PADOVA – ORAŞUL UNIVERSITAR

Ce trebuie ştiut de la început, este faptul, că pentru a te bucura de atmosfera Padovei şi a-i admira cele mai de seamă obiective turistice şi istorice, cel mai indicat ar fi să ajungi la Cappella degli Scrovegni (datată din secolul XIV, celebră îndeosebi pentru frescele ce o împodobesc). Aceasta conţine un ciclu de fresce de Giotto (ce se concentrează pe viaţa Fecioarei Maria), considerat una dintre cele mai importante capodopere ale artei occidentale.

Fiecare perete al capelei este amenajat în trei niveluri de fresce narative, fiecare având la rândul său câte patru scene. Secvenţa narativă din faţa altarului începe de la partea de sus a peretelui din dreapta, cu scene din viaţa Maicii Domnului, inclusiv „Buna Vestire” către mama sa, Sfânta Ana, precum şi „Înfăţişarea la Templu”. Seria continuă cu „Naşterea Domnului”, „Patimile lui Isus”, „Învierea” şi „Rusaliile”. Cât despre cea mai impresionantă pictură, majoritatea celor ce au vizitat Cappella degli Scrovegni, au decis că este portretizarea lui Giotto a „Sărutului lui Iuda”.

* * *

De la Cappella degli Scrovegni se poate alege varianta unei plimbări, fie prin Piaţa Garibaldi, fie prin Piaţa Cavour. Iar dacă vreţi să serviţi un espresso sau un capucino delicios, cea mai vestită în acest sens, este Cafeneaua Pedrocchi.

* * *

Padova se bucură de un renume deosebit, printre amatorii de pelerinaje. Aici se găseşte mormântul Sf. Anton de Padova (un călugăr portughez), îngropat în cea mai vestită biserică din oraş, Bazilica Sf. Anton.

Din punct de vedere arhitectural, bazilica este o clădire gigantică, construită în stiluri diferite: faţada este lucrată în stil romanic-lombard, arcadele sunt gotice, cupolele bizantine, iar clopotul aminteşte de arta islamică.

Turiştii ce aleg să treacă pragul Bazilicii Sf. Anton vor fi plăcut surprinşi de multitudinea de capodopere artistice pe care le pot admira aici: pereţii sunt decoraţi cu fresce de Giusto de’Menabuoi, altarul mare a fost proiectat şi executat de Donatello iar candelabrul monumental este opera lui Andrea Briosco. Interiorul bisericii mai cuprinde de asemenea şi o serie de monumente funerare, unele de o valoare artistică deosebită.

* * *

Odată ce aţi ajuns în Padova, merită de asemenea să vizitaţi şi Biserica Pustnicilor (situată în piaţa cu acelaşi nume), Oratoriul San Giorgio (o clădire în stil romanic de secol XIV, ce o găsiţi în Piazza del Santo), Palatul Zuckerman (construit în secolul XIX de un important industriaş) sau Şcoala Il Santo (o hală comercială medievală), decorată cu fresce de Tizian şi Museo Civico (unde pot fi admirate comori arheologice, printre care se numără monumente funerare romane, mozaicuri minunate şi statui, precum şi o bogată colecţie de monede şi o remarcabilă galerie de artă). Însă mândria oraşului Padova este Universitatea (una dintre cele mai vechi din Europa, ce aparţine secolului XIII), înfiinţată de învăţaţi din Bologna, unde se spune că ar fi predat fizica, Galileo Galilei. De altfel, vechea Aula Magna este prevăzută cu un portret al lui Galileo Galilei, construit în aşa fel încât pare că predă elevilor săi.

* * *

Ce trebuie să mai ştiţi despre Padova, este că atunci când Italia a intrat în Primul Război Mondial, aşezarea a fost aleasă ca oraş principal de comandă al Armatei italiene. Regele Vittorio Emanuele al III lea şi comandantul militar Luigi Cadorna, au locuit la Padova în vremea războiului. Şi chiar dacă a fost atunci o perioadă grea, industria din această zonă a progresat foarte mult, iar acest fapt a constituit mai apoi o bază importantă pentru continuarea dezvoltării şi pe timp de pace. Astfel, imediat după încheierea războiului, Padova s-a dezvoltat în afara oraşului istoric.

* * *

O plimbare pe jos prin Padova, cu siguranţă o să vă încânte, multe fiind de admirat: locuinţele, palatele, bisericile (cum ar fi Sf. Sofia şi Sf. Giustina), clădirea Loggia del Consiglio şi străzile pe care încă se mai simte câte ceva din adierea trecutului şi o parte din legendele ce le-a trăit şi dus mai departe oraşul. Una dintre ele este şi aceea a ceasornicarului, care a realizat ceasul montat în Torre dell’Orologio. Despre patricienii din Padova, nerecunoscători şi plini de cruzime, se spune că l-au condamnat pe bietul om la moarte, doar pentru ca opera sa să rămână unică în lume. Înainte de execuţie, ceasornicarul a obţinut de la călăi, o ultimă favoare: sub pretextul unei ajustări necesare, el s-a urcat în turn, a meşterit câteva minute, după care, se spune ceasul nu a mai bătut de atunci ora exactă.

* * *

Înainte de a ne încheia călătoria noastră (pe calea undelor), prin Padova, trebuie să mai amintim că oraşul dispune de cea mai veche grădină botanică din lume (care încă există) aparţinând unei universităţi, şi că tot aici, au văzut lumina zilei, faimosul arhitect italian Andrea Palladio şi istoricul roman Titus Livius.

Revenind la Grădina Botanică, trebuie spus că ea a fost fondată în secolul XVI şi că iniţial a pornit ca un loc unde ar fi urmat să fie cultivate plante medicinale, din care ulterior să se facă medicamente.

Proprietatea este înconjurată de un zid circular, ce avea rolul de a reduce furtul. În centru se află o piscină pentru plantele acvatice. De-a lungul timpului aici au fost cultivate o multitudine de plante care au contribuit la dezvoltarea botanicii ca ştiinţă aplicată în medicină. Şi tot de aici au fost răspândite în Italia mai multe specii de plante, cum ar fi liliacul, cyclamenul persan sau rubarba.

Începând cu anul 1997, Grădina Botanică din Padova a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.