VATICAN

Ca să putem intra pe teritoriul Vaticanul (înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1984), ajunge să traversăm doar o stradă aflată în Roma. Cu excepţia porţiunii de sud est, în Piaţa San Pietro, graniţele sunt delimitate de ziduri care datează din perioada medievală şi renascentistă. Însă nu acest fapt oferă un caracter unic Vaticanului, ci mai cu seamă atributele sale principale, legate în cea mai mare parte, de organizarea Bisericii Catolice în lume şi îndrumarea spirituală a unei populaţii de peste 1 miliard de credincioşi.

* * *

Cine alege să treacă Tibrul pe Podul Sant’ Angelo, ceea ce v-a vedea pentru prima dată nu va fi faimoasa cupolă a Vaticanului, ci zidurile fără ferestre ale citadelei medievale Castel Sant’ Angelo. În anul 139, aici a fost locul unde s-a înălţat mausoleul împăratului Hadrian. Mai târziu acesta a devenit fortăreaţă şi închisoare, iar mai apoi o reşedinţă în care Papii se refugiau în vreme de restrişte. În prezent, el adăposteşte un muzeu în care sunt expuse articole de mobilier, ceramică şi fresce datând din secolul XVI.

Străjuind dincolo de parapetul Castelului Sant’ Angelo, se află o statuie enormă a Sf. Mihai, Arhanghelul care a dat numele castelului.

Cât despre vestitul ansamblul de palate al Vaticanului, acesta poate fi admirat din partea de vest a Romei, de pe Colina Vaticanului, aflată pe malul drept al râului Tibru. Pe latura complexului bisericesc, graniţa statului este marcată de columnele din Piaţa San Pietro. Deasupra Vatican-ului tronează, impunătoarea cupolă a Bazilicii cu acelaşi nume. Alături de ea se află Capela Sixtină şi Palatul Apostolic, reşedinţă a Papei (şeful statului Vatican şi în acelaşi timp capul Bisericii Catolice), fapt pentru care, nu am greşi dacă am trage concluzia, că din punct de vedere spiritual, micul Vatican este de fapt o adevărată putere mondială.

* * *

Ca orice stat, Vatican-ul dispune de o armată, de o poştă care emite timbre, de o staţie de radio ce difuzează programe în mai multe limbi şi chiar de o monetărie. Desigur, Vaticanu-ul mai are şi propriul steag şi propria închisoare, instituţii ce sunt adaptate la mărimea şi nevoile sale. Garda Apostolică (cunoscută şi sub numele de Garda Elveţiană) reprezintă o unitate armată simbolică, alcătuită dintr-un număr redus de soldaţi, îmbrăcaţi în uniforme tradiţionale, alături de care turistul îşi poate face o fotografie, pentru „Albumul de vacanţă”.

* * *

Pe lângă faptul că din punct de vedere spiritual, este o adevărată putere mondială, Vaticanul reprezintă şi o mare putere culturală. Sub egida sa funcţionează o serie de universităţi, colegii teologice şi institute de cercetare. Cel mai important institut ştiinţific al său, este Academia Papală de Ştiinţe.

Palatele papale, găzduiesc importante colecţii de opere de artă, adunate de-a lungul secolelor, fiind vestite mai ales pentru statuile clasice dar şi pentru obiectele de artă egipteană. Biblioteca Vaticanului (una dintre cele mai vechi din întreaga lume), conţine şi ea o nepreţuită colecţie de manuscrise din epoca creştină şi din cea precreştină. Aici se află scrisori ale lui Francesco Petrarca, Michelangelo şi Martin Luther, dar şi corespondenţa de dragoste a regelui Henric al VIII lea către Anne Boleyn. Se estimează că în prezent colecţia bibliotecii este formată din aproximativ 75.000 de manuscrise şi peste 1 milion de cărţi. Cât despre „Arhiva Secretă” a Vaticanului, aceasta a fost separată de bibliotecă pe la începutul secolului XVII.

Pinacoteca Vaticanului (galeria de tablouri), deschisă pentru prima dată în anul 1797 de către Papa Pius al VI lea, adăposteşte picturi italiene cu subiecte religioase, dar şi obiecte de artă bizantină şi rusească. Două secole mai târziu au fost puse şi bazele unei colecţii de artă, care cuprinde operele laice ale unor artişti de seamă ca Renoire, Matisse, van Gogh sau Picasso.

De asemenea, la Vatican să nu uităm că se mai află şi frescele lui Michelangelo (din Capela Sixtină), precum şi cele ale lui Pinturicchio (din apartamentele Borgia), alături de o serie de capodopere semnate de Rafael.

* * *

Să te afli printre cetăţenii cu paşaport ai Statului Vatican, înseamnă să aparţii uneia dintre cele mai exclusiviste societăţi din lume. Acest privilegiu al cetăţeniei depinde de existenţa unor relaţii directe şi continue cu Sfântul Scaun. Când legăturile încetează, privilegiul este şi el pierdut. Papa însuşi are paşaportul cu nr.1.

Cuvântul „Papă” provine din grecescul „pappas”, care înseamnă părinte. El este întrebuinţat în sensul larg în mai multe biserici, pentru a-i desemna pe înalţii lideri spirituali, însă cel mai des este folosit atunci când se referă la conducătorul suprem al Bisericii Romano-Catolice. Rolul Papei a rămas neschimbat de-a lungul timpul, anume de a se preocupa de soarta Umanităţii şi de a atrage atenţia asupra abaterilor de la adevărata religie. Suveranul Pontif poartă următoarele titluri: Episcop al Romei, Vicar al lui Isus Hristos, Succesor al Sfântului Petru, Prinţ al Apostolilor, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Primat al Italiei, Arhiepiscop şi Mitropolit al Provinciei Romane şi Servitorul Servitorilor lui Dumnezeu, la care din anul 1929, s-a mai adăugat şi titulatura de Suveran al Statului Vatican.

* * *

Procesul alegerii unui Papă este unic, din moment ce Papalitatea este singura monarhie electivă din lume, şi este urmărit cu un deosebit interes de către marea majoritate a oamenilor indiferent de credinţa lor. Membrii Colegiului Sfânt al Cardinalilor, un grup de episcopi şi arhiepiscopi, se retrag în Capela Sixtină, la scurt timp după ce la Vatican se aud clopotele de înmormântare, trase în amintirea fostului Papă. Ei nu au voie să părăsească palatul, decât în momentul în care un nou Papă este ales. Votarea acestuia se poate face prin aclamare (când toţi strigă acelaşi nume deodată), prin scrutin (până ce un candidat întruneşte două treimi din majoritate plus unul) sau prin compromis (ca o ultimă modalitate).

În ultima perioadă de timp, Papii au fost aleşi prin scrutin. Hârtiile de vot sunt apoi arse după fiecare numărare, iar câţiva preoţi desemnaţi privesc spre colţul capelei. Dacă fumul ce iese este negru, el indică un vot neconcludent, iar dacă în schimb fumul este alb, atunci înseamnă că un nou Papă a fost ales. Imediat după aceasta, vicarul vesteşte credincioşilor „Habemus Papam”, moment în care viitorul papă apare în faţa mulţimii.