Împlinirea unui ideal național, de Georgeta Filitti

În martie 1918 sorții războiului păreau favorabili Puterilor Centrale. Românii, în defensivă, au avut o singură soluție, să formeze un guvern din elemente colaboraționiste cunoscute pentru negocierea tratatului de pace. Condițiile leonine, impuse de Germania în primul rând, care vizau aservirea economică a țării pe zeci de ani înainte, ca și amputările teritoriale, în favoarea Austro-Ungariei la Carpați și a Bulgariei în Dobrogea, prevesteau un viitor sumbru pentru România. Dacă în această privință Marghiloman avea mâinile legate, cu referire la Basarabia, unde se produceau schimbări esențiale, conservatorii regățeni erau categorici: proprietatea mare nu trebuie distrusă. Or, Sfatul Țării, animat de idei de extremă stângă, trecuse la înfăptuirea unui reforme agrare drastice, precumpănitor prin confiscarea marilor proprietăți. Astfel se creiona la orizont o opoziție pe care înțelepciunea Regelui Ferdinand a știut s-o potolească. A publicat scrisoarea adresată administratorului Domeniilor Coroanei și proprietăților sale prin care țăranii demobilizați le puteau folosi prin arendare sau exploatare în obștii. Era o soluție, temporară, până la elaborarea unei legi agrare de largă înzestrare a țăranilor, așa cum o promisese suveranul exact cu un an în urmă la Răcăciuni. Sfatul Țării, continuând procesul de reformă, a adoptat o poziție mai moderată față de marea proprietate, admițând ca aceasta să fie susținută, o vreme, de armată pentru cultivarea pământului.

Basarabia era într-o stare de efervescență de nestăvilit pentru unirea cu România. Campanii de presă în Cuvânt moldovenesc, Sfatul Țării, România nouă, România mare, conferințe, adunări, întâlniri, dezbateri publice cereau alipirea neîntârziată la patria mamă. Delegația de intelectuali basarabeni sosită la Iași a fost întâmpinată, între alții, de Nicolae Iorga. Emoționat, acesta le-a spus: ”Ați venit la o mare durere a noastră – aluzie la condițiile înrobitoare ale tratatului cu Puterile Centrale – dar ne-ați adus o mare mângâiere”. În sens invers, a plecat la Chișinău Constantin Stere; prezența lui n-a făcut decât să sporească entuziasmul basarabenilor. L-a urmat primul ministru Alexandru Marghiloman și lumea a înțeles că se pregătesc evenimente de seamă. În plenul Sfatului Țării din 27 martie, președintele Ion Inculeț a declarat: ”Va și o ședință istorică pentru națiunea noastră”. Al. Marghiloman, la rândul său a spus că România înțelege să respecte ”drepturile și libertățile câștigate”, socotind că Sfatul țării e cel îndreptățit să rezolve chestiunea agrară, potrivit cu nevoile poporului.

A urmat o declarație a Blocului Moldovenesc, la care a aderat, dintre alogeni, doar reprezentantul polonezilor. ”Fracția țărănească”, bulgarii, găgăuzii, ucrainenii, rușii s-au abținut de la vot, cerând un referendum prealabil. Apoi s-a pus problema formei de pronunțare asupra unirii cu România – prin vot deschis sau secret? 82 de deputați au cerut vot deschis, 27 s-au împotrivit și 16 s-au abținut. În cele din urmă, pentru unire au fost 86 de deputați, 3 contra și 36 s-au abținut. Sfatul țării a declarat că Basarabia, ”în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia în 1812 din trupul vechii Moldove, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta – se unește cu mama sa România”. Basarabia își păstra autonomia provincială, urma să fie condusă de un sfat ales prin vot universal, erau recunoscute drepturile democratice (ale minorităților, libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a adunărilor, a confesiunii). Urma să aibă doi reprezentanți în guvernul României și deputați în Parlament, proporțional cu numărul locuitorilor ei.

Toate elementele unei autentice mișcări naționale au contribuit la înfăptuirea unirii: centrul politic, armata română, propaganda românească, evenimentele războiului, exprimările extraparlamentare de simpatie pentru România, meritele personale ale unor cetățeni. După mai bine de o sută de ani, Basarabia, una din perlele Coroanei Regale, cum o numise un inspirat om politic, revenea în hotarele firești ale patriei.