Passengers - SF romantic, elaborat si elegant

Când vă spuneam că se poartă SF-ul, mă gândeam şi la această aventură cu efecte CGI spectaculoase, pe care ne-a propus-o acum un an si jumatate norvegianul Morten Tyldum, cel care ne regala acum doi ani cu excepţionalul The Imitation Game - cu o nominalizare la Oscar şi alta la Bafta. De această dată el alege să pună în operă scenariul lui Jon Spaihts, cel ce pare să fi dat o veritabilă lovitură de imaginaţie anul acesta, de vreme ce a scris şi Doctor Strange, un film ofertant din multe puncte de vedere. Cât despre Passengers, el ni se dezvăluie treptat, căci pe măsură ce îl vezi, se adânceşte în sensuri şi pune pe tapet dileme morale şi alegeri existenţiale fundamentale.

Şi ştiţi că nu am obiceiul să vă iau din bucuria de a descoperi înşivă filmele, dezvăluindu-vă din ele, aşa că şi de această dată mă mărginesc la a vă spune că stilistica lui Tyldum este una când uimitoare, când romantică într-un mod delicat ce o să cucerească fracţiunea de public feminin care apreciază genul, că are şi scene extreme şi tensiune, dar şi imaginea fabuloasă a unui Cosmos pe care l-am mai urmărit în fascinanta lui devoalare în Gravity al lui Alfonso Cuaron, acolo unde imaginea exceptională era semnată de Emmanuel Lubezki.

Elaborat şi elegant, Passengers are asupra spectatorului acelaşi efect pe care îl înregistrezi atunci când vezi un outfit ce nu îţi sare în ochi de la prima vedere, dar care la următoarea se dezvăluie a fi de un rafinament aproape desăvârşit. Căci regizorul nu lasă la voia întâmplării nici un amănunt, şi conduce scriptul într-un mod riguros, livrând povestea şi morala ei preţioasă, pe care –dacă am înţelege-o în vieţile noastre reale- ne-ar fi mult mai bine: fii mulţumit cu ce ai şi învaţă să te bucuri de asta.

Distribuţia este una cu nume în măsură să atragă publicul, căci Jennifer Lawrence joacă o scriitoare cu idei nonconformiste , iar Chris Pratt este un inginer în stare să repare orice, în vreme ce Michael Sheen, plin de umor şi înţelepciune cibernetică, face un rol nostim al unui barman android. Alături de ei îl mai vedem şi pe Lawrence Fishbourne, care în 2016 a avut nu mai puţin de 6 filme, şi – la sfârşit - apare şi Andy Garcia în rolul căpitanului Norris.

Cu o aşa trupă de actori, sub o baghetă inspirată, pe un scenariu “clean cut”, Passengers este o lectură cinematografică agreabilă, în care foarte mulţi spectatori vor găsi elemente care să îi atragă. Scenografia avangardistă este minunată cu notele spectaculoase pe care le aduce interiorul navei, în timp ce spaţiul ne fascinează cu imaginile CGI.

De la Peter Quill în The Guardians of the Galaxy la Josh Faraday din The Magnificent Seven, Chris Pratt adaugă cu personajul James Preston din Passengers o altă faţetă a talentului lui, acum cu o imagine cuceritoare de “boy next door”, cu care reuşeşte să o farmece până şi pe mult mai sofisticata Aurora Lane, fiica unui celebru scriitor, plecată în această aventură intergalactică din dorinţa de a experimenta şi a trai atât cât să îşi alimenteze inspiraţia.

Cum se termină povestea (cu o imagine spectaculoasă, doar asta pot să vă spun!), o să aflaţi alegand să vedeţi acest SF romantic difuzat de Cinemax, ce o să vă atragă, , o propunere excelentă pentru o zi de relash în care nu ne dorim nici să fim speriaţi, nici să fim ambuscaţi şi nici să despicăm firul filmului în patru! Enjoy!

Michaela Platon