Daţi un leu pentru Ateneu, de Dan Manolache

La 14 februarie 1888, la ora 20 şi 30 de minute, se inaugura printr-o conferinţă susţinută de Alexandru Odobescu o clădire care avea să devină una dintre cele mai îndrăgite din Bucureşti, Ateneul Român.

Constantin Esarcu, unul dintre întemeietorii Societăţii Ateneul Român, îşi dorea încă din 1865 construcţia unui edificiu “închinat în exclusivitate ştiinţei şi culturii”.

S-a trecut de la vorbe la fapte, dar vorbele “Daţi un leu pentru Ateneu” s-au dovedit a fi cu adevărat…inspiratoare. Ele au mobilizat nu doar conştiinţele ci şi banii a sute de mii de români care se dovedeau a fi susţinătorii celui mai important proiect cultural din istoria ţării. Aşadar, 500.000 de bilete de loterie în valoare de un leu fiecare şi alte multe fonduri au fost subscrise nobilului scop şi în doar doi ani, 1886-1888, proiectul lui Albert Galleron a a devenit o frumoasă realitate.

Nu a fost uşor pentru că, spre deosebire de Palatul Băncii Naţionale proiectat de acelaşi arhitect francez, aici condiţiile erau diferite. Diferite şi dificile pentru că s-a pornit de la o fundaţie deja terminată, aceea a unui manej început de Societatea Ecvestră Română. Unii susţin şi astăzi că edificiul neoclasic al Ateneului aminteşte cumva, prin proporţiile cupolei, de vechiul proiect… Să nu fim însă maliţioşi! Clădirea ridicată în Grădina Episcopiei pe un teren ce aparținea familiei Văcăreștilor considerat de mulți contemporani aflat "la marginea orașului" merită admirată. Argumentele sunt numeroase, frumuseţea decoraţiunilor exterioare, eleganţa celor patru scări munumentale din marmură de Carrara, fresca pictată de Costin Petrescu, vestita acustică a primei scene de concert a ţării, sunt doar câteva dintre ele.

Ateneul Român, o clădire reprezentativă, un palat al culturii pe care strămoşii noştri şi l-au dăruit şi ni l-au dăruit. Să nu uităm însă că Ateneul este şi un simbol al solidarităţii întru cultură a românilor de altădată… Suntem altfel?