Vinovați și inocenți, de Georgeta Filitti

Vendetă, răzbunare, triumf al justiției – iată justificări pentru a face așa zisă dreptate. În atmosfera nelămurită de la Iași, unde acum funcționa guvernul progerman condus de Al. Marghiloman și Parlamentul său, dar tot acolo se aflau și toate autoritățile, în frunte cu Ionel Brătianu, al cărui guvern dispusese intrarea țării în război și era explicit pro antantist, se depune pe biroul Adunării un proiect de lege spre satisfacția mai tuturor românilor, cel al revizuirii averilor dobândite de funcționarii publici în ultimul timp, ”ca un gest de asanare morală”. Doar că lumea a cerut ca revizuirea să-i privească pe toți cei cu o misiune publică oarecare, adică deputați, senatori, consilieri comunali, membri în consiliile de administrație de pe lângă instituțiile statului, în comisiile de licitație, de import și export – într-un cuvânt, cohorta de persoane care  manevrase și aprobase cheltuirea banului public. Un moralist mergea chiar mai departe: cerea ca averile nejustificate să fie considerate delict iar deținătorii lor  excluși pentru totdeauna din viața publică. Era, firește, o himeră și tot el constata, resemnat, că ”nu e om politic să nu aibă interes să acopere ticăloșia cuiva de aproape sau din anturajul său”. În plus, legea se discuta concomitent cu cea impusă de ocupant, a reabilitării dezertorilor. Tot acum ies la iveală nenumărate abuzuri, fraude și ilegalități. Astfel, în graba retragerii în Moldova, din cauza puținătății vagoanelor de cale ferată, a fost abandonată o mare cantitate de bunuri ale statului, medicamente, alimente, dar s-au găsit suficiente garnituri spre a transporta vinurile fraților Brătianu la Galați și de acolo, mai departe, în Basarabia. Tot atunci, când numeroși civili sau cercetași, cuprinși în diferite formațiuni, au plecat pur și simplu pe jos spre Moldova, Alecu Constantinescu Porcu a beneficiat de un tren întreg spre a-și transporta nuntașii. Mai mult, când locomotiva s-a defectat, undeva în drum, a fost luată alta, de la un tren sanitar, pentru ca petrecăreții să-și continue drumul.

Și V.G.Morțun și dr. Angelescu au avut prioritate la transportarea, în siguranță, a colecțiilor lor de opere de artă.

Faptele erau la lumina zilei și verificabile. Dar cum cei implicați erau membri ai Parlamentului, un liberal locvace a avut o inițiativă cel puțin năucitoare: crearea delictului de ultragiere a parlamentarilor, adică statut deasupra legii pentru cei din Adunarea țării.

O altă dimensiune a avut-o darea în judecată preferențială a membrilor guvernului Brătianu. Marghiloman a omis o parte din ei pe un motiv umilitor: ”nu avuseseră nici un rol acolo”. Era vorba, între alții, de M. Ferechide și de M. Cantacuzino, neamuri cu primul ministru și cu unul din membrii cabinetului său. Ca să facă lupta politică mai palpitantă, șase din cei demiși au depus o cerere de solidaritate cu justițiabilii. Titulescu, absent din țară, exprimase aceiași opțiune dar lipsind n-a putut iscăli cererea. Rămânea în suspensie situația lui Take Ionescu, lăsat să plece din țară cu faimosul tren care îi purta numele; acordase interviuri în Occident, afirmând că sentimentele Regelui Ferdinand față de puterile Antantei erau neschimbate. Doar că el vorbise ca particular, nu mandatat de fostul guvern liberal, și cu atât mai puțin de suveran. ”Prostia patriotică” a interpelatorului Stolojan, cum a numit-o cineva, nu era evident de natură să calmeze spiritele.

Între timp, Curțile marțiale obediente față de germani dădeau achitări pe bandă rulantă celor care pactizaseră, sabotaseră ori spionaseră în favoarea lor. ”Pe când colonelul Sturdza?” se întreba un bucureștean dezgustat de  lipsa de demnitate a justiției noastre. Se știe că acesta, fost comandant al Școlii superioare de Război, trecuse în rândurile dușmanului. Colegul său Crăiniceanu fusese capturat de ai noștri, judecat și executat potrivit legilor războiului.

Guvernul chemat în judecată s-a adresat președintelui Camerei deputaților. E un text cu valoare istorică din care spicuim: ”Războiul e fapta firească a dezvoltării noastre naționale… prin el am dobândit să fie recunoscute drepturile noastre la unitate națională…. Contestăm autoritatea morală a unei judecăți ordonate de străini, fără autoritatea legală a unui Parlament ales printr-un vot contrar prescripțiilor Constituției. Ne mărginim a denunța scopul și caracterul acestor înscenări și temeiul ce se poate pune pe dovezi făurite în asemenea împrejurări”.

Fermitatea Regelui Ferdinand în susținerea guvernului liberal ca și ecourile tot mai favorabile de pe teatrul occidental de război aveau să îndrepte lucrurile pe calea cea bună.