SPANIA: TOLEDO – ORAŞUL CELOR TREI CULTURI 1

Castilla – La Mancha sau altfel spus chintesenţa Spaniei, cu vaste podişuri presărate cu mori de vânt şi castele. Aceasta este destinaţia noastră de astăzi, rezervată călătoriilor în jurul lumii. Altfel spus, vă propunem un drum imaginar printre plantaţii de măslin, podgorii şi sate medievale, adică  prin Toledo – oraşul celor trei culturi, depozitarul a peste 2.000 de ani de istorie. Iniţial parte a Castiliei Noi, denumită astfel atunci când regii castilleni din nord au smuls această regiune de sub dominaţia maură în anul 1085, La Mancha este concentrată în jurul oraşului Toledo, capitala Spaniei vizigote şi trezonerie naţională a artei şi arhitecturii.

* * *

Aflat aşadar în centrul Spaniei, Toledo (capitală a provinciei cu acelaşi nume) reprezintă astăzi un centrul cultural, istoric şi religios de renume al ţării şi unul dintre cele mai frumoase oraşe din Peninsula Iberică. Fortăreaţă naturală ce se găseşte pe marginea dreaptă a râului Tajo, aşezarea se bucură de o climă mediteraneană cu tendinţe continentale.

Istoria oraşului este cu adevărat impresionantă. De-a lungul timpului, Toledo a fost „municipium roman”, capitala Regatului vizigot spaniol, fortăreaţă a Emiratului Cordoba, o cetate cheie a regatelor creştine aflate în război cu maurii şi, în secolul XVI, sediul central al regatului lui Carol al V lea.

Toate aceste civilizaţiile ce au trecut prin Toledo, şi-au pus amprenta asupra oraşului, însă cea mai importantă perioadă a fost cea în care i s-a dat cetăţii numele de „Oraşul celor trei culturi”, într-o epocă în care evreii, musulmanii şi creştinii trăiau laolaltă, cu toţii contribuind la dezvoltarea patrimoniului inegalabil al urbei, transformând astfel aşezarea într-unul dintre cele mai importante centre culturale ale lumii în Evul mediu. Între zidurile vechiului oraş, învăţaţii au studiat modurile în care puteau fi folosite descoperirile arabilor în domeniul filosofiei, astronomiei, matematicii şi medicinii şi s-au ocupat de transpunerea lor în limba latină, pentru a le face astfel accesibile europenilor.

* * *

Revenind la perioada sa romană, Toledo apare amintit în documente în anul 193 îen., pe când generalul Marcus Fulvius a luptat în apropierea sa, împotriva unei confederaţii de triburi celtice. Încorporată în cele din urmă în Imperiul roman, aşezarea a primit denumirea de „Toletum”. Din păcate însă, timpul a permis să se păstreze prea puţin din ceea ce a existat în vremea dominaţiei romane. Totuşi, se poate vedea un Circo Romano lângă Avenida de la Reconquista, precum şi câteva mozaicuri şi clădiri reconstituite.

În secolul VI, în Toledo îi întâlnim de data aceasta pe vizigoţi, care deja îşi aveau instalată aici Curtea. Consiliile vizigote (nume dat adunărilor dintre regele vizigot şi sfătuitorii săi), ţinându-şi şedinţele pe locul unde astăzi se înalţă Mezquita Cristo de la Luz (fostă Moschee Bab al-Mardum), construită în anul 999.

* * *

Toledo a fost alături de Andalucía, domeniul principal al maurilor în perioada stăpânirii lor în Spania. Arabii au condus regiunea contemporană Castilla – La Mancha timp de aproape 400 de ani, până la 1085. În plus, două dintre cele mai importante clădiri din capitala acestei regiuni, se sprijină şi ele pe fundaţii maure: Catedrala şi Alcázarul.

Catedrala din Toledo este una dintre cele mai mari catedrale creştine din lume fiind considerată totodată şi una dintre cele mai măreţe structuri gotice din întreaga Europă. Şi asta, fiindcă din punct de vedere al fidelităţii faţă de stilul gotic, aceasta nu este întrecută decât de două alte catedrale: cea din Sevilla şi cea din Milano. Ea se înalţă pe locul Marii Moschei din Toledo, care la rândul ei s-a ridicat peste o fostă biserică vizigotă. A fost construită între anii 1226 - 1493, durata lucrărilor făcându-se simţită de altfel şi în stilul ei, putându-se observa mai multe urme ale stilurilor vremii, de-a lungul timpului, în procesul de ridicare.

