PAKISTAN: LAHORE – PERLA PAKISTANULUI 1

Lahore – al doilea oraş ca mărime din Pakistan, capitala Provinciei Punjab, este principalul centru cultural, religios şi ştiinţific pakistanez, ce fascinează prin eleganţa construcţiilor, mulţimea minaretelor şi strălucirea cupolelor sale.

Când sunt întrebaţi care este principalul centru economic al ţării lor, pakistanezii menţionează, fără ezitare Karachi. Capitala politică şi administrativă a Pakistanului este Islāmābād – metropola construită din temelii în anii ’60, prin decret guvernamental. Cât despre Lahore, acesta este considerat centrul cultural al ţării, cu numeroasele sale muzee, obiective sportive, şcoli şi universităţi.

* * *

Între renumita Universitate Punjab (cu sediul la sud de cartierul istoric şi Muzeul Lahore din apropiere), se află marele tun Zam-Zamah, pe postamentul căruia se găseşte o inscripţie ce anunţă lumea că acela care stăpâneşte arma, controlează de fapt întreg Punjabul. Traficul în zonă este deosebit de aglomerat, însă o plimbare pe jos vă va oferi o mare satisfacţie. Pe lângă faptul că puteţi admira de aproape cartierul istoric, în zonă există numeroase bazaruri, unde negustorii vând pe lângă marmură, mirodenii şi ţesături şi o serie de obiecte care se pot transforma în amintiri încântătoare, cum ar fi de exemplu candelele sau lămpile din sare de Himalaya..

* * *

Lahore, capitala Provinciei Punjab (unul dintre cele mai bogate oraşe pakistaneze), se află în nord-estul acestei regiuni, chiar la graniţa cu India. Originile sale merg până în Antichitate, locul fiind ocupat de-a lungul istoriei de numeroase imperii. La înălţimea splendorii sale a ajuns însă în vremea stăpânirii Mogulilor, adică spre sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului XVII.

În anul 1739 Lahore a fost capturat de forţele împăratului persan Shah Nader, când a cunoscut o vreme decăderea. Apoi, şi-a recăpătat o mare parte din grandoare în secolul XIX, când a ajuns capitala Imperiului Sikh. Anexat la Imperiul Britanic, oraşul a păstrat acelaşi statut, devenind capitala britanicului Punjab.

Una dintre legende ne spune că Lahore ar fi fost întemeiat de Loh, fiul Zeului Rama. De aici i s-a tras numele de Lohawar (adică oraşul lui Loh), care cu timpul a căpătat forma actuală. Se pare că a apărut la hotarul dintre secolul I şi II, sub conducerea regelui Rava din Kashmir. Totuşi, nu există mărturii definitive care să elucideze istoria timpurie a aşezării, fapt pentru care, au apărut mai multe teorii în acest sens.

* * *

Lahore – denumit şi oraşul legendar al grădinilor, oferă vizitatorilor săi, printre numeroase obiective turistice şi istorice, trei mari monumente ale lumii musulmane: Fortul, Moscheea Badshahi şi Grădinile Shalimar (toate înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO).

* * *

Fortul din Lahore se află pe o colină, în capătul nordic al oraşului vechi. Cetatea, a cărei faţadă atrage privirile prin roşul său aprins, face parte dintr-un ansamblu de clădiri, care alături de Moscheea Badshahi, Poarta Roshnai şi Samadhi de Ranjit Singh, marchează un dreptunghi în jurul lui Hazuri Bagh.

Hazuri Bagh este o grădină construită în stilul tradiţional mogul, unde se află un pavilion (cu 12 uşi). Acesta iniţial avea două etaje, însă în anul 1932 nivelul superior a fost afecta de fulger şi s-a prăbuşit. Ridicat în 1818 la iniţiativa conducătorului Sikh din Punjab, pavilionul a avut rolul de a sărbători capturarea din anul 1813 a Diamantului Koh-i-Noor – Muntele Luminii (unul dintre cele mai mari diamante tăiate din lume, de 21,12 gr şi 105,6 karate, în prezent parte a bijuteriilor britanice).

