TEMPLELE MEGALITICE DIN MALTA

O vacanţă în Malta, nu poate fi concepută fără vizitarea Templelor Megalitice de cult religios, despre care se spune că sunt printre cele mai vechi din întreaga lume, ele fiind rezultatul mai multor etape de construcţie. Nu se cunoaşte tehnica cioplirii, prelucrării, transportului şi nici cum au fost ele înălţate. Tot ceea ce ştim despre Templele Megalitice din Malta, este că la un moment dat, construcţiile au încetat brusc, din motive necunoscute. La o distanţă de câteva sute de ani, în cea de-a doua etapă de colonizare a Arhipelagului Malta, noii colonişti au refolosit vechile temple, fără a mai ridica altele.

* * *

Aşa numita „Civilizaţie megalitică” – situată în timp la sfârşitul Epocii neolitice şi începutul Epocii metalelor – este caracterizată, printr-un anumit cod de construcţie a monumentelor sale, constând în folosirea unor blocuri imense de piatră doar cioplită, fără o formă geometrică definită şi fără suprafeţe şlefuite. În zona mediteraneană, cele mai vechi asemenea construcţii datează din jurul anului 3.500 î.e.n. Între acestea, pe insulele Arhipelagului maltez se află cea mai densă aglomeraţie cunoscută de astfel de construcţii monumentale, care demonstrează peste timp că realizatorii lor au avut pe lângă un real simţ artistic şi o concepţie arhitectonică complexă.

* * *

Malta a fost populată încă din cele mai vechi timpuri. O populaţie imigrantă, din zona Siciliei de astăzi, a început să construiască aici, în jurul anului 3.000 î.e.n., cele mai vechi monumente arhitectonice din lume, care ne-au rămas până în prezent. Colonizatorii au adus cu ei aici în Malta un cult al strămoşilor, cărora le-au închinat aceste sanctuare de piatră. Turiştii ce aleg ca destinaţie de vacanţă Malta, le pot vedea pe cele mai bine păstrate, care sunt grupate în centrele Ggantija, Tarxien, Mnajdra, Hagar Qin şi Ta Hagrat.

Construcţiile acestor temple constau din două sau trei sisteme de curţi separate între ele, având planul în forma unei frunze de trifoi. Distanţa maximă între punctele extreme ale curţii este de 25 de metri. Curţile (odinioară lăcaşuri de cult acoperite cu piei de animale întinse pe bârne), sunt împrejmuite cu lespezi de piatră, plantate pe muchie, lipite una de alta şi înalte de până la doi sau patru metri. În fundalul ultimei curţi apare frontal faţada templului respectiv. Ca exemplu, putem lua faţada Templului din Ggantija (azi înaltă de numai 8 metri, dar care la origini a avut 16 metri). Acesta este – conform specialiştilor – probabil cel mai vechi exterior de construcţie din lume. Iar prin perfecta regularitate cu care sunt cioplite şi dispuse lespezile de piatră, un alt templu, cel din Hagar Qin, oferă primul caz din lume de folosire într-o construcţie, a pietrei fasonate. Uneori blocurile sunt fasonate pe toată suprafaţa lor cu ornamentaţie de spirale duble perfecte, în relief, precum şi cu frize reprezentând animale.

La o privire mai atentă, ne putem da seama că structurile templelor din Malta, sunt destul de complicate. Ele implică faţade monumentale, curţi şi coridoare, încăperi laterale, cu uşi tăiate în mijlocul unei imense lespezi şlefuite, cu altare pentru sacrificii şi cu nişe în care se depuneau ofrandele.

* * *

În templele din Malta (precum şi în mormintele de aici), arheologii ai găsit vase de lut ars decorate prin incizie, precum şi numeroase statui şi statuete din piatră de calcar sau din teracotă. Cele mai importante reprezintă figuri umane, în mare majoritate figuri feminine, probabil zeiţe sau preotese. Statuetele sunt redate cu forme anatomice exagerate, fapt care poate fi pus în legătură cu un cult al fecundităţii. Cât despre cele mai cunoscute, acestea ar fi: aşa numita „Venus din Malta” (realizată din teracotă) şi jumătatea superioară a unei statui feminine, care când era întreagă trebuie să fi avut o înălţime de aproximativ 2,70 metri (fiind prin urmare una dintre cele mai vechi statui monumentale din lume).

* * *

Deosebit de interesant este faptul că, toate aceste lucrări de artă sunt opera unei populaţii despre care nu se ştie nimic precis. O populaţie creatoare a unei civilizaţii rămasă fără continuatori, care probabil s-a stins, ori pur şi simplu a dispărut din istorie… uitând să ne spună când sau din ce cauze.