* * *

Catedrala din Toledo (a cărei faţadă principală datează din secolul XV) are o lungime de 120 de metri şi o lăţime de 59 de metri. Pentru a înţelege însă aceste cote, cel mai bine ar fi să vă aflaţi în interiorul ei, deoarece din exterior, dimensiunile par mult mai mici, datorită străduţelor înghesuite din jur.

Turnul nordic al Catedralei din Toledo are o înălţime de 90 de metri, fiind construit între anii 1380 - 1440. În interiorul său, se găseşte faimosul clopot numit „Campana Gorda”, fabricat în anul 1753, cu o greutate de 17 tone. Cât despre Turnul sudic, acesta a fost lăsat neterminat, drept acoperiş punându-i-se un dom de factură barocă.

Odată ce aţi intrat în interiorul Catedralei din Toledo, de-a lungul pereţilor acesteia veţi putea număra mai bine de 20 de capele, majoritatea dintre acestea găzduind morminte frumos lucrate. De exemplu, „Capilla de Santiago”, din colţul de nord-est, păstreaza magnificile morminte din marmură ale lui Alvaro de Luna şi ale soţiei sale.

O altă capelă ce merită amintită este şi cea mozárabă. Mozárab, fiind numele dat creştinilor care trăiau în regiunea Al-Andalus (azi Andalucía) sub dominaţie musulmană. Deşi au rămas creştini, aceştia au adoptat câteva elemente din cultura arabă, ritul mozárab apărând în secolul VII. În prezent, în Toledo mai trăiesc aproximativ 1.500 de creştini mozarabi, iar catedrala din oraş este una din puţinele locuri unde se mai oficiază liturghia în rit mozárab.

* * *

În plin centrul Catedralei din Toledo se află „Corul”, flancat de două rânduri de strane şi o mulţime de alte sculpturi. Stranele din partea de jos sunt sculptate de către Rodrigo Aleman în anul 1495 şi reprezintă cucerirea Granadei - în 54 de scene istorice sculptate foarte amănunţit. Fiecare scaun înfăţişează cucerirea unui sat sau oraş.

La rândul ei, Sacristia Catedralei din Toledo conţine picturi semnate de El Greco şi de Caravaggio, Goya, Rafael, Rubens şi Tiţian, constituind un veritabil muzeu într-o singură cameră. Monstranţa (caseta în care se păstrează la catolici azima folosită la împărtăşanie) este şi ea impresionantă. Aceasta este confecţionată din 183 de kilograme de argint, 18 kilograme de aur de 18 karate şi numeroase pietre preţioase. Legenda ne spune că pentru realizarea sa, s-a folosit o parte din aurul adus de Cristofor Columb din America. Caseta este purtată în fiecare an prin oraş, în cadrul unei fastuoase ceremonii.

Şi nu putem vorbi despre Toledo fără a aminti de Domenikos Theotokopoulos, cunoscut în lumea întreagă drept El Greco, care şi-a pictat o bună parte din tablourile sale în Toledo. Născut în Creta în anul 1541, el a fost invitat în 1577 în acest oraş, pentru a picta capela unei mânăstiri. Şi astfel, fascinat de frumuseţea locului, a rămas în Toledo până la sfârşitul vieţii sale, în 1614. În vechiul Cartier evreiesc al oraşului, pe una dintre alei puteţi vizita Muzeul El Greco (inaugurat în anul 1911). Acesta se compune din două clădiri. O casă de secol XVI cu o curte şi o altă clădire din secolul XX împreună cu o grădină. Casa iniţială unde a creat pictorul nu mai există, însă autorităţile au încercat în muzeul pe care l-au făcut să reconstituie în mare măsură atmosfera secolului în care a trăit El Greco. Desigur aici pot fi admirate numeroase lucrări ale artistului, dar şi ale altor pictori spanioli din secolul XVII.