Din nou, Corneliu Baba –Confesiuni și jurnale

Orice expoziție dedicată maestrului Corneliu Baba este o încântare, și iată că în decurs de circa un an, Muzeul Național de Artă al României organizează cu sprijinul Mariei Muscalu Albani, legatara testamentară a artistului, o nouă prezentare vizuală care are ca punct de plecare, jurnalul creatorului. Perioada adusă în dialogul vizual cu publicul este, de data aceasta, cea a anilor 1965- 1977.

Până pe 29 martie 2020, la parterul Galeriei Naționale se poate admira o nouă selecție de lucrări care luminează perioada menționată deja prin grafică, pictură și schițe aflate inițial în jurnalul în desfășurare al plasticianului. O notă aparte în expunere o are spațiul dedicat fotografiilor în care maestrul apare înconjurat de studenți de-ai săi; acestuia i se adaugă vitrina din a doua încăpere în compunerea expoziției, în care se pot vedea instrumentele de lucru ale creatorului.

Atmosfera de atelier a expoziției este accentuată; istoricul de artă Maria Muscalu Albani a pornit în realizarea acestei expoziții de la fotografiile maestrului în atelierul său; pe pereții atelierului se puteau vedea câteva lucrări concepute de Corneliu Baba în această etapă semnalată 1965-1977 care au fost aduse acum, în spațiul de expunere de la MNAR.

Deși albumul dedicat expoziției este încă în lucru, evenimentul vizual este însoțit în acest moment de un succint catalog în care putem întâlni la dimensiuni mici, fotografii după toate piesele din expoziție, în plus fragmente din jurnalele care acoperă etapa 1965- 1977 din cariera artistică a lui Corneliu Baba.

Citindu-le am găsit unul care mi-a atras atenția, gândindu-mă chiar la efortul Mariei Muscalu Albani de a concepe o expoziție semnificativă pentru parcurgerea unei secțiuni a operei lui Corneliu Baba: ”Chiar dacă opera unui pictor nu se pretează la povestire, pana criticilor va inventa povești oricum, sau pe seama culorilor, asta în cel mai bun caz, sau pe seama subiectului propriu zis. Vor găsi de obicei o geneză originală și o desfășurare epică, câteodată străină cu totul de intențiile lui. Dar hai să zicem că în fond acesta este și rostul unei opere, să invite la fabulație, să facă pe privitor să devină un comentator plin de idei și de fantezie creatoare. Chiar dacă se vor spune povești false, născociri, la care pictorul n-a visat, opera înseamnă totuși ceva. A răscolit spiritele, a pus în mișcare imaginația, pe care condeiele criticii o vor ilustra după posibilitățile fiecăruia”.

Expoziția -chiar dacă pune sub lupă o perioadă definită a vieții maestrului Baba (12 ani) - se dovedește a fi diversă și plină de înțelesuri. Temele sunt bogate, rezolvările sunt frumoase, schițele, ca de altfel și micile manechine înveșmântate arată pasiunea pentru studiu a lui Corneliu Baba. Însemnările alese să rotunjească expoziția ne poartă către filosofia de creație a profesorului și ne apropie de relația extraordinară pe care o construia acesta cu studenții săi.

Realizator Roxana Păsculescu