Revenind la Fortul din Lahore, dacă alegeţi să-l vizitaţi, cu siguranţă veţi fi impresionaţi de acest uriaş ansamblu arhitectonic, vestit prin bogăţia ornamentelor, detaliilor şi frescelor sale. Şi cu toate că este cunoscut faptul că situl a fost locuit de milenii, originea Fortului este obscură şi se bazează în mod tradiţional pe mituri şi legende. Ceea ce ştim cu siguranţă este că în anul 1430, el a fost ocupat de Şeicul Ali din Kabul, ca mai apoi un secol mai târziu să fie capturat de împăratul mogul Babur.

Designul şi structura actuală a Fortului din Lahore îşi au originea în secolul XVI. Cât despre cele mai interesante construcţii din vremea  Dinastiei Mogulilor, amintim Scara Elefanţilor, care a fost construită pentru elefanţii Haremului Regal, permiţând astfel femeilor să intre în cetate fără a fi văzute de aproape. În plus, trebuie spus aici, că mogulilor le plăcea foarte mult să-şi facă apariţia în public pe elefanţi, de la înălţimea cărora prezidau consilii şi îşi anunţau deciziile.

* * *

O contribuţie deosebit de importantă adusă la arhitectura Fortului din Lahore  a avut-o şi Shah Jahan, cel care a dispus ridicarea Complexului Taj Mahal (din oraşul indian Agra). Din vremea sa, datează printre altele, Sheesh Majal şi se pare o altă clădire mică din marmură, Pavilionul Naulakha (în limba urdu, „naulakha” însemnând 900.000, adică de rupii, suma care ar fi fost dată pentru construcţie).

Sheesh Majal este un pavilion lung cu coloane, cunoscut sub numele de Palatul de Cristal (sau Palatul Oglinzilor). Acesta a fost iniţial inclus în sfera restrânsă, pentru femeile din Harem şi încă reprezintă un loc magic. O mulţime de oglinzi convexe mici de mai multe culori, aşezate în stuc, strălucesc la lumina soarelui şi a lunii, din tavanul bogat aurit, până la podea. Efectul e greu de descris în cuvinte.

Palatul de Cristal are forma unui semi-octogon şi este format din apartamente acoperite cu cupole aurite, iar acoperişul sălii centrale se ridică până la două etaje. Sala principală a fost decorată iniţial cu picturi fresce, ce mai apoi au fost înlocuite cu mozaic şi sticlă de diferite culori. Stâlpii de susţinere sunt la rândul lor, la bază, frumos ornamentaţi cu motive florale.

Dacă ar putea vorbi, atât Palatul de Cristal cât şi Fortul din Lahore ar spune lucruri ce ar lăsa ascultătorul să cuvinte. Ar povesti cu siguranţă despre dragoste, aventură, despre frumuseţea ochilor femeilor ce au trăit aici, despre luptători înverşunaţi, concubine, sclavi, soldaţi şi rebeli, despre poeţi, intrigi, asasinate, trădare ori răzbunare.

* * *

Moscheea Badshahi din Lahore, ce datează din secolul XVII, este a doua cea mai mare moschee din Pakistan. Exprimând frumuseţea şi grandoarea perioadei Mogule, reprezintă cel mai cunoscut reper al oraşului şi desigur, o atracţie turistică majoră.

Interiorul camerei de rugăciune a moscheii este bogat decorat cu stucaturi, fresce şi marmură încrustată, în timp ce zidurile exterioare sunt decorate cu sculpturi de piatră, marmură şi basoreliefuri. Edificiul are şi trei cupole, una principală şi două secundare, caracteristice artei mogule.

Începând cu anul 1947 Moscheea Badshahi a început să fie reconsolidată. Cea mai recentă restaurare este cea din anul 2008, în prezent aspectul ei fiind aproape identic cu originalul.

* * *

Drumul de la Fort la Moscheea Badshahi, trece prin Hazuri Bagh, o grădină despre care deja am amintit. Grădinile Shalimar (din nord-estul) oraşului sunt însă cu mult mai vestite. Ele au fost amenajate ca o grădină paradisiacă persană, menită să creeze o reprezentare a unei utopii pământeşti în care oamenii coexistă în armonie perfectă cu toate elementele naturii.

* * *

Construcţia Grădinilor Shalimar (Şalimar) a început în anul 1641, în timpul domniei lui Shah Jahan, fiind finalizate un an mai târziu. Ele sunt dispuse pe trei niveluri, sub forma unui dreptunghi şi acoperă o suprafaţă de 16 hectare. Aici se găsesc bănci din marmură, insule artificiale, pavilioane, un număr de 410 fântâni şi cinci cascade artificiale.