştere. Invitat, prof. univ. dr. Ion Bulei. Realizator, Dan Manolache.
La 8/20 aprilie 1839, se năştea la Sigmaringen, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cel ce avea să devină Carol I, proclamat domnitor al României la 10 mai 1866 şi primul Rege al României începând cu la 10 mai 1881. A condus România 48 de ani, cea mai lungă domnie din istoria noastră.
Vom dedica emisiunea din această seară acestei mari personalităţi istorice în vremea căreia România a făcut paşi esenţiali către independenţă, modernizare, sincronizare politică, socială şi culturală cu ţările Europei.
Era cel de-al doilea fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen din ramura catolică a familiei Hohenzollern și al soției sale, prințesa Josephine. Tatăl său fusese prim ministru al Prusiei în perioada 1858- 1862. A studiat la Dresda, a absolvit şcoala de cadeţi din Münster, devenind sublocotenent de dragoni apoi pocotenent servind într-un regiment de artilerie. În 1857 a terminat cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin, a participat ca voluntar la citeva lupte purtate de armata prusacă fiind înaintat în 1866 la gradul de căpitan. Calităţile sale, ascendenţa germană dar şi înrudirea cu familia Împăratului Napoleon III, au fost principalele atuuri care l-au recomandat pentru tronul României, vacant după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.
Vom vorbi despre personalitatea Regelui, despre marile infaptuiri ale domniei fară însă a cădea in capcana exagerarilor. Vom evoca personalitatea lui Carol I dar a celor care i-au fost sfetnici apropiaţi, vom încerca să conturăm imaginea ţării pe care a găsit-o la sosire, în 1866, în comparatie cu cea pe care o lăsa urmaşului său in 1914…..
Va fi fost Carol I pe potriva imaginii pe care regina Elisabeta o asocia purtătorului puterii regale? "Tronul este o slujbă grea, - credea Carmen Sylva- trebuie să fii şi far şi port şi ancoră şi stâncă şi încă multe altele, şi pentru toate acestea tot nu ai decât o viaţă şi o putere. Dar când ai ajuns la sfârşit şi ţi se recunoaşte astfel ceea ce ai încercat să fii, atunci poţi închide ochii în linişte, atunci poţi să spui că viaţa a fost foarte frumoasă. Dacă e cu putinţă, trebuie să fii totdeauna impersonal, să nu urăşti, să ierţi totdeauna, să fii totdeauna liniştit şi credincios datoriilor tale."
Un contemporan, I.G.Duca, om politic de mare suprafaţă dar şi un scriitor de exceptie, îl caracteriza astfel: “Regele Carol n- a fost nici un incapabil, nici un om de geniu, nici un lipsit de personalitate, dar nici un domnitor cu insusiri excepţionale……dacă vom cântari calitaţile şi defectele acestui Rege, dacă punem în cumpănă ce ne-a dat şi ce nu ne-a dat, nu putem nega că, în lipsa unei domnii cu adevarat mari, el ne-a asigurat totuşi o domnie folositoare…….de fapt sub domnnia lui carul statului a fost dus de alţii, când s-a nimerit să fie oameni mari a mers bine, cand l-au condus politicieni mai neîndemânatici a stat pe loc, s-a innămolit. Pe Regele Carol însă l-au călăuzit intenţii curate, un sincer dor de bine şi o nobila concepţie a datoriei sale catre poporul roman”.
E mult, e puţin, ne putem intreba astăzi când, beneficiind de regula epilogului, cunoaştem faptele şi vorbele a generaţii şi generaţii de politicieni şi oameni politici care i-au urmat….