TAJ MAHAL

Taj Mahal - „Monumentul Dragostei eterne” este emblema oraşului Agra, „o lacrimă pe obrazul timpului” (cum frumos l-a numit Rabindranath Tagore). Asemuit cu un vis din marmură, el este considerat a fi cel mai frumos monument din India şi cel mai vizitat obiectiv turistic din această ţară. Întreg complexul, ce se înalţă pe malul drept al râului Yamuna într-o vastă grădină, include ca element principal mormântul soţiei împăratului Shah Jahan, Mumtaz Mahal.

* * *

Complexul Taj Mahal marchează o însumare de elemente arhitecturale persane şi mogule, fiind mărginit pe trei laturi de ziduri de gresie roşie crenelată. Partea orientată spre râu este deschisă. În afara pereţilor se sflă mai multe mausolee suplimentare, inclusiv cele ale altor soţii ale lui Shah Jahan, precum şi un mormânt mai mare pentru servitorul preferat al lui Mumtaz.

La capătul cel mai îndepărtat al complexului Taj Mahal pot fi zărite două clădiri mari de gresie roşie ce se oglindesc una pe cealaltă. Prima construcţie este o moschee iar următoarea este „jawab” (adică răspunsul), ridicată se pare pentru realizarea unui echilibru arhitectural. Distincţia dintre cele două clădiri este aceea că aceasta din urmă nu conţine un mihrab (nişa proprie unei moschei îndreptată spre Mecca), fapt pentru care se crede că a jucat rolul de casă de oaspeţi.

* * *

Se spune că la ridicarea Taj Mahal-ului, ar fi fost nevoie de efortul a circa 22.000 de oameni, printre care s-au aflat şi renumiţi meşteri ai vremii din toate provinciile Asiei centrale. Shah Jahan ar fi dorit să construiască şi pentru el un mormânt asemănător (din marmură neagră), însă cum nu a mai apucat, fapt pentru care este şi el înmormântat tot în Taj Mahal (alături de soţia sa). Ce trebuie specificat este faptul că sarcofagele din marmură albă, aflate în sala superioară, sunt doar de decor, adevăratele morminte ale celor doi soţi aflându-se la un nivel inferior.

* * *

Cine a fost însă Mumtaz Mahal ? O prinţesă de origine persană, deosebit de frumoasă şi de cultă, cea de-a doua soţie a lui Shah Jahan. Legenda ne spune că a fost dragoste la prima vedere. La acea vreme tânăra (care se numea Arjumand Banu Begum) avea 15 ani, iar viitorul său soţ, 14. Când cei doi s-au căsătorit, mireasa primind denumirea de „Mumtaz Mahal” (ceea înseamnă în traducere „bijuteria palatului”).

Prin graţia sa feminină, demnitate, bunătate, inteligenţă şi înţelepciune, Mumtaz a devenit prima şi singura favorită a lui Shah Jahan, de care nu se despărţea niciodată. Cu toate acestea, se spune că ea nu şi-a folosit puterea asupra împăratului, în scopuri de supremaţie, nu s-a amestecat în problemele politice şi intervenea numai atunci când i se cerea părerea, ocazie cu care oferea doar sfaturi înţelepte. Însă soarta a vrut ca în anul 1631, în timpul unei campanii militare, împărăteasa (care îl însoţea mereu pe împărat) să nască cel de-al 14 copil, după care a murit la scurt timp.

* * *

Shah Jahan, deosebit de afectat, a hotărât să construiască un mormânt măreţ, prin care să demonstreze lumii întregi, cât de mult şi-a iubit soţia. În acest sens, el a consultat numeroşi desenatori, artişti şi arhitecţi de renume, iar în final, se pare că a optat pentru proiectul realizat de Ustad-Isa Han Effendi (un indian de origine otomană). Un epigraf persan atribuie însă schiţa lui Ustad Ahmed (un arhitect celebru din Lahore). Şi chiar dacă în acest sens părerile istoricilor diferă, sigur este că macheta mausoleului a fost acceptată în anul 1632, iar clădirea (străjuită de patru minarete) s-a ridicat în 10 ani şi şase luni, restul construcţiilor ce formează întreg complexul fiind finalizate în 1653.

* * *

La construirea monumentului au fost folosite materiale din ţinuturi îndepărtate, cărate cu ajutorul a circa 1.000 de elefanţi: marmură din Makrana, gresie din Sikri, aur, argint, pietre preţioase şi semipreţioase (cum ar fi: opal, granat, coral, chihlimbar, turcoaze, alabastru, jad, safire, diamante, perle, topaze, ametiste), precum şi alte nestemate aduse din Afganistan, Persia şi Asia Centrală. Estimarea cheltuielilor arată că numai mausoleul singur, fără clădirile din jur, zidurile de împrejmuire, porţile şi parcurile au costat 18,5 milioane de rupii.

* * *

Considerat a opta minune a lumii, mulţi dintre cei ce au văzut Taj Mahal (poate cel mai grandios şi mai scump mausoleu din lume), spun că nu poate fi descris în cuvinte. Decorurile, paravanele sculptate, îţi taie pur şi simplu respiraţia, iar florile şi petalele sunt lucrate cu atâta măiestrie, încât par naturale.

* * *

Monument al dragostei eterne, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiţi, cum ar fi de exemplu un număr impresionant de camere ce au intrările zidite cu cărămidă roşie. Baza rectangulară a clădirii este ea însăşi un simbol. Iar poarta principală se aseamănă şi ea unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunţii. Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră dar şi de la anotimp la anotimp aşa încât am putea spune că Taj Mahal-ul nu este niciodată la fel.

Deosebit de interesantă este culoarea marmurei albe, care variază în funcţie de lumină, iar o strălucire aparte o capătă în nopţile cu lună plină. Dacă aveţi timp, încercaţi să o vedeţi în diferite momente ale zilei (în special, la răsăritul şi apusul soarelui). Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor.

In vremurile de demult, existau la Taj Mahal uşi de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv şi o textură de perle direct pe lespedea funerară, iar deasupra mormântului lui Mumtaz atârna un imens policandru din aur bătut cu pietre preţioase. Din păcate toate acestea şi multe alte bogăţii ale monumentului, astăzi nu mai pot fi văzute, ele de-a lungul timpului căzând pradă jefuitorilor.