Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: Despre Imperiul Bizantin şi „Bizanţ după Bizanţ” la 565 de ani de la căderea Constantinopolului, 29 mai 1453. Invitat, acad. Răzvan Theodorescu
29 Mai 2018, 06:20
marţi 29 mai 2018, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). Realizator Dan Manolache. Despre Imperiul Bizantin şi „Bizanţ după Bizanţ” la 565 de ani de la căderea Constantinopolului, 29 mai 1453. Invitat, acad. Răzvan Theodorescu.
„Purpura ultimului împărat, Constantin Dragases, este o mantie făcută din vânt, iar coroana lui, un joc al destinului.”
Cuvintele îi aparţin lui Stefan Zweig, autorul unuia dintre cele mai frumoase şi romantice texte scrise despre căderea Constantinopolului, petrecută cu exact 565 de ani în urmă, adică pe 29 mai 1453, tot într-o zi de marţi. Cuvintele lui Stefan Zweig sunt şi extrem de adevărate.... Imperiul Bizantin devenise după mai bine de 11 secole de existenţă, mai mult o iluzie. Cuprindea practic numai capitala şi o fâşie din Peloponez în jurul cetăţii Mystras. Iar capitala, oraşul fondat de Constantin în anul 330, era foarte departe de vechea splendoare din vremea lui Justinian când avea, spun unele evaluări, aproximativ un milion de locuitori.
În faţa trupelor otomane, comandate de însuşi Padişahul Mahomed al II-lea, nu se mai aflau acum decât vechile ziduri apărate de vreo 7.000 de soldaţi, dintre care 2.000 de mercenari şi o populaţie înspăimântată ce abia număra 50.000 de oameni. De cealaltă parte asediatorii desfăşurau a armată uriaşă, estimată la aproximativ 100.000 de militari, inclusiv 20.000 de ieniceri dar și o flotă pentru a asedia orașul de pe mare, servită în majoritate de mercenari greci.
Asediul a durat totuşi aproape două luni. Cetatea avea circa 22,5 km de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate ce existentau pe atunci. Turcii au folosit arme nemaivăzute precum tunul uriaş construit de Urban, ce avea o lungime de 8 metri şi un diametru al ţevii de 75 de centimetri. El lansa proiectile de granit de 544 kg la o distanță de aproape doi kilometri. Au folosit şi ingeniozitatea, transportând pe uscat flota pentru a o aduce în apele Cornului de Aur.
De cealaltă parte, inferioritatea numerică era suplinită de eroismul celor care ştiau că lupta lor nu este o înfruntare obişnuită ci una, decisivă pentru ei, între două religii şi deopotrivă două civilizaţii. A intervenit şi hazardul, simbolizat de mica poartă, Kerkaporta, uitată deschisă....
Oricum soarta Constantinopolului şi a Bizanţului erau pecetluite, moartea în luptă a Basileului Constantin al XI- lea fiind doar ultimul act al unei drame ce începuse poate la 1204 când creştinii cruciadei a IV-a ocupau, jefuiau şi devastau avanpostul sud estic al creştinătăţii şi accentuau efectele schismei din 1054.
Destinul imperiilor este însă implacabil. În 1923 se sfârşea, după vreo şapte secole de existenţă şi viaţa celui Otoman. Turcia modernă, deşi cuprinsă uneori de nostalgii imperiale, nu mai râvneşte la ocuparea Europei.
Trecutul pare a aparţine definitiv istoriei, fără intenţia de a fi resuscitat... El poate fi uneori chiar vizitat, la Sfânta Sofia de pildă, sau evocat în emisiuni cum este cea din această seară. El mărturiseşte despre vremuri vechi, sângeroase, despre mărire, decădere, trufie şi umilinţă.
Vă invităm asadar să fiţi alături de noi începând cu ora 21.10. Ilustrarea textului a fost realizat cu fotografii preluate de pe site-ul wikipedia.