Centenarul meu -Filip Lucian Iorga, istoric
14 August 2018, 06:00
Marea Unire este o încununare, cum se spune, cu un cuvânt puţin uzat, a unor eforturi de sute, de zeci de ani. Sigur că, prima Unire a fost la 1600 pe vremea lui Mihai Viteazul. A fost o unire care a funcţionat în context medieval, să spunem, necesitatea asigurării unei sfere de influenţă pentru domnitor. Exista însă şi conştiinţa comunităţii de limbă încă de pe atunci, dar, sigur că nu exista atuncea conceptul modern de naţiune. Generaţiile ulterioare, de exemplu şcoala ardeleană din Transilvania născută pe urma bisericii greco-catolice, are un rol foarte important în naşterea identităţii naţionale şi naşterea visului de unitate naţională.
România Mare vine ca o concluzie a eforturilor paşoptiştilor, a efoturilor generaţiei care a făcut România independentă şi vine şi ca urmare dar al istoriei, pentru că, dacă Primul Război Mondial începuse foarte prost pentru România şi, la un moment dat, aproape se punea problema dispariţiei ei de pe hartă în 1916-‘17, iată, contextul istoric ne ajută să strângem laolaltă toate provinciile cu majoritate românească.
Filip Lucian Iorga, istoric
