Academicianul Răzvan Theodorescu a murit la vârsta de 83 de ani

Academicianul Răzvan Emil Theodorescu, istoric al culturii şi istoric de artă, s-a născut la 22 mai 1939, în Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada 1955-1963, întrerupte între anii 1959-1961 din cauza exmatriculării pe motive politice - perioadă în care a lucrat ca muncitor necalificat, potrivit lucrării "Nemuritorii. Academicieni români" (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES, 1995). Ulterior, a obţinut o bursă de specialitate în Franţa (1968) şi a devenit Doctor în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti (1972), cu teza "Elemente bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti în secolele X-XIV".

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003)

Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), astăzi Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, este profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene şi de istoria civilizaţiei europene (rector al acestei instituţii, ales în februarie 1990, funcţie la care a renunţat).

Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful primei catedre umaniste UNESCO din România (studii sud-est europene); secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; rector al Universităţii Media etc.

În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).

Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică: "Mănăstirea Dragomirna" (1965), "Mănăstirea Bistriţa" (1966), "Biserica Stavropoleos" (1967), "Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)" (1974), "Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)" (1976), "Itinerarii medievale" (1979), "Piatra Trei Ierarhilor" (1979), "Istoria văzută de aproape" (1980), "Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)" (1987). De asemenea, este autorul lucrărilor "Drumuri către ieri" (1992), "La peinture murale moldave aux XV-e - XVI-e siecles" (1995), "Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne" (1999), "Picătura de istorie" (1999), "Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať" (2006), "Europa noastră şi noi" (2008), "Regards d' historien" (2009), "Cele două Europe" (2013), al cărţii de memorialistică "Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť" (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. Raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.

În 2017, a apărut volumul "Despre cultura de ieri şi românii de azi. Convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu", semnat de Narcis Dorin Ion. Cartea, o adevărată biografie a reputatului istoric şi om politic, sub forma interviului liber, cuprinde o serie de convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu ce au avut loc pe parcursul anului 2015 la Academia Română, constituind, în acelaşi timp, potrivit autorului, "o mărturie despre istoria, cultura şi civilizaţia românilor, venită din partea unuia dintre cei mai subtili şi rafinaţi istorici ai ultimei jumătăţi de veac".

Răzvan Theodorescu se numără printre prestigioşii consultanţi ştiinţifici ai uneia dintre cele mai longevive emisiuni ale Televiziunii Române, Teleenciclopedia.

Membru corespondent al Academiei Române din 12 noiembrie 1993, apoi, din 24 noiembrie 2000, membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. În prezent, este preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române (din 2012). Din 20 aprilie 2018, este vicepreşedinte al Academiei Române.

Membru supleant (1967-1980) şi titular (din 1980) al Comitetului Internaţional de Istoria Artei (CINA); preşedinte al Comitetului Naţional de Istoria Artei (1980-1994); membru corespondent al Societăţii de Arheologie din Atena (din 1990); membru de onoare (din 1996) şi titular (din 2000) al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; membru de onoare al Societăţii Academice din România (din 1997); membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere; membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006); membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei (din 2006); Ambasador Naţional al programului ONU "Alianţa Civilizaţiilor" (din 2009) ş.a.

Distins cu Premiul "Bernier" al Institutului Franţei (1969), Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române (1976), Premiul revistei "Flacăra" (1987), Premiul "Herder" al Universităţii din Viena (1993), Premiul "Nicolae Iorga" al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999).

Alte distincţii: Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al "Crucii Căzăceşti cu spade" - Ucraina (2004); Ordinul "Crucea Sf. Apostol Andrei" (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt - Ierusalim (2004); Medalia "A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului" - Rusia (2004).

În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul "Galei România - UNESCO" (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO. Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (1998), al Universităţii de Arte din Cluj-Napoca (din 2001), al Universităţii de Vest din Timişoara (din 2002), al Universităţii din Craiova (din 2002), al Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava (din 2004), al Universităţii "Ovidiu" din Constanţa (din 2006), al Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi (din 2008), al Universităţii "Valahia" din Târgovişte (din 2009), al Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad (din 2010), al Universităţii "Danubius" din Galaţi (din 2010)

Sursa: Agerpres