Dumbo al lui Tim Burton- sau fascinația fără sfârșit a poveștii- de Michaela Platon

Dacă
e Tim Burton şi dacă e poveste- acolo sunt şi eu cu sufletul de
copil pregătit de miracol, cu mintea gata să înţeleagă şi să
deschidă calea iubrii, cu clipa suspendată în aşteptarea minunii.

Şi
Dumbo le are pe toate, plus un personaj iubibil şi very merchandise
friendly, căci activităţile profitabile conexe sunt uneori la fel
de bănoase ca filmul în sine. Aşa că o să avem mintenaş piaţa
invadată de ochişorii şăgalnici albaştri cu trompița aferentă,
şi o să ne placă să îl strângem în braţe pe Dumbo cel de
pluş. Căci ăsta e mersul lucrurilor, economia de piaţă nu dă
greş nicicând atunci când ne exploatează dorinţele şi nevoia de
posesie.

Dincolo
de toate, filmul este în tiparul absolut al filmelor „clasice”
în care povestea este spusă pentru pildele ei, iar personajele sunt
puse în mişcare pentru felul în care o particularizează. Fără
să îşi fi pierdut touch-ul caracteristic, Dumbo al lui Tim Burton
a lăsat deoparte zona dark, barocă, pentru un live-action centrat
pe povestea în care personajele se detaşează simbolic pentru o
lecţie cu tema „iubirea e totul”, cu prolongé-ul
american până-n măduvă- „dacă vrei, poți!”. Şi dincolo de
felul hollywoodian în care o spune – povestea e acolo, frumoasă,
adevărată,universală, niciodată banală- aşteptându-te să
intri în ea şi să o iei cu tine la plecare, vrăjit cu totul şi
hotărât să o faci parte din viaţa ta. Din păcate de multe ori e
doar siajul unui scenariu cathcy- pe care îl uiţi dacă nu decodezi
mesajul lui şi nu înveţi că filmele (ca şi cărţile!) trebuie
parcurse nu doar ca un simplu exerciţiu de entertainment - ci sunt
purtătoarele unor precepte, legi fundamentale ale Universului ce ţi
se dezvăluie şi aşteaptă să le integrezi.

Distribuţia
minunată îi prilejuieşte lui Tim Burton să expandeze emoţia la
maximum, căci Colin Ferrell, Danny De Vito, Michael Keaton, Eva
Green, şi Alan Arkin formează o „garnitură” redutabilă şi au
forţa şi talentul să exploreze şi să ne reveleze apoi
universurile personajelor pe care le întrupează.

Burtonizata,
povestea clasică Disney este ridicată la un alt nivel de CGI,
filmul reuşind să livreze mult mai mult pentru că implicarea
imaginilor generate pe calculator dinamitează orice barieră, ceea
ce gândeşte mintea putând fi pus în fapt într-un fel
inimaginabil pentru alte epoci ale cinematografiei (nici măcar prea
îndepărtate).

Exploatând
emoţional fiecare cadru şi fiecare replică, acest
remake
al filmului animat omonim din 1941 și bazat pe celebra carte a
scriitorilor Helen Aberson și Harold Pearl,
nu iese decât parţial din zona lui predilectă- căci structural el
este pe aceleaşi coordonate cu care ne-a obişnuit, manageriand pe
ecran lupta binelui cu răul (nimicul, consumerismul, convenienţele,
sistemul) din altă perspectivă decât cea dark-fantasy (ca în Miss
Peregrine’ s home for peculiar children) sau minimalistă (ca în
Big Eyes)- dacă ne referim doar la ultimele lui creaţii. Altminteri
simbolistica lui nu este codată, oferind şansă de a ne gândi la
ceea ce vedem, de a integra ceea ce simţim, căci totul este ca-n
viaţă – cu nedreptăţi, cu meschinărie, ură, interes,
înşelăciune şi pierdere. Fără scăpare aţi zice, dacă adăugăm
că sistemul intra în joc cu toate pârghiile lui! Dar oare nu
iubirea – cea mai puternică forţă a Universului- este calea ca
să ne salvăm de asaltul nimicului asupra vieţilor noastre? Iar
Dumbo al lui Tim Burton ne oferă un alt DA – fără echivoc, drept
răspuns la întrebarea aceasta.

Şi
nu am cum să nu îmi amintesc ce scriam – tot din inima- acum ceva
vreme, semn că nu pierd nimic, ci lupt mereu să păstrez şi chiar
să recâştig felii de suflet pe care timpul, urâtul, acţiunile
unor oameni din jur le-au murdărit sau umbrit.

Aşa
că şi eu, că fiecare împătimit al filmelor am un sertar în
suflet în care aşez creatori şi filme minunate pe care le/îi văd
şi revăd cu aceeaşi bucurie ori de câte ori am ocazia- iar
creaţiile lui Tim Burton sunt toate rânduite aici, cu toate
fascinaţiile la purtător - gata să mă regăsească în acelaşi
spaţiu cu miracolul - deîndată ce le accesez!

Visaţi,
oameni buni, rămâneţi în poveste când o întâlniţi, navigaţi
în lăuntrul vostru cu toate pânzele sus şi găsiţi putinţa să
fiţi mereu mai buni, mai permeabili la iubire, mai adevăraţi!